Dovleceii putrezesc când sunt mici: cauze și cum obții recoltă bună

Un dovlecel de 5–8 cm care se îngălbenește de la vârf, se înmoaie și cade în trei-patru zile de obicei nu e bolnav. Nu a fost polenizat. Restul cazurilor se împart între udatul neregulat și două ciuperci care intră prin floarea veștedă rămasă pe fruct, pe vreme umedă. Fiecare cauză lasă alt semn și are alt remediu. Uită-te atent la fruct înainte să cumperi vreun produs de stropit.

Cum recunoști cauza după cum arată fructul

Rupe un fruct afectat și privește capătul dinspre floare, adică vârful opus codiței. Acolo începe aproape orice problemă.

Dacă vezi mai multe semne pe aceeași plantă, nu te mira. Un fruct nepolenizat care stă pe vreme ploioasă e prima țintă a ciupercilor, așa că mucegaiul de pe el e de multe ori urmarea, nu cauza.

Polenizarea, cauza din prima lună de rod

De ce cad primele fructe

Dovlecelul are flori separate pe aceeași plantă. Cea bărbătească stă pe o codiță lungă și subțire și are în mijloc un singur stâlp galben, plin de polen. Cea femeiască are sub petale un dovlecel mic, iar în centru un stigmat cu mai mulți lobi. Fructul nu crește decât dacă pe stigmat ajunge destul polen, adus de câteva vizite de albine sau bondari.

Problema apare la începutul sezonului. Uneori planta scoate o săptămână-două numai flori bărbătești și nu leagă nimic. La alte soiuri, mai ales la hibrizii timpurii, e invers: apar întâi florile femeiești și nu are cine să le polenizeze. Oricum ar fi, primele 1–3 fructe pot avorta. E normal și se reglează singur când planta intră în ritm.

Dacă avorturile continuă și în iulie, caută cauza în vreme sau în grădină:

• Diminețile reci, sub 15°C, și ploaia țin insectele la adăpost. Floarea femeiască stă deschisă o singură dimineață și se închide până la prânz. Dacă în dimineața aceea a plouat, fructul e pierdut.
• Peste 32–35°C polenul își pierde din viabilitate, iar florile se închid mai devreme. În caniculele din Bărăgan sau din vest, avorturile din iulie vin de aici.
• Ai o singură plantă. Atunci se întâmplă des să nu existe nicio floare bărbătească deschisă în ziua în care se deschide una femeiască.
• Ai stropit cu insecticid dimineața sau ai cosit tot ce înflorea în jur, așa că albinele n-au de ce să vină.

Polenizarea manuală

Durează un minut pe floare și e cea mai sigură metodă în zilele reci sau ploioase.

1. Ieși între orele 7 și 10, cât florile sunt larg deschise.
2. Rupe o floare bărbătească deschisă, cu polen galben vizibil pe stâlpul din mijloc.
3. Dă petalele la o parte sau rupe-le, ca să rămână doar stâlpul cu polen.
4. Atinge și freacă ușor polenul de toți lobii stigmatului din floarea femeiască. Polenul trebuie să rămână vizibil pe stigmat.
5. O floare bărbătească ajunge pentru 2–3 femeiești.

După 2–3 zile vezi rezultatul: fructul polenizat crește vizibil și rămâne verde lucios. Cel ratat se îngălbenește. Dacă găsești floarea femeiască deja închisă, e prea târziu pentru ea.

Pentru solar sau pentru zone cu puține albine există hibrizi partenocarpici, care leagă fruct fără polenizare. Scrie pe plicul de semințe. În grădina deschisă nu sunt necesari dacă ai polenizatori, dar ajută în anii cu primăveri reci. Ca să atragi insectele, lasă în apropiere facelie, gălbenele, busuioc sau limba-mielului. Dacă trebuie să stropești cu un insecticid, fă-o seara, după ce albinele s-au retras, cu un produs omologat pentru cucurbitacee. Respectă ce scrie pe etichetă despre toxicitatea pentru albine și pauza până la cules.

Putregaiul apical și udatul neregulat

Pata maro, uscată, de la vârful fructului e mai cunoscută la roșii, dar apare și la dovlecei. Rar e vorba de un sol fără calciu. Calciul ajunge în fruct doar odată cu apa, iar când solul trece de la uscat-crăpat la îmbibat după o ploaie mare, vârful fructului rămâne descoperit. Se întâmplă mai ales în prima perioadă de creștere rapidă.

Ce funcționează:

• Udat la aceleași intervale, nu „când îmi aduc aminte”.
• Mulci, ca solul să nu se usuce la suprafață între udări.
• Fără exces de azot sau de potasiu, care concurează calciul la absorbție.
• Pe soluri acide, cu pH sub 6, cum sunt multe din zona de deal și munte, amendament calcaros (var agricol sau dolomită) pus toamna. Pune-l doar după o analiză de sol, nu din ochi.

Fructele deja pătate nu se refac. Culege-le, ca planta să-și pună forța în cele noi. Dacă restul pulpei e ferm, partea sănătoasă se mănâncă.

Putregaiul umed și mucegaiul cenușiu

Putregaiul umed, după ploile calde

Apare după câteva zile calde și umede, tipic în iulie, după furtuni. Ciuperca se instalează pe floarea veștedă care rămâne lipită de vârful fructului și de acolo intră în fruct. În 1–2 zile vârful se înmoaie, devine apos și se acoperă cu fire albe cu gămălii negre. Arată ca o perie de sârmă.

• La 2–3 zile după ce fructul a legat, desprinde cu grijă floarea veștedă. Dacă nu se ia ușor, las-o și încearcă a doua zi.
• Rupe 2–3 frunze bătrâne, îngălbenite, de la baza plantei, ca să circule aerul pe sub tufă. Nu mai mult.
• Scoate din grădină fructele atacate. Nu le lăsa pe sol și nu le pune într-o grămadă de compost care nu se încinge.

Fungicidele ajută puțin aici, pentru că ciuperca lucrează repede, iar floarea veștedă e o poartă care se deschide în fiecare zi. Aerisirea și culesul la timp contează mai mult decât orice stropire.

Mucegaiul cenușiu, pe vreme răcoroasă

Botrytis apare la răcoare și umezeală: în mai-iunie în anii ploioși, în septembrie și oricând în solarul neaerisit. Semnul e un puf gri care se ridică în nor dacă atingi fructul. Măsurile sunt aceleași: aer, flori veștede scoase, udat la bază și dimineața. În solar deschide ușile în fiecare dimineață, din mai până în septembrie.

Îngrășatul: când azotul strică

Dovlecelul consumă mult, dar nu suportă orice. Planta cu frunze de 50 cm, verde închis, care face tufă imensă și puține fructe, a primit de obicei prea mult azot. Produce frunze, nu flori femeiești.

• La pregătirea solului pune 3–4 kg/m² de gunoi de grajd bine descompus, sau un strat de 2–3 cm de compost încorporat. Gunoiul proaspăt nu se pune primăvara: arde rădăcinile și aduce exact excesul de azot de care vorbim.
• Dacă planta e deja viguroasă, nu mai da azot deloc în timpul verii.
• La începutul rodirii poți da un îngrășământ cu potasiu, în doza de pe ambalaj. O mână de cenușă de lemn pe plantă ține loc de potasiu, dar ridică pH-ul. Pe solurile calcaroase din câmpie sar-o.

Dovlecelul merge bine la pH între 6 și 7,5. Nu-l pune doi ani la rând în același loc, nici după castraveți, pepeni sau dovleci, care au aceleași boli.

Semănat, distanțe și calendar pe zone

Multe probleme din iulie încep în mai, cu plante semănate prea des sau în sol rece. Semințele nu răsar sub 12°C în sol, la 10 cm adâncime, iar plantele care stau două săptămâni în frig rămân pipernicite și leagă greu.

Răsadul se seamănă în ghivece de 8–10 cm cu 3–4 săptămâni înainte de plantare. Nu-l lăsa mai mult de atât, pentru că dovlecelul nu suportă deranjul rădăcinilor. La semănat direct pune 2–3 semințe la 2–3 cm adâncime, în cuiburi. Lasă apoi cea mai viguroasă plantă și taie celelalte la nivelul solului, nu le smulge.

Distanța e ce se greșește cel mai des: 80–100 cm între plante și 100–120 cm între rânduri. Pare enorm în mai. În iulie fiecare plantă ocupă un metru pătrat, iar plantele înghesuite țin umezeala sub frunze și putrezesc fructele.

O a doua semănare, la sfârșitul lui iunie sau începutul lui iulie, îți dă plante tinere pentru septembrie, când cele din mai sunt deja albite de făinare și rodesc tot mai puțin.

Udat și mulci

Dovlecelul are nevoie de mult și constant. Pe vreme obișnuită de vară dă-i 10–15 litri pe plantă pe săptămână, în două reprize. În caniculă urci la 20 de litri. Apa merge la bază, nu pe frunze, și dimineața, ca planta să intre uscată în noapte.

Verifică solul cu degetul sau cu o lopățică. Trebuie să fie umed la 15–20 cm adâncime. Dacă e umed doar la suprafață, udi des și puțin, iar rădăcinile rămân sus și suferă la prima zi fierbinte.

Mulciul de paie, fân sau iarbă uscată, gros de 5–8 cm, ține umezeala uniformă și ferește fructele de contactul cu pământul ud. Pune-l abia după ce solul s-a încălzit bine, spre sfârșitul lui mai sau în iunie. Pus imediat după semănat, ține solul rece și întârzie plantele. Sub fructele mari care stau pe sol poți strecura o scândurică sau o mână de paie.

Culesul: ritmul care ține planta productivă

Culege dovleceii la 15–20 cm, când coaja se zgârie ușor cu unghia. În vârf de sezon înseamnă să treci pe la plante la fiecare 2–3 zile. Pare exagerat, dar un dovlecel crește și 5 cm pe zi pe căldură.

Un fruct uitat, care ajunge la 1–2 kg și începe să facă semințe tari, îi spune plantei că și-a terminat treaba. Apar mai puține flori femeiești, iar cele care apar avortează mai des. Mulți cred că planta „a obosit” în august, când de fapt are trei dovleci uriași ascunși sub frunze.

Taie cu cuțitul, cu 1–2 cm de codiță. Rupt cu mâna, rămâne o rană zdrențuită pe tulpină, prin care intră putregaiul. Florile bărbătești se pot culege pentru bucătărie, dar lasă mereu câteva deschise pentru polenizare.

Ce nu ajută, deși se recomandă des

• Stropitul pe frunze cu calciu pentru putregaiul apical. Frunza absoarbe calciul, dar nu îl mută mai departe în fruct. Problema e apa, nu lipsa calciului.
• Cojile de ouă puse în groapă. Se descompun în ani, nu în săptămâni, așa că anul acesta nu schimbă nimic.
• Tăiatul masiv al frunzelor ca să „intre soarele la fructe”. Planta rămâne fără frunzele care o hrănesc, fructele fac arsuri, iar florile scad. Se scot doar frunzele bătrâne sau bolnave de la bază.
• Udatul zilnic cu puțină apă. Udă doar suprafața și ține umedă zona fructelor, exact ce le place ciupercilor.
• Apa cu zahăr pe flori, ca să atragă albinele. Polenizarea manuală face mai mult în mai puțin timp.

Unde nu există soluție bună: într-o săptămână cu ploi zilnice și 30°C, o parte din fructe vor putrezi orice ai face. Culege-le pe cele atinse, desprinde florile veștede și așteaptă vremea uscată. Planta continuă să înflorească și recuperează în câteva zile.