Când pun protecția împotriva iepurilor?

După căderea frunzelor și înainte de prima zăpadă care rămâne pe sol: a doua jumătate a lui octombrie la munte, noiembrie la deal și la câmpie. Iepurii încep să roadă serios când zăpada le acoperă hrana, de regulă în ianuarie–februarie, dar o ninsoare timpurie te poate prinde nepregătit.

Pot vărui un pom plantat anul acesta?

Da, dar cu var mai diluat: 1 kg var stins și 1 kg argilă la 10 l apă, fără sulfat de cupru. La tulpinile foarte subțiri e mai simplu să înfășori trunchiul lejer cu țesătură nețesută albă sau cu bandă albă de hârtie pentru pomi.

E bună folia de plastic sau un sac de nailon în jurul trunchiului?

Nu. Sub folie se adună condens, scoarța se încinge ziua la soare și putrezește, iar iepurele o roade fără greutate. Dacă vrei ceva ieftin din ce ai prin curte, folosește coceni, stuf sau tulpini de floarea-soarelui legate vertical, pe care le scoți în martie.

Iepurele a ros scoarța de jur împrejur. Mai trăiește pomul?

Fără intervenție, de obicei nu: înfrunzește primăvara și se usucă vara. La pomii de 1–3 ani, dacă rana e deasupra altoirii, tai trunchiul sub rană în martie și crești un ax nou. La pomii mai mari se poate face altoire în punte în aprilie–mai; dacă rana e sub punctul de altoire, soiul e pierdut.

Un câine în curte ține iepurii departe?

Doar dacă are acces liber noaptea în toată grădina, pentru că iepurii vin pe întuneric. Un câine legat la poartă sau ținut în casă nu schimbă nimic. Pentru o grădină întreagă, mai sigur e un gard de plasă de 1 m, fără goluri pe la bază.

Protecția pomilor tineri de iepuri și îngheț

Cât de înalt trebuie să fie manșonul de plasă în zona ta, cum faci laptele de var pentru scoarța subțire și ce salvezi dacă iepurele a ros deja trunchiul.

Un iepure de câmp poate inela un măr de doi ani într-o singură noapte, după o ninsoare mare. Dimineața găsești o bandă de lemn gol, albă, la înălțimea genunchiului. Pomul înfrunzește totuși în aprilie, din rezervele din rădăcini, și se usucă în iunie. Protecția costă câțiva lei pe pom și se face în aceeași zi cu pregătirea pentru ger. Dacă alegi plasa de sârmă, o pui o dată și ține mai mulți ani.

Cine roade scoarța și după ce recunoști urmele

Nu orice rosătură e de iepure, iar protecția diferă. Uită-te la urme înainte să cumperi ceva.

Iepurele de câmp taie lăstarii de până la un deget grosime oblic și curat, ca cu briceagul. Pe trunchi lasă fâșii late de scoarță mâncată, cu urme perechi de dinți de 3–4 mm. Ajunge până la 50–60 cm deasupra locului pe care stă. Dacă stă pe 40 cm de zăpadă, ajunge la un metru. Lângă pom găsești bobițe rotunde, turtite, de vreun centimetru.
Șoarecii și șobolanii de câmp lucrează jos, la colet și pe rădăcinile de suprafață, de obicei sub zăpadă sau sub mulci. Urmele de dinți sunt fine, de 1–2 mm, iar zona roasă e neregulată. Le descoperi abia la topire, când pentru iarna aceea e târziu.
Căpriorii apar la deal și lângă păduri. Rup vârfurile cu smucitură (capătul rămâne zdrențuit, nu tăiat), trag scoarța în fâșii lungi, iar toamna masculii își freacă coarnele de trunchiuri. Un manșon de un metru nu-i oprește. Acolo e nevoie de gard de 1,6–1,8 m sau de o plasă de 1,5 m în jurul fiecărui pom, prinsă pe trei țăruși.

Care pomi sunt în pericol

Iepurii caută scoarța netedă și subțire. La măr și păr asta înseamnă primii 4–6 ani; după ce scoarța se îngroașă și crapă, trunchiul e lăsat în pace, dar lăstarii lacomi de la bază și ramurile de jos rămân la îndemână. Mărul e preferatul clar. Urmează părul, gutuiul, prunul și caisul. Cireșul și vișinul sunt roase mai rar, dar într-o iarnă în care zăpada stă săptămâni întregi și pe câmp nu mai e nimic de mâncat, iepurele ia ce găsește.

La ger, lista e alta. Sensibili sunt piersicul, caisul, nectarinul, migdalul și smochinul, apoi orice pom plantat în toamna aceasta, care nu și-a refăcut încă rădăcinile. Pomii pe portaltoi slabi, cei de livadă intensivă, cu rădăcini puțin adânci, suferă mai repede la colet. Și orice pom care a primit azot după iulie: lăstarii crescuți târziu nu apucă să se maturizeze și îngheață primii.

Manșonul de plasă: material, înălțime, montaj

Ce plasă iei

Plasa sudată zincată cu ochi de 12–13 mm ține cel mai mult: 8–10 ani, dacă o lărgești la timp. Iepurele nu trece prin ea și nu o roade. Plasa cu ochi de 25 mm e mai ieftină, dar prin ea iepurele ajunge cu dinții la un trunchi care stă lipit de sârmă. Pentru șoareci nici 12 mm nu e destul de mic, așa că la ei contează altceva: baza manșonului îngropată sau completată cu un manșon spiralat de plastic care atinge pământul.

Plasa hexagonală subțire, cea de la coteț, merge un sezon-două. Apoi ruginește și se turtește sub zăpadă.

Cât de înalt

Regula: stratul de zăpadă pe care îl ai de obicei în grădină, plus 60 cm. Zăpada adusă de vânt contează mai mult decât media din zonă. Un pom lângă gard sau în colțul unei clădiri poate sta în troian de un metru chiar la câmpie.

câmpie, ierni cu zăpadă puțină și scurtă: 80–100 cm;
deal, zăpadă care stă câteva săptămâni: 100–120 cm;
munte și depresiuni reci: 120–150 cm, iar la pomii cu coroana formată jos, plasă și în jurul primelor ramuri.

Cum îl montezi

Lasă 4–5 cm liberi între plasă și trunchi, pe toate părțile. Pentru un pom cu trunchiul de 3 cm iese un cilindru de 12–14 cm diametru, adică o bucată de plasă de 45–50 cm lățime, cu 5 cm suprapunere. Leagă marginile cu sârmă moale în trei puncte: sus, la mijloc, jos. Îngroapă baza 5 cm în pământ. Bate lângă pom un țăruș de lemn sau de fier-beton, 30 cm în sol, și prinde manșonul de el. Fără țăruș, zăpada grea și vântul îl culcă peste trunchi, iar sârma rănește scoarța exact cum voiai să eviți.

Capetele de sârmă tăiate le îndoi spre exterior. Altfel zgârie trunchiul de fiecare dată când bate vântul.

Ce alte protecții merg și ce nu

Prețurile din tabel sunt orientative, din magazinele de bricolaj, și variază cu grosimea sârmei și cu mărimea rolei.

Protecție	Iepuri	Șoareci la colet	Ger și soare	Cost orientativ pe pom	De reținut
Plasă sudată zincată, ochi 12–13 mm	da	doar dacă e îngropată	nu	8–15 lei	ține 8–10 ani; se lărgește pe măsură ce crește trunchiul
Manșon spiralat din plastic, 60–80 cm	da, dacă e destul de înalt	da, dacă atinge solul	parțial, cel alb	3–8 lei	prea scurt la zăpadă mare; se scoate primăvara
Coceni, stuf, tulpini de floarea-soarelui, legate vertical	parțial	nu	da, umbresc scoarța	aproape nimic	se leagă lejer; adăpostesc dăunători dacă rămân după martie
Crengi de brad sau molid, cu vârful în jos	parțial	nu	da	nimic, dacă ai de unde	acele cad până în februarie
Repelent pe scoarță	parțial, 2–6 săptămâni	nu	nu	2–5 lei pe aplicare	ploaia și zăpada îl spală; trebuie refăcut
Paie	nu	atrag șoarecii	da	—	evită-le lângă trunchi
Folie de plastic, saci de nailon	nu	nu	fac rău	—	condens sub folie, scoarță încinsă ziua, putregai

Două lucruri care nu sunt soluții, deși apar des. Primul: CD-uri atârnate, păr uman, bucăți de săpun. Efectul ține câteva nopți, până se obișnuiește iepurele. Al doilea: otrava și capcanele. Iepurele de câmp e specie de vânat și nu îl poți prinde sau otrăvi legal în grădină, iar momelile pentru rozătoare omoară și pisici, câini sau bufnițe care mănâncă șoareci otrăviți. Dacă iepurii vin în număr mare din câmp, un gard de plasă de 1 m, cu ochi mici jos și fără goluri sub el, apără toată grădina deodată.

Văruirea împotriva crăpăturilor de ger

De ce crapă scoarța

Gerul singur rareori crapă trunchiul unui pom sănătos. Problema e alternanța. Într-o zi senină de februarie, scoarța de pe partea de sud–sud-vest se încălzește la soare mult peste aer și poate trece de zero chiar dacă afară sunt −5 °C. Țesutul de sub ea se „trezește” puțin, iar noaptea, la −15 °C, îngheață brusc. Rezultă crăpături lungi, verticale, sau plăci de scoarță moartă care se desprind vara. Pe rănile astea intră apoi cancerele de scoarță.

Varul alb reflectă soarele și ține scoarța rece ziua. Atât face. Nu încălzește și nu izolează.

Rețeta și concentrația

pomi de peste 3 ani: 2 kg var stins la 10 l apă, plus 1 kg argilă sau lut cernut, ca să se prindă de scoarță; opțional 200–300 g sulfat de cupru, dizolvat separat în apă caldă și turnat la final;
pomi de 1–3 ani: 1 kg var și 1 kg argilă la 10 l apă, fără sulfat de cupru — scoarța subțire se arde la concentrații mari;
alternativa care rezistă mai bine la ploaie: vopsea lavabilă albă de exterior, pe bază de apă, diluată 1:1.

Nu folosi vopsea pe bază de solvent sau email: solvenții distrug țesutul viu de sub scoarța subțire. Cumpără var stins la sac. Varul nestins se stinge cu cel puțin două săptămâni înainte, fierbe și împroașcă; dacă totuși lucrezi cu el, pune mănuși și ochelari. Var în ochi înseamnă spălat cu multă apă, minute în șir, și drum la medic.

Cum și când

Văruiește după căderea frunzelor, de obicei în noiembrie, pe trunchi uscat, într-o zi cu peste +5 °C și fără ploaie anunțată în următoarele două zile. Dă cu o pensulă lată de la colet până la ramurile de schelet, inclusiv baza lor pe 10–15 cm, pentru că în furcă scoarța crapă des. Văruiește înainte de a monta manșonul, altfel nu mai ajungi cu pensula. Dacă ploile au spălat varul, mai dai un strat în februarie, luna cu cel mai mare risc. Văruirea din martie, pe care o vezi în multe sate, e mai mult igienă; pentru ger vine târziu.

La pomii cu tulpina de 1–2 cm, unde pensula n-are pe ce lucra, înfășoară trunchiul lejer cu două straturi de țesătură nețesută albă sau cu bandă albă de hârtie pentru pomi.

Coletul și rădăcinile: mușuroi, mulci, apă

Pomii plantați în toamna aceasta primesc un mușuroi de pământ de 20–25 cm în jurul bazei, care acoperă punctul de altoire și rădăcinile de sus. În martie îl desfaci. Dacă stă peste vară, soiul altoit face rădăcini proprii deasupra portaltoiului și pomul nu mai crește cum l-ai cumpărat.

Mulciul se pune după primele înghețuri, când solul e prins la suprafață, nu în octombrie. Pus devreme, devine cuib de iarnă pentru șoareci, chiar lângă trunchi. Întinde 8–10 cm de frunze sănătoase, compost sau scoarță pe un cerc de 60–80 cm și lasă 10 cm liberi în jurul tulpinii.

Dacă toamna a fost secetoasă, udă cu 20–30 l pe pom înainte să înghețe solul. Un pom intrat în iarnă cu lemnul deshidratat pierde lăstari chiar la geruri moderate.

Pomii în ghiveci sunt alt caz. Rădăcinile lor rezistă mult mai puțin decât tulpina și îngheață în bloc, cu tot pământul. Mută ghiveciul lângă un perete ferit de vânt sau într-o încăpere rece, neîncălzită, și învelește vasul cu carton, pături vechi sau folie cu bule.

Când pui protecțiile și când le scoți

La munte și în depresiuni: a doua jumătate a lui octombrie, imediat după căderea frunzelor.
La deal: începutul lui noiembrie.
La câmpie: în noiembrie, oricum înainte de prima zăpadă care rămâne pe sol.

Scoaterea depinde de material. Manșoanele de plastic, cocenii, crengile de brad și țesătura de pe trunchi ies în martie la câmpie și în aprilie la munte, după ce s-a dus zăpada. Lăsate peste vară, țin umezeala lipită de scoarță și adăpostesc păduchi lânoși, larve și furnici. Plasa de sârmă poate sta tot anul. Verifică-o însă în fiecare toamnă: când trunchiul a ajuns la 1–2 cm de sârmă, desfă-o și refă cilindrul mai larg. O plasă uitată strânge pomul ca un inel, la fel ca rosătura.

Iarna, după fiecare ninsoare mare, calcă zăpada în jurul trunchiului. Șoarecii circulă prin tuneluri sub zăpada afânată și ocolesc stratul bătătorit. Dacă zăpada trece de jumătatea manșonului, dă-o la o parte de lângă pom pe o rază de jumătate de metru, ca iepurele să nu aibă pe ce urca.

Ce faci dacă pomul a fost deja ros

Rosătură parțială

Dacă a rămas scoarță vie pe mai mult de jumătate din circumferință, pomul se reface. Curăță marginile rănii cu un cuțit bine ascuțit, până la țesut verde, și acoperă cu mastic de altoit. Cu marginile netede, rana se închide în unul-două sezoane.

Inel complet

Când scoarța lipsește de jur împrejur, frunzele nu mai pot trimite hrană în rădăcini. Pomul pornește, apoi se oprește. Ai trei variante, după vârstă și după locul rănii:

Pom de 1–3 ani, rană deasupra punctului de altoire: în martie tai trunchiul imediat sub rană și lași cel mai viguros lăstar nou să devină ax. Pierzi un an, nu pomul.
Pom de 4 ani sau mai mult: altoire în punte în aprilie–mai, când scoarța se desprinde ușor. Ramurile-altoi le tai din iarnă, din același pom, și le ții la rece. Se introduc sub scoarță deasupra și dedesubtul rănii, câte una la fiecare 5–7 cm din circumferință. E o lucrare de răbdare; dacă n-ai mai altoit, cheamă pe cineva care a făcut-o.
Rană sub punctul de altoire: soiul e pierdut, orice crește de jos e portaltoi. Scoate pomul și plantează altul, cu manșon de data asta.

Crăpături de ger

Primăvara, după ce trece riscul de geruri mari, curăță scoarța moartă din jurul crăpăturii până la marginea vie și dă cu mastic. Nu umple crăpătura cu altceva și nu o strânge cu sârmă. Toamna următoare, văruiește partea de sud mai temeinic.