Cât ține folia de solar?

Folia UV cu garanție de 36 de luni ține de obicei trei-patru sezoane, dacă e bine întinsă și nu atinge metal încins. În sudul țării îmbătrânește mai repede decât la deal și munte, din cauza soarelui mai puternic. Folia fără UV nu trece de un sezon.

Pe ce parte se pune folia antipicurare?

Fața tratată trebuie să fie spre interior, pentru că acolo se formează condensul. Pe majoritatea foliilor e un marcaj tipărit care se citește corect din interiorul serei. Dacă o pui invers, picăturile cad din nou pe frunze.

Pot pune roșii în același loc din seră în fiecare an?

Doi ani merge, din al treilea încep de obicei ofilirile și scade recolta, din cauza ciupercilor din sol și a sărurilor acumulate. Alternează roșiile cu castraveți sau verdețuri, nu cu ardei și vinete, care sunt din aceeași familie. Adaugă compost în fiecare an și, dacă solul e deja bolnav, schimbă stratul de sus.

De ce cad florile la roșiile din seră?

Cel mai des din cauza căldurii: peste 32–35 °C polenul nu mai e viabil și floarea se desprinde. Contează și aerul foarte umed, care lipește polenul, și lipsa de mișcare a aerului. Aerisește mai mult, umbrește vara și scutură ușor plantele la prânz.

Pot ține roșii și castraveți în aceeași seră?

Se poate, dar au cerințe opuse: roșiile vor aer uscat, castraveții aer umed. Într-o seră mică pune castraveții în capătul mai puțin aerisit și roșiile spre uși sau ferestre. Dacă ai loc pentru două tuneluri, separă-le.

Ce pot cultiva iarna într-o seră neîncălzită?

Spinacul, fetica, salata de iarnă, rucola și ceapa verde, semănate în septembrie–octombrie, trec iarna în seră și cresc din nou din februarie. Nu te aștepta la creștere în decembrie și ianuarie, doar la supraviețuire. Legumele de căldură, ca roșiile sau ardeii, nu rezistă fără încălzire.

Sera de grădină: folia potrivită, orientare, culturi

Cum alegi grosimea și tipul de folie, cum așezi sera față de soare și vânt și ce legume pui în ea lună de lună, ca să câștigi câteva săptămâni la fiecare capăt al sezonului.

O seră neîncălzită nu face minuni. Îți dă trei-patru săptămâni în plus primăvara și încă pe atâtea toamna, plus roșii care nu mai crapă la ploile din iulie. Restul depinde de trei decizii luate înainte de primul răsad: ce folie pui, încotro o întorci și cum o aerisești. Greșelile de aici nu se mai repară din stropit și îngrășat.

Ce folie alegi pentru seră

Pe ruloul de folie scriu de obicei trei lucruri: grosimea în microni, durata garantată în luni și aditivii. Toate trei contează, dar nu în egală măsură.

Grosimea

Folia de 80–100 de microni e bună pentru tuneluri joase, pe care le desfaci după o lună. Pe un solar în care intri, cu arce de 2–2,5 m, ia cel puțin 150 de microni. În zonele cu vânt tare, cum e Bărăganul sau Dobrogea, și la deschideri de peste 5 m, mergi pe 180–200 de microni. Diferența de preț e mică față de costul unei folii rupte în mai, cu roșiile deja plantate.

Aditivii care merită plătiți

Stabilizare UV — obligatorie. Folia fără UV se face casantă într-un singur sezon și se rupe ca hârtia.
Antipicurare — apa condensată curge pe pereți în loc să cadă în picături pe frunze. Mai puține pete de mană și putregai cenușiu, mai multă lumină dimineața.
Termică (IR) — oprește o parte din căldura pe care solul o radiază noaptea. Câștigul e de 1–2 grade în nopțile senine de martie și aprilie. Nu te scapă de un îngheț adevărat.
Difuză (lăptoasă) — împrăștie lumina, frunzele de sus nu se mai ard, plantele de jos primesc mai mult. Utilă în sud, unde vara în seră e cuptor. La munte, unde lumina e puțină primăvara, folia transparentă e mai bună.

Cât ține de fapt

Cifra de pe etichetă (24, 36, 48 de luni) e calculată pentru o anumită doză de soare. În sudul țării folia îmbătrânește mai repede decât în Transilvania. O scurtează mult trei lucruri: contactul cu metalul încins, folia lăsată lăbărțată care fâlfâie în vânt și tăieturile mici neînchise la timp. Folia de 36 de luni ține, bine pusă, trei-patru sezoane; prost pusă, se crapă pe arce în al doilea an.

Orientativ, folia UV de 150 de microni costă în jur de 4–7 lei/m², cea de 200 de microni 6–9 lei/m², în funcție de lățimea ruloului și de aditivi. Pentru un tunel de 3 × 6 m îți trebuie cam 70–80 m², cu capetele și partea îngropată, deci 400–600 de lei.

Folie, policarbonat sau sticlă

Dacă n-ai cumpărat încă structura, merită să știi ce pierzi și ce câștigi cu fiecare material.

Material	Cost orientativ	Durată	Ce trebuie să știi
Folie UV 150–200 microni	4–9 lei/m²	3–5 ani	Ieftină, se schimbă ușor. Zăpada trebuie dată jos, altfel se lasă sau se rupe.
Policarbonat celular 4 mm	30–45 lei/m²	8–10 ani	Izolează mai bine decât folia simplă. Plăcile de 4 mm se îndoaie sub zăpadă grea.
Policarbonat celular 6 mm	45–65 lei/m²	10+ ani	Rezistă mai bine la grindină și zăpadă. Se murdărește între pereți dacă nu închizi capetele cu bandă.
Sticlă	cel mai scump	zeci de ani	Cea mai multă lumină, dar pierde căldura repede și se sparge la grindină. Cere structură solidă și fundație.

O variantă bună pentru primăvară timpurie e folia dublă, cu un strat de aer de 5–10 cm între straturi, umflat cu un ventilator mic. Pierde cu aproximativ o treime mai puțină căldură decât un singur strat, dar îți trebuie curent electric la seră, permanent.

Unde pui sera și cum o orientezi

Soarele bate primul. Sera are nevoie de lumină directă de dimineață până după-amiaza târziu, iar primăvara soarele e jos. Un gard, o casă sau un nuc aflat la sud de seră o umbresc pe o distanță de două-trei ori înălțimea lor. Un zid de 3 m, deci, cere 6–9 m liberi.

Est–vest sau nord–sud

Aici părerile diferă, și ambele tabere au dreptate pentru situația lor.

Axa lungă pe est–vest (latura lungă spre sud) prinde mai multă lumină între februarie și aprilie și în octombrie–noiembrie, când soarele stă jos. E alegerea bună dacă folosești sera mai ales pentru răsaduri, salată timpurie și culturi de toamnă.
Axa lungă pe nord–sud dă lumină mai uniformă vara: soarele trece peste seră și luminează pe rând ambele laturi, iar rândurile de roșii înalte nu se umbresc unele pe altele. E alegerea bună pentru un solar folosit din aprilie până în octombrie.

Dacă alegi est–vest, pune culturile înalte (roșii, castraveți pe sfoară) pe latura de nord și salata, ardeii sau răsadurile pe cea de sud. Altfel roșiile umbresc tot ce e în spatele lor.

Vântul și apa

Întoarce capătul îngust spre vântul dominant: forța pe o suprafață mică e mai mică. Nu pune însă ușa exact în direcția vântului, pentru că o deschizi și intră curentul rece peste răsaduri. Evită locurile joase unde se strânge apa după ploaie sau unde băltește aerul rece în nopțile de primăvară; acolo brumele țin cu o săptămână mai mult. Și gândește-te la robinet: o seră de 18 m² bea vara 50–100 de litri pe zi.

Pentru un tunel simplu pe arce nu ai nevoie de fundație. Dacă torni beton sau ridici o seră fixă, mare, întreabă la primărie ce acte îți trebuie înainte să începi.

Cum pui folia pe structură

Două lucruri fac diferența: temperatura la care o întinzi și ce atinge folia pe dedesubt.

Pune folia într-o dimineață fără vânt, la 15–25 °C. Folia se dilată la cald și se strânge la rece. Întinsă la 15–25 °C, iarna se strânge și stă tensionată, iar vara nu se lasă prea mult. Întinsă la 5 °C, în iulie o să atârne între arce și o să fâlfâie până se rupe. Întinsă la 35 °C, la primul ger poate plesni la prinderi.

Metalul în soare ajunge la 60–70 °C, iar folia din dreptul lui îmbătrânește de câteva ori mai repede. Înfășoară arcele cu bandă specială pentru solarii sau cu bandă de spumă albă acolo unde ating folia, ori vopsește-le în alb. E cel mai ieftin lucru care prelungește viața foliei.

Fața antipicurare trebuie să fie spre interior. Pe folie e de obicei tipărit un marcaj care se citește corect din interior; respectă-l, pentru că întoarsă pe dos, antipicurarea nu mai funcționează.

Pe laturile lungi, îngroapă marginea foliei într-un șanț de 30–40 cm și calcă bine pământul. Varianta mai curată e profilul metalic cu sârmă în zigzag, prins de structură: poți desface și reîntinde folia fără să sapi. La capete, prinde folia pe tocul ușii cu șipci, nu cu capse direct prin ea.

Aerisirea și temperatura din seră

Într-o zi senină de martie, cu 10 °C afară, o seră închisă ajunge la 35–40 °C până la prânz. Plantele nu mor de frig în seră, mor de cald și de umezeală.

Deschiderile trebuie să însumeze 20–25% din suprafața la sol. La un tunel de 3 × 6 m, două uși la capete nu ajung; îți trebuie și laterale care se ridică (folia rulată pe o țeavă) sau ferestre sus, pe acoperiș. Aerul cald urcă, iar o fereastră sus scoate mai multă căldură decât o ușă mare jos.

Deschide când termometrul trece de 25 °C, nu când simți tu că e cald.
Închide seara, primăvara și toamna, când afară scade sub 10 °C.
Vara lasă ușile deschise zi și noapte, dacă nopțile sunt peste 15 °C.
Aerisește dimineața chiar dacă e răcoare, 20–30 de minute, ca să scoți umezeala de peste noapte. Frunzele care stau ude ore întregi fac mană și putregai.

Pune un termometru de minimă și maximă la înălțimea plantelor, la umbră, nu lipit de folie. După o săptămână știi exact cum se comportă sera ta.

Vara, în sud, aerisirea nu mai ajunge. O plasă de umbrire de 30–40% pusă peste folie din iunie până în august scade temperatura cu câteva grade. Alternativa veche e spoiala cu var diluat pe exterior, care se spală singură până în toamnă.

Ce cultivi în seră și când

Într-o seră neîncălzită ai trei sezoane distincte: primăvara timpurie cu culturi rezistente la frig, vara cu legumele de căldură și toamna-iarna cu verdețuri. Datele de mai jos sunt pentru plantat în seră neîncălzită; la deal adaugi 7–10 zile față de câmpie, la munte două-trei săptămâni.

Cultură	Câmpie	Deal	Munte	Distanțe
Salată, spanac, ridichi	început de martie	mijloc de martie	început de aprilie	salată 25 × 25 cm; ridichi în rânduri la 10 cm
Răsaduri (semănat)	februarie–martie	martie	martie–aprilie	în lădițe sau alveole, pe masă, nu pe sol rece
Roșii	15–25 aprilie	sfârșit de aprilie	mijloc de mai	50 cm pe rând, 70–80 cm între rânduri
Castraveți	sfârșit de aprilie	început de mai	sfârșit de mai	40–50 cm pe rând, pe sfoară
Ardei, vinete	sfârșit de aprilie	început de mai	sfârșit de mai	ardei 30–35 cm; vinete 50 cm pe rând
Salată, spanac, fetică de toamnă	septembrie–octombrie	septembrie	august–septembrie	la fel ca primăvara

Regula pentru legumele de căldură nu e data din calendar, ci solul: roșiile vor minimum 12 °C la adâncimea de 10 cm, castraveții și vinetele 15 °C. Înfige un termometru în pământ dimineața, la 8. Dacă plantezi în sol rece, plantele stau pe loc două săptămâni și nu câștigi nimic.

Pe un tunel de 3 × 6 m, cu două straturi pe laturi și cărare la mijloc, încap 24–30 de roșii conduse pe o singură tulpină. Nu înghesui. Roșiile puse la 30 cm una de alta fac mai puține fructe și prind boli mai repede.

Ce nu merge bine împreună

Roșiile vor aer uscat, 60–70% umiditate, și suportă udatul rar. Castraveții vor aer umed, 80–90%. Puși în aceeași seră mică, unii dintre ei vor suferi. Dacă ai o singură seră, pune castraveții la capătul dinspre ușa care stă mai mult închisă, iar roșiile spre aerisire.

Polenizarea e altă problemă. Roșiile se autopolenizează, dar în aerul nemișcat al serei polenul nu se desprinde: scutură ușor sforile în mijlocul zilei, o dată la două-trei zile. Soiurile de castraveți pentru seră sunt de obicei partenocarpice și leagă fără insecte; cele de câmp au nevoie de albine, deci de uși deschise.

Udatul în seră

În seră nu plouă. Tot ce primesc plantele vine de la tine, iar greșeala cea mai des întâlnită e udatul pe frunze, cu furtunul, seara. Pune picurare înainte de plantare, cu picurătorii la 30 cm, și udă dimineața. O roșie mare, în iulie, consumă 1,5–3 litri pe zi, în funcție de căldură și de cât de încărcată e. Mai bine udă rar și mult decât puțin în fiecare zi: udatul superficial ține rădăcinile sus și plantele se ofilesc la prima zi toridă.

Mulcește solul cu paie sau folie neagră. Scade evaporarea și umezeala aerului, iar frunzele de jos nu mai ating pământul ud.

Solul din seră după al treilea an

Aici eșuează multe sere. Primii doi ani merg bine, iar în al treilea roșiile se ofilesc de la bază, frunzele se îngălbenesc pe o parte și recolta scade la jumătate. Cauza e aproape mereu aceeași: aceeași cultură în același loc, an de an. Ciupercile din sol (fuzarioza, verticilioza) și nematozii se înmulțesc, iar sărurile din îngrășăminte se adună, pentru că nu le spală nicio ploaie.

Rotește culturile. Roșiile, ardeii și vinetele sunt din aceeași familie; nu le schimba între ele, ci cu castraveții sau cu verdețurile. Pe un tunel mic, împarte solul în două și schimbă jumătățile în fiecare an.
Pune compost bine descompus, 4–6 kg/m² pe an, încorporat în primii 20 cm. Gunoiul de grajd proaspăt arde rădăcinile și aduce buruieni.
Seamănă muștar în septembrie, după ce scoți culturile de vară, și încorporează-l după 5–6 săptămâni. Rădăcinile afânează solul, iar resturile hrănesc viața din el.
Spală sărurile. Dacă vezi crustă albă la suprafață, lasă sera descoperită peste iarnă sau udă o dată toamna foarte abundent, până se umezește solul pe 40–50 cm.

Dacă solul e deja infestat, rotația nu mai ajunge. Soluțiile sunt schimbarea stratului de 20–30 cm cu pământ nou sau altoirea roșiilor pe portaltoi rezistent. Ambele costă, dar mai puțin decât încă un an pierdut.

Iarna: scoți folia sau o lași

Dacă nu cultivi nimic între decembrie și februarie, scoaterea foliei are avantaje: zăpada și gerul ajung la sol, ploaia spală sărurile, iar folia depozitată la întuneric și uscat nu mai îmbătrânește. Dezavantajul e că la fiecare demontare riști să o rupi și că în martie trebuie să o întinzi din nou, la temperatura potrivită.

Dacă o lași, dă jos zăpada după fiecare ninsoare mai mare de 10–15 cm, cu o mătură cu coadă lungă, din interior, lovind ușor. Folia udă și zăpada grea rup mai multe solarii decât vântul. Arcele puse la peste 1,2 m unul de altul nu țin zăpada umedă de la deal și munte; acolo le vrei la 80–100 cm.