Pot să tai frunzele galbene de castravete?

Da. Frunzele bătrâne de la bază și cele cu pete de mană se taie cu foarfeca, la 1–2 cm de tulpină, și se scot din grădină. Nu tăia mai mult de 2–3 frunze deodată de pe o plantă, altfel o slăbești.

Se mai înverzesc frunzele de castravete îngălbenite?

De obicei nu. Frunzele galbene din lipsă de azot sau atinse de mană rămân așa; cele cu lipsă ușoară de magneziu își revin uneori parțial. Urmărești frunzele noi: dacă ele ies verzi după tratament, ai găsit cauza.

De ce se îngălbenesc castraveții în solar, dar nu și în grădină?

În solar e mai cald și aerul e mai uscat, condiții în care se înmulțește păianjenul roșu, iar temperaturile trec ușor de 40 °C dacă nu aerisești. În plus, castraveții puși ani la rând în același solar adună boli de sol care provoacă ofilirea. Aerisirea zilnică și rotația culturii rezolvă o bună parte din probleme.

Ajută cenușa la castraveții îngălbeniți?

Cenușa de lemn aduce potasiu și ajută doar când marginile frunzelor sunt arse din lipsă de potasiu. Nu aduce azot sau magneziu, deci nu rezolvă galbenul uniform sau cel dintre nervuri. Pe solurile calcaroase nu o folosi, pentru că ridică pH-ul și poate provoca lipsă de fier.

Se pot mânca castraveții de pe plantele cu mană?

Da, mana atacă frunzele, nu face fructele toxice. Dacă ai stropit cu fungicid, respecți timpul de pauză de pe etichetă înainte să culegi pentru consum. Fructele de pe plante cu virus sunt și ele comestibile, dar de obicei deformate și de calitate slabă.

Laptele sau bicarbonatul ajută împotriva manei?

Nu, împotriva manei nu au efect practic. Laptele diluat 1 la 9 și bicarbonatul, aproximativ 5 g la litru, au un efect slab și doar preventiv asupra făinării. Pentru mană ai nevoie de un fungicid omologat pentru castraveți, aplicat la primele pete.

Castraveți îngălbeniți: cauze și ce faci

Cum afli după forma și locul petelor galbene dacă e vorba de apă, de hrană, de mană sau de păianjen roșu, și ce faci în fiecare caz înainte să pierzi planta.

Frunza galbenă de castravete e un simptom, nu un diagnostic. Aceeași culoare poate veni din udare, din lipsa unui element din sol, dintr-o boală sau de la un acarian pe care nu-l vezi cu ochiul liber. Tratamentele sunt complet diferite. Dacă stropești cu fungicid o plantă care are de fapt rădăcinile în apă, pierzi o săptămână și planta tot moare. Cauzele de mai jos sunt puse în ordinea în care apar de obicei în grădinile și solariile din România. Le verifici pe rând și te oprești la prima care se potrivește.

Unde e galbenul: citește planta înainte să faci ceva

Primul lucru pe care îl verifici nu e culoarea, ci locul. Frunzele de jos sau cele de sus? Toată frunza sau doar între nervuri? Pete cu margini drepte sau pete rotunde? Cu tabelul de mai jos elimini jumătate din cauze în două minute.

Ce vezi	Unde apare	Cauza probabilă
Frunza galbenă uniform, planta pleoștită dimineața deși solul e ud	Frunzele de jos, apoi urcă	Prea multă apă, rădăcini sufocate
Frunza galbenă uniform, se usucă de la margini, solul crăpat	Toată planta	Lipsă de apă
Galben pal uniform, inclusiv nervurile	Frunzele bătrâne, de la bază	Lipsă de azot
Galben între nervuri, nervurile rămân verzi	Frunzele de la mijloc și de jos	Lipsă de magneziu
Galben între nervuri pe frunzele noi	Vârful plantei	Lipsă de fier (sol calcaros)
Margini galbene, apoi maronii și uscate ca arse	Frunzele mature	Lipsă de potasiu sau exces de îngrășământ
Pete galbene colțuroase, mărginite de nervuri, puf cenușiu pe dos	Începe jos, se întinde repede	Mană
Punctișoare galbene fine, frunza pare prăfuită, pânză subțire	Pe dosul frunzei, în solar	Păianjen roșu
Mozaic galben cu verde, frunze încrețite, plantă pitică	Frunzele noi	Virus

Întoarce și frunza. Mana și păianjenul roșu se văd aproape întotdeauna mai bine pe dos.

1. Apa: prea multă, prea puțină sau prea rece

Castravetele are rădăcini superficiale, cea mai mare parte în primii 20–30 cm de sol, și frunze mari care evaporă mult. De aceea reacționează primul la greșelile de udare. Și tot de aceea e cauza pe care o găsești cel mai des.

Prea multă apă

Pare paradoxal, dar planta udată prea mult arată ca una însetată: frunze moi la prânz, apoi îngălbenite de jos în sus. Rădăcinile stau în sol fără aer și încep să putrezească. Se întâmplă mai ales pe soluri argiloase, grele, cum sunt multe în Câmpia Română și în zonele de deal, și după o săptămână de ploi urmată de udat „din obișnuință”.

Ce faci: oprești udarea până când solul se usucă la 5 cm, afânezi ușor printre rânduri, fără să ajungi la rădăcini, și data viitoare uzi mai rar, dar mai mult. Dacă tulpina e maronie și moale la bază, rădăcina e deja pierdută.

Prea puțină apă

Pe nisipuri (Oltenia, nord-vestul țării) și în iulie–august, la peste 30 °C, o plantă matură poate cere 3–5 litri la două zile. Frunzele se îngălbenesc de la margini și se usucă, fructele ies strâmbe și amare la capătul dinspre codiță. Mulciul de paie de 5–8 cm reduce udarea cam la jumătate și e cel mai ieftin lucru pe care îl poți face pentru castraveți.

Apa rece din fântână

O greșeală care apare des la țară. Apa scoasă direct din puț are 10–12 °C. Turnată la rădăcina unei plante care stă în sol de 25 °C, oprește absorbția pentru câteva ore. Repetat zilnic, planta se îngălbenește fără să-i lipsească nimic. Scoate apa într-un butoi sau în găleți de dimineață și udă seara, după ce s-a încălzit la soare.

2. Hrana: azot, magneziu, potasiu, fier

Castravetele consumă mult și repede. Un rând care rodește de o lună a scos din sol mai mult decât ai pus la plantare, mai ales dacă ai pus doar gunoi de grajd.

Azotul

Planta întreagă e verde-pal, frunzele de jos se îngălbenesc complet, inclusiv nervurile, și cad. Creșterea încetinește. Pui un îngrășământ cu azot, dizolvat, la rădăcină, sau must de urzici fermentat, diluat 1 la 10, câte un litru pe plantă, o dată pe săptămână, două-trei săptămâni. Frunzele deja galbene nu se mai înverzesc; urmărești frunzele noi.

Nu exagera cu azotul după ce a început rodul: faci frunze mari și castraveți puțini.

Magneziul

Cel mai ușor de recunoscut: frunza rămâne cu nervurile verzi, iar între ele se face galben, ca un desen. Apare de obicei în plin rod și pe soluri nisipoase sau acide, dar și unde s-a pus mult potasiu, care blochează magneziul.

Soluția e sulfatul de magneziu, găsit în magazinele agricole: 10–20 g la 10 litri de apă, stropit pe frunze seara, de 2–3 ori la 7–10 zile. Nu merge peste 2%, pentru că arde frunzele.

Potasiul și excesul de îngrășământ

Marginea frunzei se îngălbenește, apoi se face maronie și crocantă, ca arsă. Fructele se îngroașă la vârf și rămân subțiri spre codiță. Cenușa de lemn, 100–150 g pe metru pătrat încorporată ușor, aduce potasiu, dar nu o pune pe soluri calcaroase, unde ridică și mai mult pH-ul.

Atenție: aceleași margini arse apar și când ai pus prea mult îngrășământ chimic, mai ales granulat lângă tulpină. Dacă ai fertilizat în ultimele zile, cauza e excesul, nu lipsa. Udă abundent de 2–3 ori ca să speli sărurile în adâncime și nu mai pune nimic două săptămâni.

Fierul

Frunzele noi, de la vârf, ies galben-pal cu nervuri verzi, iar cele bătrâne sunt normale. Aproape întotdeauna pe soluri calcaroase, cu pH peste 7,5: Dobrogea, părți din sud, grădini unde s-a pus mult var. Un chelat de fier la rădăcină sau pe frunze rezolvă problema pentru sezonul curent. Pe termen lung ajută materia organică multă, care coboară pH-ul, nu fierul adăugat.

3. Mana: boala care apare după ploile de vară

Dacă petele galbene sunt colțuroase, ca niște pătrățele limitate de nervuri, și apar după câteva nopți cu rouă sau după ploi, cel mai probabil e mană. În România apare de obicei din a doua jumătate a lui iunie sau din iulie, când nopțile sunt de 15–20 °C și frunzele stau ude ore întregi. Pe dosul petelor, dimineața, vezi un puf fin cenușiu-violaceu.

Mana merge repede: în condiții bune pentru ea, o cultură se usucă în 10–14 zile. Nu aștepți să vezi cum evoluează.

Rupi frunzele cu pete și le scoți din grădină, nu le lași pe jos.
Stropești cu un fungicid omologat pentru mană la castraveți. Citești pe etichetă timpul de pauză: castraveții se culeg la 1–2 zile, deci îți trebuie un produs cu pauză scurtă, iar în zilele de pauză nu mănânci ce culegi.
Uzi doar la rădăcină, dimineața, ca frunzele să nu stea ude peste noapte.
În solar, deschizi ușile și ferestrele dimineața, ca să iasă umezeala.

Tratamentele de casă (lapte, bicarbonat) nu opresc mana. Au un efect slab, preventiv, doar asupra făinării.

Făinarea, confuzia frecventă

Făinarea începe cu pete albe, ca de făină, pe fața frunzei. Frunza se îngălbenește abia după, sub stratul alb. Iubește vremea caldă și uscată, cu nopți răcoroase, adică exact invers față de mană. Tratamentul e diferit, deci uită-te bine: albul e deasupra la făinare, cenușiul e dedesubt la mană.

4. Păianjenul roșu și afidele

În solar, între iulie și august, la peste 30 °C și aer uscat, păianjenul roșu e aproape sigur prezent. Frunza capătă mii de punctișoare gălbui, pare prăfuită, apoi se îngălbenește toată. Cu o lupă vezi pe dos acarieni de o jumătate de milimetru și, când atacul e mare, o pânză fină între frunze și tulpini.

Crește umiditatea: stropește pe dosul frunzelor cu apă, dimineața, iar aleile solarului udă-le în zilele toride.
Rupe frunzele cele mai atacate.
Dacă atacul continuă, folosește un acaricid omologat. Insecticidele obișnuite nu omoară acarienii și uneori omoară prădătorii lor, deci înrăutățesc situația.
În solariile mari se folosesc și acarieni prădători, care se cumpără de la firme de protecția plantelor.

Afidele stau în colonii pe dosul frunzelor tinere și pe vârfuri. Frunzele se răsucesc în jos și se îngălbenesc. Mai grav decât paguba directă e că transmit virusul mozaicului, deci nu le lași să se înmulțească. Un jet de apă sau săpun potasic, repetat la câteva zile, ajunge de obicei la început.

5. Frunzele de la bază, care îmbătrânesc oricum

Nu orice frunză galbenă e o problemă. Primele 4–6 frunze de la bază, formate în mai, ajung în iulie la umbră, sub restul plantei, și se îngălbenesc pe rând. Dacă planta crește în continuare, frunzele de sus sunt verzi și sănătoase, iar castraveții se leagă normal, e îmbătrânire.

Le tai cu o foarfecă curată, la 1–2 cm de tulpină. Aerul circulă mai bine la bază și scade riscul de mană. Nu tăia mai mult de 2–3 frunze deodată de pe o plantă.

6. Frig, căldură și soare după ploaie

Castravetele e o plantă de căldură. Sub 12 °C nu mai absoarbe bine hrana, iar frunzele se îngălbenesc sau se pătează violet-gălbui. Se întâmplă după plantările grăbite din aprilie, mai ales în zonele de deal și la munte, unde nopțile rămân reci până la mijlocul lui mai și uneori după. Plantele își revin când se încălzește, dar pierd 2–3 săptămâni.

La celălalt capăt, în solariile neaerisite temperatura trece de 40 °C în zilele de iulie, iar frunzele se albesc sau se îngălbenesc pe porțiunile expuse. Aerisirea și o plasă de umbrire de 30–40% rezolvă.

Pete galbene-albicioase rotunde, apărute brusc după o zi însorită, pot fi arsuri: picături de apă rămase pe frunze după udat la prânz. Nu se răspândesc și nu se tratează.

7. Castraveții galbeni: altă poveste decât frunzele

Când se îngălbenesc fructele, cauzele sunt altele.

Fructe mici, de 2–5 cm, care se îngălbenesc și cad. Polenizare slabă la soiurile care au nevoie de albine, sau planta are prea multe fructe și le avortează pe cele în plus. La soiurile de solar partenocarpice (cele care leagă fără polenizare) cauza e aproape întotdeauna încărcătura prea mare, lipsa de apă sau de hrană.
Fructe mari, galbene, umflate. Au rămas prea mult pe plantă și au intrat în coacere. Semințele se întăresc, iar planta nu mai leagă alte fructe cât timp are unul care se coace. Culege la 1–2 zile în plin sezon.
Fructe cu pete galbene și negi deformați. Posibil virus, vezi mai jos.

Când nu mai salvezi planta: virusuri și ofilire

Două situații în care nu există tratament și cel mai bine scoți plantele.

Virusul mozaicului castravetelui. Frunzele noi ies încrețite, cu un mozaic de galben și verde, planta rămâne pitică, fructele sunt pătate și deformate. Se transmite prin afide și prin mâini sau unelte. Scoți planta cu totul, o duci departe de grădină și nu atingi apoi plantele sănătoase fără să te speli pe mâini. Nu o pune la compost.

Ofilirea de la rădăcină. Planta se îngălbenește și se ofilește pe o parte sau în întregime, deși solul e umed, iar tulpina tăiată la bază are vasele maronii. Sunt ciuperci din sol, frecvente în solariile unde se pun castraveți în același loc ani la rând. Planta atacată nu se mai recuperează. Pentru anul următor rotești cultura: castraveți, dovlecei și pepeni în același loc abia după 3–4 ani, sau plantezi castraveți altoiți pe portaltoi rezistent.

Dacă ai verificat toate cauzele de mai sus și nu se potrivește niciuna, du o plantă întreagă, cu rădăcină cu tot, la un magazin de specialitate sau la un inginer agronom din zonă. O poză cu frunza de sus rareori e suficientă.