Rețete
Sirop de flori de soc de casă, care ține până la anul
Treizeci de umbele culese pe uscat, o zi de infuzie la rece și sticle pasteurizate. Iese cam 3 litri de sirop care se diluează 1 la 8.
Pregătire
40 min
Gătit
30 min
Odihnă
24 h
Total
25 h 10
Dificultate
Ușoară
Cost
~3–4 lei/sticlă de 500 ml
Socul înflorește scurt. La câmpie îl prinzi din a doua jumătate a lui mai, la deal în primele săptămâni din iunie, la munte până spre sfârșitul lui iunie. Pe o tufă florile stau bune cam zece zile, după care încep să se scuture și să se îngălbenească. Dacă ai ratat fereastra, mai cauți cu 300–400 m mai sus.
Rețeta de aici e cea cu infuzie la rece: florile stau o zi în apă fiartă și răcită, cu lămâie, iar zahărul intră abia la final, la cald, doar cât să se topească. Așa siropul rămâne galben-pai, cu mirosul de floare crudă, nu de ceai fiert.
Din 2 litri de apă și 2 kg de zahăr ies în jur de 3 litri de sirop, adică șase sticle de jumătate de litru. Pasteurizate corect, sticlele neîncepute țin până la înflorirea de anul următor.
Ingrediente
Pentru infuzie
Pentru sirop
Pentru sticle
Mod de preparare
11 pași-
1
Culege florile într-o zi însorită, la mijlocul dimineții, după ce s-a ridicat roua. Ia doar umbelele complet deschise, alb-crem, care lasă praf galben pe degete. Lasă-le pe cele cu flori maronii sau care miros a urină de pisică — mirosul trece în sirop. Ocolește tufele de lângă drumuri și marginile de câmp stropit. Atenție la boz: e o plantă ierboasă, nu arbust lemnos, cu umbelele drepte în sus și flori albe cu antere violet; e toxic și nu se folosește.
20 min
-
2
Nu spăla florile, pentru că pleacă polenul, adică aroma. Întinde umbelele pe un ziar sau un prosop, la umbră, o jumătate de oră, ca să iasă gâzele. Apoi scutură-le pe rând și taie cu foarfeca tulpinile groase și verzi. Rămân doar codițele subțiri de sub flori, pentru că tulpina verde dă amăreală.
30 min
-
3
Fierbe cei 2 litri de apă și las-o să se răcească până la temperatura camerei. Florile nu se pun în apă fierbinte: se închid la culoare și siropul capătă gust de ceai.
10 min
-
4
Pune florile și feliile de lămâie într-un vas de sticlă, inox sau email. Aluminiul nu e bun, pentru că reacționează cu acidul. Toarnă apa răcită peste ele, apasă florile cu o lingură să fie acoperite, apoi acoperă vasul cu tifon sau cu un capac pus strâmb. Ține-l 24 de ore la răcoare, sub 20°C: cămară, beci sau jos în frigider dacă încape. Amestecă de două-trei ori.
24 h
-
5
Verifică infuzia: trebuie să fie galben-verzuie și să miroasă puternic a soc. Dacă vezi bule mici la suprafață sau miroase acrișor, a început să fermenteze. Treci imediat la pasul următor și nu o mai ține.
-
6
Strecoară printr-o sită căptușită cu tifon dublu. Strânge tifonul cu mâna, dar fără să storci cu putere, ca să nu treacă amăreala din tulpini și din coaja albă de lămâie. Rămâi cu aproximativ 1,8 litri de lichid. Florile și lămâile se aruncă.
10 min
-
7
Pregătește sticlele cât timp se face siropul. Spală-le cu apă fierbinte și detergent, clătește-le bine, apoi ține-le 20 de minute în cuptor la 120°C sau fierbe-le 10 minute într-o oală. Capacele și garniturile le fierbi 5 minute, pentru că în cuptor se deformează.
20 min
-
8
Pune infuzia într-o oală de inox, adaugă zahărul și acidul citric și încălzește la foc mediu, amestecând până nu mai simți zahărul scrâșnind pe fundul oalei. Oprește focul când apar primele bule pe margine, la 85–90°C. Nu fierbe mai mult de un minut-două: aroma se pierde și siropul se îngălbenește spre maro.
10 min
-
9
Toarnă siropul fierbinte în sticlele calde, cu o pâlnie, până la 1–2 cm sub gură. Șterge gâtul sticlei cu un șervet curat și închide imediat.
5 min
-
10
Pasteurizează. Pune un prosop pe fundul unei oale mari, așază sticlele în picioare, fără să se atingă, și toarnă apă caldă până la umerii sticlelor. Adu apa la 85°C, cu bule mici pe fund, dar fără clocot, și ține-o așa 20 de minute. Dacă n-ai termometru, ține 15 minute la fierbere foarte domoală.
20 min
-
11
Lasă sticlele să se răcească în apă sau scoate-le pe un prosop, ferite de curent. A doua zi verifică fiecare capac: trebuie să fie tras în jos și să nu mai facă clic când apeși. Ce nu s-a închis pui la frigider și consumi primul. Pune pe sticle etichetă cu anul.
Valori nutriționale
| Energie | 205 kcal | 4 % din DZR |
| Glucide | 51 g | 7 % din DZR |
| din care zaharuri | 51 g | 21 % din DZR |
| Grăsimi | 0 g | 0 % din DZR |
| Proteine | 0,1 g | 0 % din DZR |
Calculat din ingrediente. Procentele se raportează la o dietă de 2000 kcal.
Variante și înlocuiri
Cu mentă
Adaugă la infuzie 10–15 fire de mentă proaspătă, cu tot cu tulpină. Merge bine vara, cu apă minerală și gheață. Peste 15 fire, menta acoperă socul.
Cu mai puțin zahăr
Poți coborî la 1,2 kg de zahăr la 2 litri de infuzie. Siropul iese mai subțire și se diluează mai puțin, cam 1 la 5. Sub 40% zahăr nu mai ține în cămară: păstrează-l la frigider 3–4 săptămâni sau congelează-l în cutii mici.
Cu căpșuni sau rubarbă
Pune 300 g de căpșuni tăiate sau 300 g de rubarbă feliată în infuzie, alături de flori. Siropul iese roz și mai acrișor. Strecoară-l prin tifon dublu, pentru că fructele lasă depuneri.
Cu miere în loc de zahăr
Mierea nu se încălzește peste 40°C, deci nu poți pasteuriza sticlele. Amestecă 1 kg de miere în 1 litru de infuzie călduță și ține siropul la frigider. Rezistă cam o lună și are gust de miere mai mult decât de soc.
Cum se păstrează
Sticlele pasteurizate și neîncepute se țin la loc răcoros și întunecat, cămară sau beci, 10–12 luni. La lumină siropul se închide la culoare și pierde din aromă în câteva luni, chiar dacă nu se strică. După deschidere, ține sticla la frigider și consum-o în 3–4 săptămâni. Dacă n-ai pasteurizat, siropul ține 2–3 luni la frigider. Siropul se poate și congela, în cutii de plastic sau în tăvițe de gheață, până la un an. Aruncă orice sticlă cu capac bombat, bule, spumă, miros de alcool sau oțet, mucegai la gât sau tulbureală apărută după ce siropul fusese limpede.
Greșeli care strică borcanul
Siropul a ieșit amar
Amăreala vine din trei locuri: tulpinile verzi rămase printre flori, coaja albă a lămâii ținută peste 24–36 de ore și florile stoarse cu putere la strecurat. Data viitoare taie tulpinile până la codițe și scoate lămâile la 24 de ore. Un sirop deja amar nu se mai repară. Îl poți îndulci la folosire sau îl amesteci cu suc de fructe.
Miroase urât, a pișat de pisică
Așa miros florile trecute, maronii la mijloc, sau unele tufe de soc. Uneori e boz cules din greșeală. Miroase fiecare umbelă înainte s-o pui în coș: trebuie să miroasă dulce, a miere și strugure. Dacă la infuzie mirosul e neplăcut, nu continua.
Sticla s-a umflat sau siropul face spumă când o deschizi
A fermentat. Fie siropul a avut prea puțin zahăr, fie sticlele n-au fost sterile, fie n-ai pasteurizat. Un sirop cu bule, miros de alcool sau de oțet, capac bombat sau mucegai la gât se aruncă și nu se gustă. La celelalte sticle din aceeași șarjă verifică dacă au capacele trase.
S-a cristalizat zahărul pe fundul sticlei
S-a pus mai mult zahăr decât poate ține lichidul, peste 1 kg la 1 litru, sau s-a fiert prea mult și apa s-a evaporat. Siropul se poate folosi. Pune sticla închisă în apă caldă ca să se topească cristalele. La șarja următoare respectă proporția și oprește focul cum dă în fiert.
Siropul e tulbure
Un pic de tulbureală e normală, e polen. Dacă vrei siropul limpede, lasă infuzia strecurată o oră să se așeze și toarnă-o ușor în oală, fără depunerea de pe fund. Tulbureala care apare după câteva săptămâni într-o sticlă care era limpede e semn de alterare.
Întrebări frecvente
Când se culeg florile de soc în România?
La câmpie și în sud, din jurul lui 15–20 mai până la începutul lui iunie. La deal, aproximativ 1–20 iunie, iar la munte până la sfârșitul lui iunie. Primăverile calde mută totul cu o săptămână-două mai devreme, așa că urmărește tufele, nu calendarul.
Cum deosebesc socul de boz?
Socul negru e arbust sau copac, cu tulpini lemnoase și scoarță cenușie, înalt de 3–6 m. Înflorește primul, în mai–iunie, iar umbelele lui sunt plate și cad ușor în jos. Bozul e o plantă ierboasă, crește în tufe dese de 1–1,5 m, fără lemn, înflorește mai târziu, în iunie–iulie, are umbele drepte în sus cu antere violet-roșcate și miros neplăcut. Bozul e toxic. Dacă nu ești sigur, nu culege.
Trebuie spălate florile de soc?
Nu. Apa spală polenul, iar polenul dă aroma. Scutură-le și lasă-le o jumătate de oră la umbră ca să plece insectele. Tocmai de aceea contează să culegi departe de drum și de culturi stropite, pentru că nu ai cum să le cureți după.
Cât sirop pun la un pahar?
Pentru rețeta asta, 30 ml de sirop, adică două linguri, la 250 ml de apă rece sau minerală, cu o felie de lămâie. Dacă ai făcut varianta cu mai puțin zahăr, pune dublu.
Se poate face siropul cu îndulcitor în loc de zahăr?
Se poate face o băutură, dar nu un sirop care să se păstreze. Zahărul e cel care conservă: sub 40–45% zahăr, siropul trebuie ținut la frigider și consumat în câteva săptămâni. Cu îndulcitori fără zahăr, tratează-l ca pe un suc proaspăt, bun 3–5 zile la rece.
E bun siropul de soc pentru copii?
Diluat, da, e o băutură obișnuită. Gândește-te însă că un pahar are cam 19 g de zahăr, cât un suc din comerț. Florile crude în cantități mari pot da greață, dar în sirop sunt infuzate și strecurate, deci problema nu apare.
