Trebuie neapărat săpată grădina toamna?

Pe solurile grele, argiloase, săpatul la 25–30 cm ajută, pentru că gerul fărâmițează bulgării până în primăvară. Pe solurile nisipoase nu aduce mare lucru și grăbește spălarea nutrienților. Acolo un strat de mulci sau o cultură de secară ca îngrășământ verde e o alegere mai bună.

Pot lăsa frunzele căzute pe straturi ca mulci?

Frunzele sănătoase, da: 10–15 cm, puse după primele înghețuri și ținute pe loc cu câteva crengi ca să nu le ia vântul. Nu folosi frunzele de sub pomii care au avut rapăn sau alte boli, iar frunzele de nuc le ții separat, pe alei sau într-o grămadă de compost de doi ani.

Până când mai pot planta usturoiul?

Cât timp solul nu e înghețat, dar cu cât plantezi mai târziu, cu atât căpățânile ies mai mici. La câmpie limita practică e începutul lui noiembrie, la deal mijlocul lui octombrie. Dacă ai ratat-o, plantezi la desfacerea pământului, în februarie–martie, știind că recolta va fi mai mică.

Pot planta pomi fructiferi în noiembrie?

Da, toamna e un moment bun pentru pomii cu rădăcina nudă: de la căderea frunzelor până la înghețarea solului. Excepție fac piersicul și caisul în zonele cu ierni aspre, care prind mai sigur dacă îi plantezi primăvara.

Am avut îngheț înainte să scot daliile. Le-am pierdut?

Dacă s-au înnegrit doar frunzele și tulpinile, tuberculii din pământ sunt de obicei întregi, pentru că solul nu îngheață într-o noapte. Scoate-i în următoarele zile, taie tulpinile la 10–15 cm și usucă-i. Tuberculii moi sau apoși îi arunci.

Pot arde resturile vegetale din grădină?

În multe localități arderea e interzisă sau permisă doar în anumite condiții, iar fumul de la resturi ude deranjează vecinii. Întreabă la primărie ce reguli se aplică la tine. Resturile sănătoase merg la compost, iar cele bolnave în saci, la gunoi, sau îngropate la cel puțin 40 cm.

Pregătirea grădinii pentru iarnă, octombrie

Ce lucrări faci în grădină în octombrie și noiembrie, în ce ordine și de ce le dictează primul îngheț, cu doze, adâncimi și temperaturi pentru fiecare zonă.

Toamna nu închizi grădina dintr-odată. Lucrările au o ordine, iar ordinea o dă primul îngheț. Unele trebuie terminate înainte de prima brumă: bulbii sensibili scoși, ghivecele în casă, usturoiul în pământ. Altele au sens abia după ce s-au înnegrit frunzele: mușuroitul trandafirilor, mulciul, semănăturile de iarnă. Dacă le faci pe dos, pierzi efectul. Trandafirul mușuroit în octombrie, pe vreme caldă, mucegăiește sub pământ, iar morcovul semănat prea devreme răsare și îngheață.

Ordinea lucrărilor, după zona în care ești

Primul îngheț nu vine în aceeași săptămână în toată țara. Între o grădină de munte și una din Bărăgan e o lună diferență, uneori mai mult. Tabelul e orientativ: în anii calzi totul se decalează cu 2–3 săptămâni, așa că te uiți la prognoza pe 10 zile, nu doar în calendar.

Zona	Primele înghețuri (de obicei)	Usturoi, lalele, narcise	Scos dalii, gladiole, cana	Mușuroit trandafiri, semănături de iarnă
Munte și depresiuni (peste 600–700 m)	sfârșit de septembrie – început de octombrie	a doua jumătate a lui septembrie – începutul lui octombrie	începutul lui octombrie	sfârșitul lui octombrie
Deal, Transilvania, nordul Moldovei	mijlocul – sfârșitul lui octombrie	1–20 octombrie	a doua jumătate a lui octombrie	prima jumătate a lui noiembrie
Câmpie (Muntenia, Oltenia, Câmpia de Vest)	sfârșit de octombrie – început de noiembrie	10 octombrie – 5 noiembrie	începutul lui noiembrie	a doua jumătate a lui noiembrie
Dobrogea, litoral	după mijlocul lui noiembrie	până pe la 15 noiembrie	mijlocul lui noiembrie	sfârșit de noiembrie – început de decembrie

O regulă care merge peste tot: ce se face „înainte de îngheț” se face când nopțile coboară constant sub 5°C. Ce se face „după” așteaptă prima noapte cu -2...-3°C, cea care înnegrește daliile și frunzele de dovleac.

Grădina de legume: ce strângi și ce lași în pământ

Strânge resturile pe măsură ce eliberezi straturile, nu pe toate odată în noiembrie. Tulpinile de roșii, vrejii de fasole și frunzele de varză rămase pe sol sunt locul unde iernează bolile și dăunătorii.

Ce pui la compost

Vrejii sănătoși de fasole și mazăre, frunzele de salată și sfeclă, iarba, frunzele de tei, arțar sau mesteacăn. Tulpinile groase de porumb și floarea-soarelui le tai bucăți de 10–15 cm, altfel stau doi ani în grămadă neatinse. Pune straturi alternate, cam o parte material verde la două părți uscat, și udă grămada dacă e uscată ca praful.

Ce nu pui

Tulpinile și fructele de roșii, cartofi și castraveți cu mană sau făinare. O grămadă de compost de grădină rar se încălzește peste 55–60°C în toată masa, iar sub temperatura asta sporii nu mor sigur.
Rădăcinile de varză cu umflături (hernia verzei). Boala rezistă în sol mulți ani.
Buruienile care au apucat să facă sămânță: știr, lobodă, pir cu rizomi.
Frunzele de nuc în cantitate mare. Se descompun greu și lasă substanțe care încetinesc creșterea altor plante. Fă-le o grămadă separată, pe doi ani, sau pune-le pe alei.

Materialul bolnav îl strângi în saci și îl dai la gunoi sau îl îngropi la cel puțin 40 cm, departe de straturi. Arderea resturilor vegetale e interzisă sau limitată în multe localități; întreabă la primărie înainte să aprinzi ceva.

Legume care rămân peste iarnă

Prazul suportă -12...-15°C, varza kale și varza de Bruxelles în jur de -10°C, iar păstârnacul și rădăcinile de pătrunjel devin mai dulci după îngheț. Morcovul poate rămâne în strat dacă îl acoperi cu 10–15 cm de frunze sau paie, puse abia după primele înghețuri ușoare; sub mulci pus pe pământ cald vin șoarecii. Țelina, sfecla roșie și cartofii nu rămân. Scoate-le înainte de -2°C.

Pe straturile rămase goale până la jumătatea lui octombrie poți semăna secară ca îngrășământ verde, 15–20 g de sămânță pe metru pătrat. Primăvara o tai și o încorporezi cu cel puțin trei săptămâni înainte de semănat, pentru că secara proaspăt îngropată încetinește germinarea semințelor mărunte, cum sunt morcovul și ceapa.

Săpatul de toamnă: când are rost și când nu

Săpatul adânc, la 25–30 cm, pe toată lama cazmalei, ajută pe solurile grele, argiloase. Lași brazdele nesfărâmate, cu bulgări mari: apa intră în ei, îngheață, iar până în martie se fărâmițează singuri. Pe un sol nisipos, săpatul de toamnă nu aduce mare lucru și grăbește spălarea nutrienților în adânc. Acolo e mai bine un strat de mulci sau un îngrășământ verde.

Testul e simplu. Ia un pumn de pământ și strânge-l. Dacă face o turtă lucioasă și se lipește de cazma, e prea ud, iar săpatul acum îl compactează pentru ani buni. Așteaptă câteva zile fără ploaie.

Odată cu săpatul se încorporează gunoiul de grajd: fermentat de cel puțin un an, 3–5 kg pe metru pătrat, o dată la 3–4 ani pe același strat. Gunoiul proaspăt se pune doar toamna, niciodată primăvara, și nu pe stratul unde urmează morcov sau ceapă. Îngrășăminte chimice cu azot nu pui acum: azotul pleacă odată cu apa din ploi și zăpadă până ajung plantele să-l folosească.

Pomii fructiferi: curățenie, stropit, văruit

Igiena din livadă

Fructele mumificate, rămase în pom sau căzute, sunt rezerva de monilioză pentru anul următor. Culege-le pe toate, inclusiv pe cele agățate sus. Frunzele de sub merii și perii care au avut rapăn le greblezi și le scoți din livadă: peste iarnă se formează pe ele sporii care infectează pomul în aprilie. Dacă ai pus vara brâie capcană din carton pentru viermele merelor, scoate-le acum și aruncă-le cu tot cu larvele adăpostite în ele.

Stropitul la căderea frunzelor

Momentul e când au căzut cam trei sferturi din frunze. Se folosește un produs pe bază de cupru, zeamă bordeleză sau oxiclorură de cupru, împotriva cancerului ramurilor, a ciuruirii frunzelor la sâmburoase și a bășicării frunzelor la piersic. La piersic și cais tratamentul acesta contează cel mai mult.

Zeama bordeleză de 1% se face așa: 100 g de sulfat de cupru dizolvat în 5 l de apă, separat 100–150 g de var stins în alți 5 l, apoi torni soluția de sulfat peste laptele de var, amestecând. Lucrezi în vase de plastic sau lemn, nu de metal. Ține un cui curat de fier un minut în zeamă: dacă iese acoperit cu un strat roșiatic de cupru, mai adaugă var. Zeama se folosește în aceeași zi. Un kilogram de sulfat de cupru costă de regulă 25–40 lei și ajunge pentru 100 l de zeamă de 1%. La produsele gata preparate respecți doza de pe etichetă.

Stropește pe vreme fără vânt, la peste 5°C, cu cel puțin 6 ore fără ploaie după. Poartă mănuși, ochelari și mască, pentru că cuprul irită ochii și pielea. Și nu stropi mai des decât trebuie: cuprul se acumulează în sol și nu mai pleacă de acolo.

Văruitul și protecția trunchiului

Varul pe trunchi nu omoară dăunători în număr mare, cum se crede des. Rolul lui principal e să reflecte soarele de la sfârșitul iernii. În februarie, scoarța încălzită ziua la 15–20°C și înghețată noaptea crapă, mai ales pe partea de sud-vest. La 10 l de apă pui 2–2,5 kg de var stins și, ca să țină pe scoarță, 1 kg de argilă. Dai de la sol până la primele ramuri, pe trunchi uscat. Varul e caustic, deci ochelarii sunt obligatorii. Un sac de 25 kg de var hidratat costă în jur de 20–35 lei.

La pomii tineri, cu scoarță subțire, problema mai mare sunt iepurii și șoarecii de câmp. Pune în jurul trunchiului plasă de sârmă sau manșoane de plastic de 60–80 cm înălțime, îngropate 5 cm în pământ. Mulciul nu îl lipi de trunchi. Lasă un inel liber de 10 cm, altfel șoarecii rod scoarța sub el toată iarna și afli abia în aprilie, când pomul nu mai pornește.

Udarea de aprovizionare

Dacă toamna a fost secetoasă și pământul e uscat la 20 cm adâncime, udă fiecare pom tânăr cu 40–60 l înainte să înghețe solul. Coniferele mici, tuia, buxusul și rododendronii primesc 20–40 l. Ele pierd apă prin frunze toată iarna și, pe sol uscat și înghețat, se îngălbenesc în februarie de sete, nu de frig.

Trandafiri, viță și plante care nu suportă gerul

Trandafirii se mușuroiesc după primele două-trei nopți de îngheț ușor, nu înainte. Tragi pământ de la distanță, nu din jurul tufei (acolo descoperi rădăcinile), până acoperi baza tufei și punctul de altoire. Ramurile lungi le scurtezi doar cât să nu le rupă vântul; tăierea propriu-zisă rămâne pentru primăvară. Nu mușuroi cu compost ud sau cu rumeguș: țin apa și putrezește baza.

Vița de vie se îngroapă doar acolo unde iernile coboară des sub -18...-20°C: o parte din Moldova, Transilvania, depresiunile. Coardele se culcă pe sol și se acoperă cu 15–20 cm de pământ. În sud și în vest, la soiurile obișnuite, nu e nevoie.

Smochinul plantat afară îl învelești cu pânză de grădină sau paie când se anunță sub -10°C. Cel din ghiveci merge în pivniță, la 0–7°C. Leandrul, lămâii și mușcatele intră în casă când nopțile scad sub 5°C: leandrul și citricele la 5–12°C, la lumină, mușcatele la 8–12°C, udate rar. Folia nu se pune direct pe plante, fiindcă apa condensată sub ea îngheață chiar pe frunze.

Bulbii: ce scoți din pământ și ce plantezi

Bulbii de vară nu suportă înghețul în sol. Cei de primăvară au nevoie de frig ca să înflorească. Ambele lucrări cad în aceleași săptămâni.

Specie	Când	Adâncime	Cum se păstrează
Dalii	scoase după ce prima brumă înnegrește frunzele	—	tulpina tăiată la 10–15 cm, uscate 1–2 săptămâni, apoi în nisip sau rumeguș uscat, la 4–8°C
Gladiole	scoase când frunzele se îngălbenesc, înainte de -2°C	—	uscate 2–3 săptămâni la cald, apoi la 5–10°C, în pungi de hârtie
Cana	scoasă după prima brumă	—	cu pământul pe rizomi, în ladă, la 5–10°C
Narcise	plantate cu 2–3 săptămâni înaintea lalelelor	15 cm	rămân în sol 3–4 ani
Lalele	plantate când solul scade sub 10°C	12–15 cm (de trei ori înălțimea bulbului)	scoase vara, după ce se usucă frunzele
Zambile	odată cu lalelele	12–15 cm	scoase vara, ca lalelele

Bulbii depozitați îi verifici o dată pe lună. Pe cei moi sau mucegăiți îi arunci, să nu-i molipsească pe ceilalți. Pe solurile grele pune un pumn de nisip sub fiecare bulb de lalea, ca apa să nu stea în jurul lui.

Usturoiul și semănăturile de iarnă

Usturoiul de toamnă se plantează cu 3–4 săptămâni înainte ca solul să înghețe: cât să facă rădăcini, dar nu frunze lungi. Folosește cățeii mari, de pe margine; cei mici din mijloc dau căpățâni mici. Îi pui cu vârful în sus, la 8–10 cm unul de altul pe rând și 25–30 cm între rânduri. Nu-l pune după ceapă, praz sau tot usturoi. Pe același strat revii după trei-patru ani.

Semănăturile de iarnă sunt altă poveste. Morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, mărarul și spanacul se pot semăna la sfârșitul lui noiembrie, când pământul e rece și aproape de îngheț, tocmai ca să nu răsară până în primăvară. Semințele stau în sol și pornesc cu 2–3 săptămâni înaintea celor semănate în martie. Pui cu o treime mai multă sămânță decât primăvara, pentru că o parte se pierde. Dacă semeni într-o săptămână caldă de noiembrie și semințele răsar, plantulele îngheață. Aici graba strică mai mult decât întârzierea.

Gazonul, apa și uneltele

Gazonul se tunde ultima oară când practic nu mai crește, la 5–6 cm. Tuns prea scurt, îngheață. Lăsat prea lung, se culcă sub zăpadă și face mucegai de zăpadă, pete cenușii-rozalii care apar în martie. Frunzele căzute le strângi săptămânal: un strat ud lăsat două-trei săptămâni îngălbenește iarba de dedesubt. Nu călca pe gazonul înghețat, rămân urme maronii.

Apa care îngheață crește în volum cu aproape o zecime și crapă orice e închis. Așa că:

golește furtunurile și strânge-le în magazie;
închide robinetul exterior de la ventilul din interior și lasă-l deschis afară, să se scurgă;
scoate pompele submersibile din butoaie sau din fântâna de grădină;
golește butoaiele de plastic pentru apa de ploaie sau răstoarnă-le;
golește sistemul de picurare și ia în casă programatoarele cu baterii.

Uneltele le cureți de pământ, le usuci și le ungi cu un strat subțire de ulei. Mașina de tuns pe benzină o lași să meargă până se oprește singură sau îi golești rezervorul, pentru că benzina care stă patru-cinci luni lasă depuneri în carburator. Acumulatorii de la uneltele electrice îi păstrezi încărcați pe jumătate, în casă, nu în magazia rece.

Greșeli care se văd abia în martie

Tăierea pomilor în octombrie. Rănile nu se mai închid până la primăvară și intră boli prin ele. Tăierile se fac la sfârșitul iernii; la cais și piersic primăvara, la pornirea în vegetație, iar la cireș după recoltare.
Îngrășământ cu azot toamna. Stimulează lăstari noi, moi, care îngheață primii.
Mulci pus pe sol încă cald. Devine adăpost pentru șoareci și ține umezeala la baza plantelor. Se pune după primele înghețuri.
Plantat pomi în pământ înghețat. Pomii se pot planta și în noiembrie, dar nu în sol înghețat și nu cu bulgări înghețați aruncați peste rădăcini.
Grădina curățată de tot. Tulpinile uscate ale perenelor (echinaceea, sedum, ierburile ornamentale) pot rămâne până în martie: țin zăpada, apără mugurii de la bază și adăpostesc insecte utile. Tai doar ce e bolnav.