Beciul umed: cum îl aerisești, îl usuci și ce ții în el

Un beci e umed prin natura lui, și e bine să fie așa: morcovii și sfecla se zbârcesc la 60% umiditate, dar se țin până în aprilie la 90%. Problema începe când apare apă pe pereți, mucegai pe rafturi, capace ruginite și un miros de stătut care intră în tot ce scoți de acolo. Până să cumperi un aparat sau să spargi tencuiala, află de unde vine apa. Fiecare sursă are alt remediu. Remediul greșit agravează lucrurile.

De unde vine umezeala: condens, infiltrație sau surse din interior

Cauzele sunt trei și apar deseori amestecate:

• Infiltrația: apa din pământ trece prin pereți și pardoseală. Vezi pete care urcă de jos, eflorescențe albe (săruri), tencuială care se umflă și cade. Se agravează după ploi lungi și la topirea zăpezii.
• Condensul: aerul cald și umed intră în beci și lasă apa pe suprafețele reci. Apare mai ales vara, pe pereți, pe tavan, pe țevile de apă rece. Picăturile sunt mărunte și uniforme și nu au legătură cu ploile.
• Sursele din interior: legume care respiră, must la fermentat, rufe puse la uscat, pardoseală de pământ udată când speli.

Testul cu folie

Taie o bucată de folie de polietilenă transparentă de 50 × 50 cm și lipește-o etanș cu bandă adezivă, pe toate cele patru margini, pe peretele cel mai umed. Las-o 48–72 de ore. Dacă apa se strânge pe fața dinspre cameră, ai condens. Dacă se strânge între folie și perete, umezeala vine din zid. Dacă apare pe ambele fețe, le ai pe amândouă, situația obișnuită la beciurile vechi de sub case.

Fă același test și pe pardoseală. Un beton care se înnegrește sub folie trage apă de jos.

Ce umiditate și ce temperatură îți trebuie

Nu ținti un beci uscat ca o cameră. Ținta depinde de ce ții în el. Pune un termohigrometru digital (30–60 lei) la jumătatea înălțimii, departe de ușă, și notează valorile câteva zile, dimineața și seara.

Un beci de pământ ține de regulă 8–14 °C tot anul: mai rece la munte, mai cald în câmpie și la beciurile puțin adânci. Dacă ai 85–90% și nimic nu mucegăiește, nu ai nimic de rezolvat. Ai un beci bun pentru legume. Dacă ai constant peste 95%, apă pe pereți sau mucegai pe lemn, te ocupi de el.

La beciurile mari merge un compromis: borcanele pe rafturile de sus, unde aerul e puțin mai cald și relativ mai uscat, rădăcinoasele jos.

Aerisirea: cum se face și, mai ales, când

Două guri, la înălțimi diferite

O singură gură de aerisire mișcă prea puțin aer. Ai nevoie de două: una de admisie, jos, aproape de pardoseală, pe o latură, și una de evacuare, sus, sub tavan, pe latura opusă. Aerul cald urcă și iese pe sus, trăgând aer proaspăt pe jos. Cu cât diferența de înălțime e mai mare, cu atât tirajul e mai bun. De aceea un tub de evacuare care urcă 1–2 m deasupra solului trage mult mai bine decât o gaură în perete la nivelul curții.

Pentru un beci de 10–15 m², două tuburi de 100–125 mm sunt un punct de plecare. Pune clapete reglabile pe amândouă, ca să le poți închide, și plasă metalică cu ochiuri de cel mult 5 mm contra șoarecilor. Gura de jos trebuie să fie peste nivelul la care băltește apa în curte la ploaie, altfel devine pâlnie.

Când deschizi și când închizi

Aici greșesc cei mai mulți. Aerul de afară ajută doar dacă e mai rece decât cel din beci. Aerul cald ține mai multă apă, iar când se răcește pe pereții beciului o lasă acolo.

Un exemplu: o zi de iulie cu 25 °C și 60% umiditate are punctul de rouă pe la 17 °C. Pereții beciului au 12 °C. Aerul care intră se răcește sub 17 °C și se condensează pe ei. Deschizi ușa „ca să se usuce” și obții exact contrariul.

• Vara: ține gurile și ușa închise ziua. Deschide spre dimineață, doar când afară e mai răcoare decât înăuntru.
• Primăvara și toamna: perioada bună de aerisit. Deschide larg în zilele și nopțile reci și uscate.
• Iarna: aerul rece e uscat și usucă bine beciul, dar la geruri sub −5 °C închide parțial clapetele, ca temperatura să nu coboare sub 0 °C și să nu înghețe cartofii și borcanele.

Ventilator, dacă tirajul natural nu ajunge

Un ventilator de tubulatură de 100–125 mm și 15–30 W, montat pe tubul de evacuare, rezolvă beciurile fără diferență de înălțime între guri. Îl poți lega la un programator care îl pornește noaptea sau, mai bine, la un controler cu doi senzori care îl pornește doar când aerul de afară are punctul de rouă mai jos decât cel dinăuntru. Consumul e mic: 20 W timp de 10 ore pe zi înseamnă 6 kWh pe lună.

Dacă în beci ai centrală pe gaz sau instalație de gaz, gurile de aerisire sunt și dispozitiv de siguranță. Nu le astupi și nu le modifici singur: ventilația spațiilor cu aparate pe gaz o dimensionează instalatorul autorizat. Butelia nu are ce căuta în beci: gazul petrolier lichefiat e mai greu decât aerul și se adună jos.

La must în fermentație: dioxidul de carbon e mai greu decât aerul, nu are miros și umple beciul de jos în sus. Aerisește bine înainte să cobori, nu intra singur și nu te baza doar pe proba cu lumânarea. La prima amețeală sau durere de cap, ieși imediat.

Dezumidificatorul: care merge la frig și cât costă

Aerisirea scoate umezeala doar când vremea ajută. Un dezumidificator o scoate oricând, dar modelul greșit stă pornit și nu strânge aproape nimic.

Cu compresor sau cu adsorbție

Dezumidificatoarele obișnuite, cu compresor, sunt făcute pentru camere de 20 °C. Sub 15 °C capacitatea lor scade vizibil, iar pe la 10–12 °C serpentina se acoperă cu gheață și aparatul petrece mult timp în dezghețare. Capacitatea din fișă („20 l/zi”) e măsurată de obicei la 30 °C și 80% umiditate; în beci strânge o fracțiune din ea. Modelele cu adsorbție (desicant) au o roată cu material higroscopic și lucrează constant de la 1 °C în sus, dar consumă de două-trei ori mai mult.

Costul de funcționare: un aparat cu adsorbție de 600 W, pornit 8 ore pe zi, consumă 4,8 kWh pe zi. La circa 1,3 lei/kWh (prețul diferă după furnizor și contract) ies cam 6 lei pe zi, 180 de lei pe lună. Unul cu compresor de 250 W, în aceleași ore, consumă 2 kWh, sub 3 lei pe zi, dar numai dacă beciul are peste 15 °C.

• Leagă un furtun la evacuarea continuă, spre o scurgere sau o găleată mare. Rezervorul de 2–3 litri se umple în câteva ore și aparatul se oprește.
• Nu coborî higrostatul la 50%. Morcovii și sfecla se ofilesc în câteva săptămâni, iar aparatul merge non-stop degeaba.
• Închide gurile de aerisire cât merge aparatul, altfel usucă aerul de afară.
• Priza din beci trebuie să fie pe un circuit cu protecție diferențială de 30 mA. Dacă nu ai una, sau dacă tragi prelungitoare pe jos printr-un spațiu umed, cheamă un electrician autorizat înainte să pornești aparatul.

Absorbantele cu clorură de calciu

Cutiile cu tablete de clorură de calciu strâng câteva sute de mililitri de apă până se epuizează. Ajung pentru un dulap sau o debara mică. Într-un beci de 15 m² cu pereți care trag apă nu schimbă nimic și ajungi să cumperi rezerve în fiecare lună. Varul nestins pus în găleți, sfat vechi, absoarbe umezeală, dar se încălzește puternic în contact cu apa și arde pielea și ochii. Nu e o soluție pentru un spațiu în care umbli des.

Când aerisirea nu ajunge: infiltrațiile

Dacă testul cu folie arată apă din zid, ventilatorul și dezumidificatorul nu rezolvă cauza. O țin în frâu, cu un cost lunar. Începe de afară, cu lucrurile ieftine:

1. Verifică burlanele. Apa de pe acoperiș descărcată la piciorul casei e cea mai des întâlnită cauză. Prelungește-le cu cot și țeavă, ca să ducă apa la cel puțin 1,5–2 m de fundație.
2. Uită-te la pantă. Pământul sau trotuarul din jurul casei trebuie să coboare dinspre perete, cam 2 cm pe metru. Un trotuar crăpat sau înclinat spre casă trimite apa direct în beci.
3. Curăță rigolele și gurile de scurgere din curte.
4. Exclude o țeavă spartă: dacă apometrul se mișcă cu toate robinetele închise, ai găsit vinovatul.

Dacă după asta pereții tot trag apă, urmează lucrări serioase. Hidroizolația exterioară (săpătură până la talpa fundației, curățare, membrană bituminoasă, drenaj perimetral cu tub și pietriș) rezolvă de la cauză, dar costă mult și presupune excavare lângă fundație. O face o firmă, nu un vecin cu excavator. Din interior se folosesc mortare hidroizolante cimentoase, aplicate pe zidul curățat până la cărămidă, sau bariere chimice injectate la baza zidului, contra umezelii care urcă prin capilaritate. Ambele merg doar aplicate corect, pe suportul potrivit. Cere o evaluare la fața locului înainte de ofertă.

Ce doar ascunde problema

• Vopseaua lavabilă sau faianța pe pereți: închid zidul, apa caută altă ieșire, iar tencuiala se umflă în spatele lor.
• Polistiren sau gips-carton lipit pe interiorul peretelui: între ele și zid se face condens, iar mucegaiul crește nevăzut.
• Betonarea unei pardoseli de pământ fără membrană dedesubt: umezeala nu mai iese prin pardoseală și urcă în pereți.

La beciurile vechi de cărămidă, o tencuială de var sau una de asanare (macroporoasă, făcută să strângă sărurile în ea fără să se desprindă) e de multe ori alegerea mai cinstită decât o hidroizolație interioară. Acceptă că zidul respiră și lasă umezeala să iasă în aer, de unde o scoți cu aerisirea.

Mucegaiul de pe pereți și rafturi

Înainte să cureți, pune mască FFP2 sau FFP3, mănuși de cauciuc și ochelari. Sporii se ridică în aer la periat. Dacă mucegaiul acoperă mai mult de un metru pătrat compact sau dacă ai astm ori alergii, nu te apuca singur. Cheamă o firmă.

• Pe suprafețe netede (beton, metal, plastic, sticlă): spală cu apă și detergent, apoi cu înălbitor pe bază de clor diluat 1 la 10 cu apă. Lasă 10–15 minute și clătește.
• Pe tencuială poroasă: clorul albește pata, dar nu ajunge în profunzime, iar pata revine. Răzuiește tencuiala afectată până la zona sănătoasă, lasă zidul să se usuce și refă-l cu var.
• Pe lemn: rafturile cu mucegai doar la suprafață se freacă cu peria, se usucă la soare și se mai folosesc. Lemnul moale, care se sfărâmă sub unghie, se aruncă.

Nu amesteca înălbitorul cu clor cu oțet, cu detergenți acizi sau cu produse cu amoniac. Se degajă gaze toxice, iar într-un beci slab ventilat se adună repede.

Zugrăveala cu lapte de var e tratamentul clasic al beciurilor și are motive bune: e alcalină, deci ostilă mucegaiului, lasă zidul să respire și costă puțin. Dă două-trei straturi subțiri, nu unul gros, și reia-o anual sau la doi ani. Lucrează cu ochelari: varul în ochi e urgență medicală. Momentul cel mai bun e sfârșitul verii, cu beciul golit, înainte să aduci recolta.

Cum depozitezi ca să nu se strice nimic

La 90% umiditate legumele se țin bine, cu o condiție: aerul să circule printre ele.

• Rafturile stau la cel puțin 10 cm de perete și 15 cm de pardoseală. Pe peretele rece se face condens, iar ce se sprijină de el mucegăiește primul.
• Folosește lăzi de lemn sau de plastic cu fante. Cartonul trage apă, se înmoaie și hrănește mucegaiul în câteva săptămâni.
• Morcovii, sfecla și țelina se pun în straturi, în nisip ușor umed: să se lipească în pumn, dar să nu lase apă. Taie frunzele la 1–2 cm de colet și nu le spăla înainte.
• Ține merele și perele departe de cartofi și morcovi. Fructele eliberează etilenă, care grăbește încolțirea cartofilor și dă gust amar morcovilor.
• Cartofii stau în întuneric complet. La lumină se înverzesc, iar partea verde conține solanină și nu se mănâncă.
• Pe borcane scrie cu marker direct pe sticlă sau pune etichete de plastic. Cele de hârtie se dezlipesc și mucegăiesc.
• Verifică o dată pe săptămână și scoate imediat ce începe să putrezească. Un cartof stricat udă vecinii și în câteva zile ai un cuib.

Ce nu ții într-un beci umed

Ceapa și usturoiul încolțesc și mucegăiesc. Făina, mălaiul și cerealele se încing și se strică. Tot de aici trebuie scoase cutiile cu acte sau haine, sculele și piesele de metal neprotejate, electrocasnicele puse la păstrare. Toate au nevoie de sub 65% umiditate și stau mai bine în cămară, în pod sau în garaj.