Cât durează până e gata compostul?

O grămadă de cel puțin un metru cub, cu raportul corect și întoarsă la 1–2 săptămâni, dă compost în 2–4 luni în sezonul cald. Una lăsată neîntoarsă sau mai mică are nevoie de 9–12 luni. Iarna procesul aproape se oprește, așa că timpul se socotește din lunile calde.

Pot pune frunze de nuc în compost?

Pot intra, dar cu măsură. Frunzele de nuc conțin juglonă, o substanță care încetinește creșterea altor plante, și se descompun greu. În compost juglona se degradează în câteva luni, iar opiniile diferă cât de repede. Cel mai prudent e să le amesteci cu alte frunze, să nu depășească un sfert din maro și să folosești compostul abia după cel puțin 6 luni.

Se poate face compost iarna?

Poți continua să pui resturi toată iarna, doar că nu se transformă mare lucru până se încălzește. Acoperă mereu resturile de bucătărie cu material uscat și pune un capac peste grămadă. Primăvara, la primul dezgheț, întoarce totul și grămada pornește din nou.

Pot pune cenușă de la sobă în compost?

Cenușa de lemn netratat da, dar puțină: cel mult o mână la fiecare 20–30 cm de grămadă. Cenușa ridică pH-ul și, în cantitate mare, grăbește pierderea azotului. Cenușa de cărbune, brichete sau lemn vopsit nu se pune deloc.

Trebuie să cumpăr activator pentru compost?

Nu e necesar. O lopată de pământ de grădină sau de compost vechi aduce aceleași microorganisme. Un strat de gunoi de grajd sau iarba proaspătă pornesc și ele grămada repede, dacă sunt amestecate cu destul material uscat.

De ce nu se încălzește grămada mea?

De obicei are sub un metru cub, e prea uscată sau are prea puțin material verde. Fă testul pumnului și udă dacă se fărâmițează uscat. Adaugă o tură de iarbă proaspătă sau gunoi de grajd, amestecă bine și, dacă grămada e mică, strânge material până ajunge la dimensiunea potrivită.

Compost acasă: raportul verde/maro și mirosul urât

Cât material verde și cât maro pui, cum ții grămada aerisită și ce înseamnă fiecare miros urât, ca să scoți pământ bun din resturi, nu o grămadă cleioasă.

O grămadă de compost care miroase a gunoi nu e un eșec. E un semnal, și aproape mereu spune același lucru: prea mult material verde, prea multă apă sau prea puțin aer. Toate trei se repară cu furca și cu un sac de frunze uscate. Mai jos găsești proporțiile, ordinea straturilor și ce înseamnă fiecare miros.

Ce se întâmplă de fapt în grămadă

Compostul îl fac bacteriile, ciupercile și, spre final, râmele și alte vietăți mărunte. Bacteriile au nevoie de carbon ca sursă de energie și de azot ca să se înmulțească. Au nevoie și de oxigen. Dacă le lipsește oxigenul, iau locul alte bacterii, anaerobe, care lucrează mai încet și produc gazele urât mirositoare.

Ține minte trei lucruri: amestecul de carbon și azot, umezeala și aerul. Temperatura vine de la sine când primele trei sunt în regulă. O grămadă bine făcută, de cel puțin un metru cub, se încălzește în câteva zile la 50–65 °C în mijloc. O grămadă mică sau prea uscată nu se încălzește deloc. Tot se transformă în compost, dar în 8–12 luni în loc de 2–4.

Verde și maro: raportul care contează

„Verde” înseamnă material bogat în azot, de obicei umed și proaspăt. „Maro” înseamnă material bogat în carbon, de obicei uscat. Culoarea e doar o scurtătură: zațul de cafea e maro la culoare, dar la compost intră la verde. Bacteriile lucrează cel mai bine la un raport carbon/azot de aproximativ 25–30 la 1.

Material	Tip	Raport C:N aproximativ	Observații
Iarbă proaspăt cosită	verde	15–25:1	se tasează ușor, pune-o în straturi subțiri
Resturi de legume și fructe	verde	15–25:1	multă apă, acoperă-le mereu
Zaț de cafea, frunze de ceai	verde	20:1	filtrele de hârtie pot intra și ele
Gunoi de grajd (vacă, cal)	verde	20–25:1	ideal, pornește grămada repede
Găinaț	verde	7–10:1	foarte bogat în azot, miroase a amoniac dacă e mult
Frunze uscate	maro	40–80:1	mărunțite se descompun mult mai repede
Paie, fân vechi	maro	50–100:1	bune pentru aerisire
Carton ondulat, cutii de ouă	maro	300–400:1	rupte în bucăți, fără bandă adezivă
Crenguțe mărunțite	maro	100–400:1	se descompun greu, dar țin grămada afânată
Rumeguș	maro	200–500:1	doar din lemn netratat, în cantitate mică

Cifrele variază după cât de proaspăt e materialul. Iarba cosită în mai are mai mult azot decât cea din august, iar frunzele de stejar sunt mai sărace decât cele de tei.

Regula găleților

Nimeni nu calculează raportul C:N în curte. Merge și mai simplu: la o găleată de verde pui două găleți de maro, măsurate după volum. Dacă verdele e foarte ud sau foarte bogat, cum e iarba grasă sau găinațul, mergi spre trei găleți de maro. Dacă maroul e mărunt și dens, cum e rumegușul, pune mai puțin.

Aproape toate grămezile din gospodării au prea mult verde. Resturile din bucătărie vin zilnic, iarba vine la fiecare cosit, iar materialul uscat trebuie strâns și păstrat intenționat. Dacă ai o singură obișnuință de luat de aici, ia-o pe asta: toamna umple doi-trei saci cu frunze uscate și ține-i lângă compost pentru tot anul următor.

Ce nu intră în compost

Carne, pește, oase, lactate, mâncare gătită cu grăsime. Se descompun, dar atrag șobolani, câini și muște și miros puternic.
Excremente de câine și pisică. Pot purta paraziți care supraviețuiesc într-o grămadă de casă. Gunoiul de la iepuri, găini sau capre intră fără probleme.
Plante bolnave (roșii cu mană, frunze cu rapăn). Doar o grămadă care stă câteva zile peste 60 °C le distruge sigur, iar asta la tine acasă nu e garantat.
Buruieni cu semințe sau cu rizomi: pir, volbură, costrei. Ies din nou din compost în rândurile de legume. Dacă vrei totuși să le folosești, ține-le întâi 3–4 săptămâni într-o găleată cu apă, până putrezesc.
Cenușă de cărbune, rumeguș de PAL sau de lemn vopsit, hârtie lucioasă.

Cojile de citrice și de ceapă nu strică nimic, doar se descompun mai încet. Mitul că ar „omorî” compostul nu se confirmă în cantitățile dintr-o bucătărie obișnuită.

Unde pui compostul și în ce

Pune-l la semiumbră, direct pe pământ, ca să poată intra râmele de jos. Pe beton sau pe dale, zeama se adună la bază și grămada putrezește în loc să se transforme în compost. În plin soare se usucă vara, iar sub streașina casei primește toată apa de pe acoperiș. Lasă loc de roabă în jurul ei și nu o lipi de gardul vecinului, chiar dacă o grămadă bine făcută nu miroase.

Variante de recipient, de la ieftin la scump:

Grămadă liberă: nu costă nimic, dar se împrăștie și se usucă pe margini.
Ladă din paleți: patru paleți legați cu sârmă fac o ladă de circa 1,2 × 1,2 m. Paleții se găsesc des gratuit sau cu 20–40 de lei bucata. Alege paleți netratați chimic: marcajul HT înseamnă tratament termic, iar cei marcați MB (bromură de metil) nu se folosesc.
Cilindru din plasă de sârmă cu ochiuri de 2–5 cm, cu diametrul de cel puțin 1 m: circa 60–120 de lei.
Compostor de plastic de 300–400 de litri: 150–400 de lei. E ordonat și bun în curți mici, dar se aerisește greu. Un compostor plin cu iarbă se transformă repede într-o masă cleioasă.

Dacă ai loc, fă două compartimente alăturate. În unul pui materialul nou, în celălalt se maturizează lotul vechi, iar la întors muți totul dintr-o parte în alta.

Cum clădești grămada

Baza contează mai mult decât pare. Pune 15–20 cm de crengi subțiri, coceni de porumb sau tulpini de floarea-soarelui. Stratul ăsta lasă aerul să intre pe dedesubt și apa în exces să se scurgă.

Peste bază alternează straturi: 10–15 cm de maro, 5–10 cm de verde, iarăși maro. Straturile nu sunt o regulă sfântă. Poți la fel de bine să amesteci din start, într-o roabă, cele două găleți de maro cu una de verde și să le torni amestecate. Straturile au rostul lor mai ales la resturile de bucătărie: le pui și le acoperi imediat cu 5 cm de frunze sau carton rupt. Așa nu vin muștele și nu se simte nimic.

Mărunțește tot ce poți. O frunză de nuc întreagă stă un an. Tocată cu mașina de tuns iarba, dispare în trei luni. Crengile peste un deget grosime pune-le deoparte sau taie-le la 5 cm.

O lopată de pământ de grădină sau de compost vechi la fiecare 20–30 cm de grămadă aduce microorganismele de pornire. Activatorii din comerț nu fac mult mai mult decât atât.

Apa și aerul: testul pumnului

Umezeala potrivită e cea a unui burete stors. Ia un pumn de material din mijlocul grămezii și strânge-l tare. Dacă ies câteva picături, e bine. Dacă se scurge apă, e prea ud. Dacă se fărâmițează și nu lasă nicio umezeală în palmă, e prea uscat și trebuie udat.

Materialul maro uscat trebuie udat când îl pui, altfel stă luni întregi neatins. Frunzele din sac, de exemplu, le stropești strat cu strat. Vara, pe secetă, o grămadă neacoperită pierde apă repede. În toamnele ploioase se îmbibă. Un capac de carton gros, o prelată veche sau o folie găurită rezolvă ambele probleme.

Aerul îl aduci întorcând grămada. Cu furca, iei materialul de pe margini și de sus și îl muți în mijloc, iar pe cel din mijloc îl muți afară. La o grămadă caldă, întoarce-o la 1–2 săptămâni în primele două luni, apoi mai rar. Dacă nu ai chef sau putere, poți să nu o întorci deloc. Compostul iese tot, doar că în 9–12 luni. Nici „compostul rece” nu e o greșeală: e o variantă mai lentă, care merge bine cât timp ai destul maro și grămada nu se îmbibă de apă.

De ce miroase urât și ce faci

Un compost sănătos miroase a pământ de pădure sau nu miroase aproape deloc. Orice altceva are o cauză clară.

Ce simți	Cauza	Ce faci
Amoniac, miros înțepător	prea mult azot (iarbă, găinaț)	amesteci frunze uscate, carton, paie
Ou stricat, mlaștină, canal	lipsă de aer, prea ud, material tasat	întorci, adaugi maro grosier, acoperi de ploaie
Acru, de oțet sau de vin	multe fructe sau resturi îngrămădite, fermentează	amesteci cu maro și var nestins deloc; doar aerisire
Putrefacție, carne	resturi de origine animală	le scoți sau le îngropi adânc în centru

Miros de amoniac

Azotul în plus scapă în aer sub formă de amoniac, deci pierzi exact nutrientul pe care îl voiai în compost. Se întâmplă mai ales după primul cosit din mai, când goli un sac întreg de iarbă deodată. Nu pune iarba în strat mai gros de 10 cm. Dacă ai deja un strat de 30 cm care miroase, desfă-l cu furca și amestecă-l cu cel puțin dublul lui în frunze uscate sau carton rupt. La găinaț, raportul urcă spre trei-patru părți de maro la una de găinaț.

Miros de ou stricat sau de mlaștină

Ăsta e mirosul unei grămezi anaerobe. Aproape mereu vezi și cauza: jos e o masă cenușie-verzuie, lipicioasă, uneori cu zeamă. Desfă grămada, las-o o jumătate de zi întinsă să se zvânte și reclădește-o cu mult material maro grosier: paie, crenguțe, carton mototolit. Materialele fine ca rumegușul nu ajută aici, pentru că se tasează și ele. Pune apoi un capac, ca să nu se repete după următoarea ploaie.

Miros acru, de oțet

Apare când torni deodată o găleată de prune stricate sau de coji de mere de la gem. Zahărul fermentează înainte să apuce bacteriile să-l descompună. Amestecă fructele cu maro și împrăștie-le, nu le lăsa grămadă. Varul se recomandă des pentru mirosul acru, dar mai mult strică: ridică brusc pH-ul și grăbește pierderea azotului. O mână de cenușă de lemn e suficientă, dacă vrei neapărat ceva.

Muște, viermi, șobolani

Musculițele de oțet înseamnă resturi de bucătărie lăsate descoperite. Cei 5 cm de maro peste ele le rezolvă. Larvele albe, groase, în formă de C, de cărăbuș sau de cetonie, sunt de obicei inofensive în compost. Cele de cetonie chiar ajută, dar cele de cărăbuș nu le duce în strat cu compostul. Șobolanii vin la mâncare gătită, pâine și carne. Dacă i-ai văzut, scoate resturile de acest fel și pune plasă de sârmă cu ochiuri mici sub ladă.

Compostul peste an, în România

Grămada urmează clima. La câmpie, în sud și vest, lucrează din martie până în noiembrie. La munte, sezonul activ e mai scurt cu 1–2 luni la fiecare capăt.

Primăvara, după dezgheț, întoarce grămada pentru prima dată. Compostul pus toamna trecută la maturat e de obicei bun pentru straturi în aprilie.
Vara ai iarbă din belșug și maro puțin. Acum folosești sacii de frunze păstrați de toamnă. Udă pe secetă.
Toamna e momentul să clădești o grămadă mare nouă. Ai și frunze, și resturi de grădină, iar grămada apucă să se încălzească înainte de ger.
Iarna descompunerea aproape se oprește. Continuă să pui resturi de bucătărie acoperite cu maro. Primăvara totul pornește odată cu căldura.

Când e gata și cum îl folosești

Compostul e gata când e închis la culoare, se fărâmițează și nu mai recunoști din ce s-a făcut, în afară de câteva crenguțe și coji de ou. Nu mai scoate căldură nici după ce îl întorci. Cerne-l printr-o plasă cu ochiuri de 1–1,5 cm, iar ce rămâne în sită pune înapoi în grămada nouă, ca material de pornire.

Pe straturile de legume împrăștie 2–4 cm de compost primăvara și încorporează-l superficial, în primii 10 cm, fără să-l bagi adânc cu cazmaua. Asta înseamnă cam 20–40 de litri pe metru pătrat. La plantarea pomilor amestecă 1–2 găleți în pământul din groapă, nu mai mult, ca rădăcinile să nu rămână doar în „ghiveciul” cu compost. Pentru răsaduri, compostul nu intră singur: pune cel mult o parte din patru în amestec, restul pământ și nisip sau turbă. Compostul pur e prea bogat și ține prea multă apă pentru semințe.

Compostul nematur, în care încă recunoști frunze și resturi, nu-l pune lângă semințe sau răsaduri tinere. Poate fi folosit ca mulci între rânduri sau în jurul pomilor, unde termină de descompus pe loc.