Rețete
Lichior de nuci verzi (nocino), cu alcool alimentar și sirop
Nuci culese verzi la sfârșit de iunie, 40 de zile la macerat, apoi sirop și răbdare. Iese un lichior negru, amărui, cu miros de coajă și cuișoare.
Pregătire
40 min
Gătit
10 min
Odihnă
1632 h
Total
1632 h 50
Dificultate
Ușoară
Cost
~25–30 lei/sticla de 0,5 l
Lichiorul de nuci verzi se face dintr-o fereastră scurtă de timp. Nucile trebuie culese când coaja tare încă nu s-a format, adică de pe la 20 iunie până pe la 5 iulie la câmpie, cu una-două săptămâni mai târziu la deal și la munte. Dacă ratezi intervalul, mai aștepți un an.
Nucile tăiate stau 40 de zile în alcool, care se face verde în câteva ore, maro în trei zile și negru ca cerneala într-o săptămână. Se strecoară, se îndulcește cu sirop și se lasă la odihnit. Se poate bea după o lună, dar abia pe la Crăciun își pierde gustul crud de verde și capătă aroma rotundă pentru care se face.
Rezultatul are în jur de 35–38% alcool și e un digestiv: se bea în pahare mici, de 30 ml, nu ca băutură de seară.
Ingrediente
Pentru macerare
Pentru sirop
Mod de preparare
9 pași-
1
Verifică nucile înainte să culegi tot. Înfige o andrea sau o frigăruie prin nucă: trebuie să treacă de la un capăt la altul fără să se oprească. Taie una în două: miezul e alb-verzui, gelatinos, fără linia maronie a cojii care se întărește. Dacă cuțitul scrâșnește sau se oprește la mijloc, e prea târziu pentru lichior.
-
2
Pune-ți mănuși și un șorț vechi. Coaja verde lasă pete maro-negre pe piele care nu se spală cu nimic și ies singure în 1–2 săptămâni. Pe tocător și pe blatul din lemn rămân definitiv, așa că lucrează pe un tocător pe care nu ții la el.
-
3
Spală nucile, șterge-le și taie-le în patru. După câteva minute suprafețele tăiate se înnegresc, e normal.
20 min
-
4
Pune nucile într-un borcan de 3 l, adaugă coaja de lămâie, scorțișoara, cuișoarele și vanilia. Toarnă alcoolul: trebuie să acopere nucile complet. Închide bine capacul.
5 min
-
5
Lasă borcanul 40 de zile într-un loc cald și luminos, de exemplu pe pervaz. Agită-l la 2–3 zile. În primele ore alcoolul se face verde intens, apoi maro, iar după o săptămână e negru și opac.
960 h
-
6
Strecoară printr-o sită, apoi încă o dată printr-un tifon dublu sau un filtru de cafea pus în pâlnie. Apasă nucile ușor cu o lingură, nu le stoarce cu mâna: ce iese la stoarcere puternică e amar și tulbure. Îți rămân în jur de 850–900 ml de extract.
30 min
-
7
Fierbe zahărul cu apa, amestecând până se dizolvă, apoi încă 3–4 minute, până siropul e limpede. Lasă-l să se răcească complet. Nu turna sirop fierbinte peste alcool: se evaporă din el, iar vaporii de alcool lângă flacără se pot aprinde.
10 min
-
8
Amestecă siropul rece cu extractul. Lichidul poate deveni ușor tulbure câteva ore. Toarnă în sticle curate și uscate, cu dop, și pune-le la întuneric.
10 min
-
9
Lasă lichiorul cel puțin 4 săptămâni înainte să-l bei. În timpul ăsta se depune pe fundul sticlei un strat fin, maroniu. După 1–2 luni toarnă cu grijă partea limpede în alte sticle și aruncă depunerea.
672 h
Valori nutriționale
| Energie | 320 kcal | 5 % din DZR |
| Glucide | 34 g | 4 % din DZR |
| din care zaharuri | 34 g | 12 % din DZR |
| Alcool | 26 g | — |
Calculat din ingrediente. Procentele se raportează la o dietă de 2000 kcal.
Variante și înlocuiri
Cu țuică
Înlocuiește alcoolul de 96% cu 1,5 l de țuică de 50% și redu apa din sirop la 200 ml, cu același zahăr. Gustul de prună rămâne în fundal. Folosește o țuică pe care ai bea-o și simplă: un distilat cu miros de acetonă nu se repară în lichior.
Cu vodcă
Pune nucile în 1,5 l de vodcă de 40%. La final dizolvă 400 g de zahăr în 150 ml de apă fierbinte, răcește și adaugă. Iese mai slab, în jur de 30%, și mai puțin aromat, pentru că alcoolul diluat extrage mai puțin din coajă.
Varianta amară
Redu zahărul la 300 g și apa la 400 ml. Iese un digestiv sec, apropiat de bitterurile de farmacie. Nu e pentru toată lumea, dar merge bine după mâncare grasă.
Cu miere
Înlocuiește 200 g de zahăr cu 250 g de miere de salcâm, adăugată în siropul călduț, nu fierbinte. Mierea de tei sau de mană acoperă aroma de nucă, așa că evită-le.
Cu boabe de cafea
Adaugă 10–12 boabe de cafea prăjită la macerare. Dă o notă de prăjit care se potrivește cu culoarea închisă. Mai multe de 15 boabe și lichiorul începe să semene a lichior de cafea.
Cum se păstrează
În sticle bine închise, la întuneric și la temperatura camerei, lichiorul ține ani de zile, nu are nevoie de frigider. Primele 1–2 luni se mai formează depunere, apoi se stabilizează. Gustul se îmbunătățește clar până la 6–12 luni; după doi-trei ani devine mai moale și mai puțin aromat, dar rămâne bun. O sticlă deschisă se bea în câteva luni, altfel se pierde din aromă. Lumina directă îl decolorează spre maro-roșcat.
Greșeli care strică borcanul
Lichiorul a ieșit foarte amar și astringent
Cauza obișnuită sunt nucile culese prea târziu, cu coaja deja tare, sau stoarcerea puternică la strecurat. Data viitoare testează cu andreaua și doar apasă ușor nucile. Lichiorul deja făcut se îmblânzește puțin după 6–12 luni de stat; poți adăuga și 100–150 g de zahăr dizolvat în puțină apă.
Simt doar cuișoare
Cuișoarele sunt foarte puternice în alcool și după 40 de zile domină totul. Cinci bucăți la un litru sunt limita. Dacă ai pus mai multe, singura soluție e să amesteci cu o tranșă nouă fără condimente, la anul.
E tulbure și are depunere pe fund
Depunerea e normală la orice lichior de nucă făcut în casă: sunt particule fine și taninuri care se așază în timp. Lasă sticlele nemișcate o lună, apoi toarnă partea limpede încet, fără să agiți. Filtrul de cafea limpezește, dar curge greu, cam o oră pentru jumătate de litru.
A ieșit prea tare, arde pe gât
Probabil ai pus mai puțin sirop sau ai folosit mai puține nuci, deci a rămas mai puțin lichid în ele. Adaugă sirop rece făcut din zahăr și apă în părți egale, câte 100 ml, și gustă după fiecare tură, la o zi distanță.
Am folosit alcool sanitar
Nu se bea. Alcoolul sanitar e denaturat cu substanțe care îl fac toxic și nu se elimină prin macerare, fierbere sau filtrare. Aruncă tot. Pentru lichior se folosește numai alcool cu mențiunea alimentar pe etichetă.
Întrebări frecvente
Când se culeg nucile pentru lichior?
La câmpie, de obicei între 20 iunie și 5 iulie; la deal și la munte cu 1–2 săptămâni mai târziu, iar într-o primăvară rece se decalează totul. Data din calendar contează mai puțin decât testul: andreaua trece prin toată nuca și, tăiată, nuca nu are coajă tare în interior.
De ce se ține borcanul la soare sau la cald?
Căldura grăbește extracția și dă culoarea neagră mai repede. Merge și într-o cămară călduță, la 20–25 °C, doar că poți lăsa câteva zile în plus. La frig, extracția e lentă și lichiorul iese mai deschis și mai verde la gust.
Este sigur de băut?
În cantitatea obișnuită de digestiv, un pahar mic din când în când, da. Coaja verde conține juglonă și mult tanin, iar lichiorul are în jur de 35% alcool, deci nu e pentru copii, femei însărcinate sau care alăptează și nici pentru cine ia medicamente care nu se combină cu alcoolul. Dacă ai probleme de ficat sau stomac, întreabă medicul.
Pot folosi nucile de două ori?
Unii mai pun nucile strecurate o dată în țuică, pentru încă 3–4 săptămâni. Al doilea extract e mult mai slab și mai amar, bun mai degrabă de amestecat cu primul. Nu pune multe nuci verzi la compostul pentru grădină: juglona încetinește creșterea unor plante, cum sunt roșiile.
Cât alcool are lichiorul și de ce depinde?
Cu rețeta de aici, în jur de 35–38%. Depinde de cât lichid reții la strecurat, de apa din nuci și de cât sirop adaugi. Mai mult sirop înseamnă mai dulce și mai slab.
Se poate face cu nuci uscate sau cumpărate?
Nu. Aroma și culoarea vin din coaja verde și din miezul încă moale; nucile coapte dau o infuzie de cu totul altceva, maronie și grasă. Dacă nu ai nuc, caută-le în piață la sfârșit de iunie, uneori se vând special pentru dulceață și lichior.
