Cât de des trebuie curățată argintăria?

Tacâmurile folosite săptămânal și spălate de mână imediat după masă au nevoie de o baie cu folie o dată sau de două ori pe an. Cele ținute în vitrină, la aer, se înnegresc în câteva luni; ținute în pungi închise cu silicagel, rezistă și un an sau doi. Cu cât cureți mai rar și mai blând, cu atât pierzi mai puțin metal.

Cum curăț un lănțișor de argint înnegrit?

Dacă nu are pietre, pune-l în baia cu bicarbonat pe folie de aluminiu, 1–2 minute, întins ca să atingă folia pe toată lungimea. Clătește-l, apoi tamponează-l cu un prosop și lasă-l pe prosop până se usucă de tot, pentru că zalele țin apa. Nu-l freca cu crema, aceasta rămâne între zale.

De ce se înnegrește argintul mai repede în unele case?

Contează sulful și umezeala din aer. Arderea gazului la aragaz, bucătăria în care se fierb des ouă, o cameră umedă sau argintul ținut lângă lână ori cauciuc grăbesc pata. La inele și brățări, transpirația pielii are același efect.

Merge metoda cu folie de aluminiu și pe alamă?

Nu dă rezultate bune. Pe alamă pata e oxid de cupru, nu sulfură de argint, iar baia cu bicarbonat abia o atinge. Pentru alamă folosește pasta de oțet, sare și făină sau lămâia cu sare.

Se poate mânca din tacâmurile curățate cu bicarbonat sau cu cremă?

Da, după ce le speli cu apă și detergent de vase și le clătești bine. Baia cu bicarbonat nu lasă nimic dăunător, iar resturile de cremă se scot cu detergent și o periuță moale pe modele. Nu pune ceară sau lac pe obiectele din care mănânci.

Cum cureți argintăria și alama: metode și greșeli

Ce metodă se potrivește argintului masiv, celui argintat și alamei, ce ia metal odată cu pata și cum păstrezi obiectele ca să nu se înnegrească iar în câteva săptămâni.

Stratul negru de pe linguri nu e murdărie. E sulfură de argint, care se formează când metalul întâlnește sulf din aer, din ouă, din muștar, din benzile de cauciuc sau din arderea gazului la aragaz. Pe alamă e altă poveste: cuprul din aliaj se oxidează, iar suprafața trece de la galben la maro, apoi la verde prin colțuri. Ambele se curăță acasă, cu lucruri din bucătărie. Metoda greșită ia însă cu ea și metal, nu doar pata, iar pe un obiect argintat câteva lustruiri prea apăsate ajung la metalul de dedesubt.

Ce metal ai în mână

Înainte de orice, caută marcajele. Sunt pe dosul lingurilor, pe toarta tăvilor, pe închizătoarea lănțișoarelor.

925, 900, 800 (sau „Ag 925”, „sterling”): argint masiv. Cifra arată câte miimi de argint are aliajul. Suportă și lustruire manuală, și baia cu folie.
EPNS, „argintat”, „alpaca argintată”, un număr ca 90 sau 100 lângă numele fabricii: un strat subțire de argint peste un metal de bază, de obicei alpaca (cupru, nichel și zinc, fără argint). Stratul are câțiva microni. Dacă freci des, apare galben-roșiatic pe muchii.
Niciun marcaj: poate fi orice. Tratează-l ca argintat.

La alamă fă două teste. Apropie un magnet: alama nu e magnetică, deci dacă se lipește ai oțel alămit, cu un strat subțire, care se curăță doar cu apă și săpun. Apoi uită-te la luciu. O clanță sau o lampă care a rămas strălucitoare ani de zile, cu pete închise doar pe unde se pune mâna, e aproape sigur lăcuită. Confirmi cu o bucată de vată cu acetonă, într-un loc care nu se vede: dacă suprafața devine lipicioasă sau se ia o peliculă, e lac.

Argintul: baia cu folie de aluminiu și bicarbonat

E metoda care nu ia metal. Aluminiul, în soluție caldă, trage sulful de pe argint și transformă sulfura înapoi în argint. Pata nu se freacă, se desface. De aceea e prima alegere pentru argintat și pentru obiectele cu gravuri adânci, unde laveta nu intră.

De ce ai nevoie

un vas de sticlă, ceramică sau plastic rezistent la căldură, cât să acopere obiectele cu apă;
folie de aluminiu obișnuită, de bucătărie;
bicarbonat de sodiu: o lingură (cam 15 g) la fiecare litru de apă;
opțional, o lingură de sare la litru, care grăbește reacția;
apă din fierbător, cât mai aproape de clocot;
un clește de bucătărie și mănuși.

Cum se face

Spală obiectele cu apă caldă și detergent de vase. Pe grăsime reacția merge prost.
Căptușește fundul vasului cu folie. Nu contează fața.
Presară bicarbonatul și sarea, apoi toarnă apa fierbinte. Face spumă, e normal.
Așază argintul așa încât fiecare bucată să atingă folia. Fără contact nu se întâmplă aproape nimic.
Lasă 2–5 minute. Înnegrirea veche poate cere 10 minute; dacă după atât nu mai avansează, schimbă apa și folia.
Scoate cu clește, clătește sub apă și usucă imediat.

O să miroasă a ou stricat. E hidrogen sulfurat, adică sulful care pleacă de pe argint, așa că deschide geamul. Folia se îngălbenește sau se înnegrește. Argintul iese uneori puțin mat, alb-cenușiu; o trecere cu o lavetă moale îi readuce luciul.

Pe ce nu folosești baia

Cuțite cu mâner gol pe dinăuntru și orice obiect cu părți lipite: apa fierbinte înmoaie chitul sau rășina, iar lama începe să joace în mâner.
Bijuterii cu perle, coral, turcoaz, opal, chihlimbar sau cu pietre lipite: acestea nu intră în apă deloc.
Argint cu detalii înnegrite intenționat (filigran oxidat, niello, fundalul gravurilor): baia scoate și negrul pus de meșter, iar obiectul arată spălăcit.
Obiecte vechi de valoare: vezi ultima secțiune.

Lustruirea manuală a argintului

Pentru o pată mică pe o tavă sau pentru luciul de la final lucrezi cu mâna. Începi cu cel mai blând mijloc și treci la următorul doar dacă nu merge.

Laveta impregnată pentru argint (bumbac tratat cu agent de lustruire): pentru înnegrire ușoară, gălbuie. Nu o spăla, altfel pierde substanța.
Cremă pentru argint: cât un bob de mazăre pe o cârpă moale de bumbac, frecat în linii drepte, pe lungimea obiectului. Mișcările în cerc lasă urme care se văd în lumină.
Pastă de bicarbonat (3 părți bicarbonat la o parte apă): merge pe argint masiv înnegrit, dar e abrazivă. Pe argintul lustruit oglindă lasă zgârieturi fine care se văd ca un voal.

În adânciturile modelelor folosește o periuță de dinți cu peri moi, nu medii. Clătește bine după cremă. Resturile uscate în crăpături rămân albe și țin umezeala lângă metal.

Argint masiv sau argintat

Pe argint masiv poți insista, dedesubt e tot argint. Pe argintat, fiecare trecere cu cremă ia din stratul de câțiva microni, iar primele cedează muchiile lingurilor și vârfurile furculițelor. Acolo folosește baia cu folie, iar laveta doar pentru luciu, fără apăsare. Dacă vezi deja galben sau roz pe muchii, metalul de bază a ieșit la suprafață. Asta nu se mai curăță: singura reparație e reargintarea la un atelier galvanic.

Alama: oțet, sare și făină

Alama e cupru cu zinc. Oxidarea ei se scoate cu un acid slab, iar oțetul e la îndemână. Făina nu curăță nimic; ține pasta pe obiect să nu se scurgă, și asta contează mai mult decât rețeta exactă.

100 ml oțet alimentar de 9%;
o linguriță de sare (cam 5 g);
făină cât să iasă o pastă ca smântâna groasă, de obicei 3–4 linguri.

Spală obiectul de praf și grăsime cu apă și detergent.
Întinde pasta cu o pensulă sau cu degetele, în mănuși.
Lasă 10–15 minute pentru oxidare ușoară și până la 30 de minute pentru obiectele maro închis. Nu o lăsa peste noapte.
Clătește cu apă călduță, cu periuța moale prin modele.
Clătește încă o dată într-un litru de apă cu o lingură de bicarbonat, ca să neutralizezi acidul rămas.
Usucă imediat și lustruiește cu o cârpă de bumbac uscată.

Pentru o bucată mică, o jumătate de lămâie înmuiată în sare fină, frecată direct pe metal, face același lucru. Ketchupul merge și el, pentru că are oțet, dar se scoate greu din modele.

Pete verzi și pete roz

Crusta verde din colțuri e cocleală, săruri de cupru. Se înmoaie cu aceeași pastă, apoi o scoți cu un bețișor de lemn, nu cu vârful cuțitului. N-o atinge cu mâinile goale.

Petele roz apar când acidul a stat prea mult: zincul pleacă din stratul de la suprafață și rămâne cupru. Asta e pagubă, nu murdărie. Nu se mai curăță, se poate doar șlefui de un meșter. Ține timpii de mai sus și neutralizează de fiecare dată.

Alama lăcuită

Pe lac nu pui nici oțet, nici cremă. Ajunge apă cu puțin detergent și o cârpă moale. Dacă lacul s-a fisurat și sub el au apărut pete, ai două variante. Fie îl lași așa. Fie îl scoți complet cu acetonă sau diluant, într-o cameră aerisită și departe de flacără, cureți alama cu pastă și, la final, dai un strat subțire de lac transparent pentru metal, în spray. Varianta de mijloc, curățat doar pe unde lipsește lacul, lasă obiectul în două culori.

Ce strică argintul și alama

Pasta de dinți. Se recomandă des, dar e abrazivă, iar cele de albire sunt și mai dure. Pe argintat ia stratul, pe argint masiv lasă suprafața tulbure.
Partea verde a buretelui, sârma, praful de curățat. Lasă zgârieturi adânci, pe care le scoate doar un atelier.
Înălbitorul și orice produs cu clor. Pe argint face pete cenușii-negre care nu mai pleacă. Nu amesteca niciodată oțet cu înălbitor: se degajă clor, care e toxic.
Mașina de spălat vase. Detergentul tocește luciul, iar argintul pus în coș lângă tacâmuri de inox face pete negre în punctele de contact. Argintatul își pierde stratul mult mai repede decât la spălat de mână.
Soluțiile lichide de înmuiere pentru argint, cele în care bagi obiectul câteva secunde. Sunt acide. Ținute mai mult decât scrie pe ambalaj, lasă suprafața mată și albicioasă. Dacă le folosești, urmează o clătire lungă.
Lăsatul la uscat singur. Apa lasă inele de calcar, mai ales unde apa de la robinet e dură.

Metodele, comparate

Metodă	Pentru ce	Timp	Cost aproximativ	Nu folosi pe
Baie cu folie și bicarbonat	argint masiv și argintat, gravuri adânci	2–10 minute	sub 5 lei pe o tură	părți lipite, pietre, detalii înnegrite intenționat
Lavetă impregnată	înnegrire ușoară, întreținere	5 minute	20–40 lei, ține multe luni	obiecte ude sau grase
Cremă pentru argint	pete pe argint masiv	10–20 minute	25–50 lei tubul	argintat uzat pe muchii
Pastă de bicarbonat	argint masiv satinat sau mat	10 minute	2–3 lei	argint lustruit oglindă, argintat
Pastă de oțet, sare și făină	alamă nelăcuită	10–30 minute	2–3 lei	alamă lăcuită, oțel alămit, bronz vechi
Lămâie cu sare	obiecte mici de alamă	5 minute	1–2 lei	aceleași ca la pasta cu oțet

Cum păstrezi obiectele ca să nu se înnegrească repede

Argintul folosit des se înnegrește mai încet decât cel din vitrină, pentru că spălatul de după masă ia sulful înainte să se lege de metal. Cel pus deoparte are nevoie de aer uscat și închis.

Pune fiecare piesă în pungă de polietilenă cu fermoar și scoate aerul. Nu folosi folie alimentară din PVC.
Adaugă în cutie sau în sertar un plic de silicagel ori 3–4 bețe de cretă școlară, care trag umezeala. Schimbă-le la 3–6 luni, mai des în casele umede sau dacă le ții în bucătărie.
Ține argintul departe de benzi de cauciuc, pâslă de lână, carton obișnuit și lemn de stejar netratat. Toate eliberează sulf sau acizi.
Spală imediat lingurile care au atins ou, maioneză, muștar sau ceapă. Câteva ore ajung pentru o pată maro.

Pe alama decorativă, după curățare, un strat foarte subțire de ceară microcristalină sau de ceară de albine, întins cu cârpa și lustruit după 15 minute, întârzie oxidarea câteva luni. Pe clanțele de la exterior lacul pentru metal ține mai mult, dar se reface la 1–2 ani. Pe obiectele din care mănânci sau bei nu pui nici ceară, nici lac.

Când nu cureți tu

Pe obiectele vechi, patina face parte din valoare. O ferecătură de icoană, monede, un ceas de buzunar sau o tavă cu marcaje de secol XIX pot pierde mult din preț după o singură lustruire, iar un colecționar vede imediat că au fost curățate. Dacă nu știi ce ai, du obiectul la un restaurator de metale sau la un anticariat care face evaluări, înainte să-l atingi cu ceva.

Bronzul nu e alamă. E cupru cu staniu, apare la statuete, sfeșnice și clopoței vechi, iar patina lui maro-verzuie e adesea lăsată intenționat. Nu-l trata cu oțet. Obiectele cu email, cu mâner de os sau cu lemn încrustat nu intră nici ele în apă fierbinte; pe ele lucrezi doar cu laveta, pe porțiunea de metal.