Cum păstrezi semințele din grădină pentru anul viitor

Semințele scoase dintr-o roșie bună arată la fel, fie că vor da anul viitor aceeași roșie, fie ceva cu totul diferit. Diferența se decide înainte de recoltare: ce soi ai, ce mai crește lângă el și din ce plantă iei fructul. Restul (scos, uscat, pus la păstrare) e partea ușoară. Totuși, și acolo se pierd multe semințe, din cauza umezelii și a gărgărițelor.

Ce semințe merită păstrate

Pornește de la plicul din care a ieșit planta. Dacă scrie F1 sau „hibrid”, semințele din fructe nu vor reproduce planta. Hibridul F1 e încrucișarea a două linii diferite. În generația următoare caracterele se despart, iar din zece răsaduri poți avea roșii mici și mari, timpurii și târzii, unele fără gust. Nu e periculos, doar nu știi ce primești.

Merită păstrate soiurile cu polenizare deschisă: soiurile vechi, cele de la bunici și de la vecini, cele din comerț care nu au F1 pe plic. Ele dau an de an plante asemănătoare, cu o condiție: să nu se fi încrucișat cu altceva.

Ușor, mediu, greu

• Ușor: roșii, fasole, mazăre, salată, ardei (cu atenție la ardeiul iute din apropiere). Se polenizează în mare parte singure, în floare, și dau semințe în primul an.
• Mediu: dovlecei, dovleci, castraveți, pepeni. Sunt polenizate de insecte și se încrucișează ușor între soiuri, dar semințele se scot simplu.
• Greu: ceapă, morcov, sfeclă, varză, pătrunjel de rădăcină. Sunt bienale: rădăcina sau căpățâna se iernează și se replantează primăvara, iar sămânța vine abia în al doilea an. În plus, se încrucișează cu rudele. Morcovul se încrucișează cu morcovul sălbatic de pe marginea drumurilor, iar varza cu conopida, broccoli și gulia.

Distanțele care împiedică încrucișarea

Încrucișarea nu se vede în anul în care se întâmplă. Dovlecelul arată normal, semințele arată normal. Anul viitor iese însă un fruct tare, pe jumătate dovlecel, pe jumătate dovleac ornamental.

Un detaliu care te scapă de multe griji: dovlecelul, patisonul și majoritatea dovlecilor ornamentali mici sunt aceeași specie (Cucurbita pepo) și se încrucișează între ei. Dovleacul mare, turtit, cu coajă gri-verzuie sau portocalie, e de obicei Cucurbita maxima. Cel cu gât lung, bej, e Cucurbita moschata. Cele trei specii practic nu se încrucișează între ele, așa că poți ține câte un soi din fiecare unul lângă altul.

Polenizarea manuală la dovlecei

1. Seara, caută o floare femelă (are un fruct mic sub petale) și una masculă care se vor deschide a doua zi. Le recunoști după bobocul umflat, cu vârful gălbui.
2. Leagă-le vârful cu o bandă de hârtie sau prinde-l cu o clamă, ca să nu intre albinele.
3. A doua zi, până la ora 9–10, rupe floarea masculă, scoate-i petalele și freacă anterele de stigmatul florii femele.
4. Leagă la loc floarea femelă și marchează fructul cu o sfoară colorată la codiță.

Din ce plante și din ce fructe alegi

Alegi planta, nu doar fructul. Însemnează încă din iulie plantele care au rezistat cel mai bine: fără pete pe frunze, fără fructe crăpate, cu rod devreme și constant. Semințele duc mai departe ce a avut planta mamă, inclusiv unele boli. Antracnoza fasolei (pete brune, adâncite, pe păstăi) și o parte din virozele roșiilor și ardeilor trec prin sămânță. De pe plantele bolnave nu păstra nimic.

Câte plante îți trebuie depinde de specie. La roșii și ardei, două-trei plante dintr-un soi ajung pentru o grădină. La fasole, ia păstăi de pe cel puțin 10 plante. Porumbul e altă poveste: dacă păstrezi boabe din doi-trei știuleți, în câțiva ani plantele slăbesc și știuleții se micșorează. Ai nevoie de boabe amestecate, de la cel puțin 50 de plante.

La roșii, fructul pentru sămânță se coace complet pe plantă, de pe primele două-trei etaje, și are forma tipică soiului. Nu lua cel mai mare fruct, cel deformat, ca o inimă dublă. De obicei vine dintr-o floare dublă și nu spune nimic despre soi.

Cum scoți semințele, pe tipuri de legume

Semințe uscate: fasole, mazăre, salată, mărar, ridichi

Le lași pe plantă până când păstăile se îngălbenesc și se usucă, iar semințele sună când scuturi păstaia. La câmpie, fasolea ajunge acolo de obicei în august–septembrie, mazărea în iulie. Dacă vine o perioadă lungă de ploi, smulge plantele întregi și atârnă-le cu capul în jos într-un șopron aerisit. Păstăile ude lăsate pe pământ încolțesc sau mucegăiesc. La deal și la munte, unde bruma poate veni din septembrie, smulge fasolea cu păstăile îngălbenite înainte de primul îngheț. Boabele se termină de copt pe vrej, în șopron.

Salata și mărarul își scutură sămânța treptat. Taie tulpina când jumătate din capitule s-au pufoșat și pune-o cu vârful în jos într-o pungă de hârtie. Restul semințelor se coc în pungă.

Roșii: fermentarea

Sămânța de roșii e învelită într-un gel care întârzie încolțirea. Gelul se poate spăla și doar cu apă, dar fermentarea îl desprinde mai curat și scoate de pe suprafața semințelor o parte din bacterii.

1. Taie roșia pe ecuator și stoarce semințele cu tot cu gel într-un borcan. Adaugă cam tot atâta apă.
2. Acoperă borcanul cu un tifon și lasă-l la 20–25°C. Amestecă o dată pe zi.
3. Când apare o pojghiță albă de mucegai și semințele bune s-au dus la fund, fermentarea e gata. Nu trece de 5 zile, pentru că semințele pot începe să încolțească în borcan.
4. Toarnă apă peste, lasă să se așeze și aruncă ce plutește. Repetă de 3–4 ori, apoi clătește în strecurătoare fină.
5. Întinde semințele în strat subțire pe o farfurie de ceramică sau pe un filtru de cafea. Pe șervețelul de hârtie se lipesc și nu le mai poți desprinde fără să rupi hârtia.

Din 3–4 roșii medii ies câteva sute de semințe, adică mai mult decât îți trebuie pentru câțiva ani.

Castraveți

Fructul pentru sămânță rămâne pe vrej încă 4–5 săptămâni după ce ar fi fost bun de salată, până se îngălbenește sau se face maroniu și moale. Semințele se fermentează ca la roșii, dar doar 1–2 zile. Semințele din castraveții culeși verzi nu sunt coapte și nu răsar.

Dovlecei și dovleci

Dovlecelul pentru sămânță se lasă să crească mare, cu coaja tare, până nu mai e bun de mâncat. După cules, mai ține-l 2–3 săptămâni la cald, în casă, ca semințele să se maturizeze în fruct. Scoate-le, freacă-le de pulpă într-un vas cu apă, aruncă-le pe cele plate și goale și pune-le la uscat pe celelalte.

Ardei

Ia semințe doar din ardei copți complet, roșii sau galbeni după soi, nu verzi. Taie fructul și scutură semințele direct pe o farfurie, fără să le speli. La ardeiul iute lucrează cu mănuși și nu te atinge la ochi: iuțeala e cea mai puternică pe pereții interiori, chiar lângă semințe.

Uscarea, unde se pierd cele mai multe semințe

Sămânța se usucă încet, la temperatura camerei, la umbră și cu aer. Sub 35°C nu riști nimic. Cuptorul (chiar pe treapta minimă), caloriferul și pervazul în bătaia soarelui omoară germenul fără ca sămânța să arate altfel. Semințele mici se usucă în 1–2 săptămâni, fasolea și dovlecii în 3–4.

Uscarea se verifică ușor. Un bob de fasole sau o sămânță de dovleac uscată se sparge sub ciocan; dacă se turtește, mai lasă-le. Semințele mici trebuie să curgă printre degete, nu să se lipească între ele.

Gărgărița fasolei

Fasolea cu găuri rotunde și praf găsită în martie în borcan nu s-a stricat în casă. Gărgărița a venit din grădină: femelele depun ouă pe păstăi, larvele intră în boabe și continuă să se înmulțească în depozit. După ce fasolea e complet uscată, pune-o într-o pungă închisă la congelator, la -18°C, timp de 3–4 zile. Când o scoți, lasă punga închisă câteva ore, până ajunge la temperatura camerei, ca să nu se condenseze apă pe boabe. Fă la fel cu mazărea și năutul. Fasolea care nu e uscată de tot nu se bagă la congelator, pentru că apa din bob îngheață și distruge germenul.

Unde și în ce le păstrezi

Semințele țin cel mai mult la rece, la uscat și la întuneric, cu o temperatură cât mai constantă. Majoritatea locurilor din casă au câte o problemă:

• Pivnița e rece, dar de multe ori umedă, iar semințele trag apă și mucegăiesc. Merge doar cu borcane închise ermetic.
• Podul ajunge vara la 40–50°C. Nu e bun.
• Bucătăria are aburi și temperaturi care sar mult de la o oră la alta.
• O cameră neîncălzită, un dulap pe peretele dinspre nord sau frigiderul, cu semințele în borcan închis, sunt variantele bune, la 5–15°C.

Pune fiecare soi într-un plic de hârtie, apoi plicurile într-un borcan cu capac. Pe fundul borcanului pune un pliculeț de silicagel (din cele care vin în cutiile de pantofi) sau o lingură de orez uscat legată în tifon, ca să tragă umezeala. O pungă de plastic simplă, fără nimic care să absoarbă apa, închide umezeala înăuntru dacă semințele nu erau perfect uscate.

Pe plic scrie specia, soiul, anul, de unde vine sămânța și ce a avut special planta („timpurie”, „a ținut la secetă”). Peste doi ani n-o să-ți mai amintești care plic era roșia galbenă de la vecina.

Cât timp rămân bune

Valorile de mai jos sunt pentru semințe bine uscate și păstrate la rece. Într-o cameră caldă, scade-le cu o treime.

După termen nu înseamnă că nu mai răsare nimic. Procentul de germinare scade treptat, iar plantele din semințe vechi pornesc mai încet. Ceapa e excepția neplăcută: sămânța de doi ani răsare adesea slab, așa că e bine s-o reînnoiești în fiecare an.

Testul de germinare, înainte de răsaduri

Verifică orice plic mai vechi de un an înainte de semănat. Ia 10 semințe, pune-le pe un șervețel de hârtie umed, împăturește-l și bagă-l într-o pungă de plastic. Ține punga la 20–25°C, de exemplu pe dulap sau deasupra frigiderului. Uită-te zilnic și umezește șervețelul dacă s-a uscat.

• 8–10 semințe încolțite: semeni normal.
• 5–7: semeni de două ori mai des.
• 4 sau mai puțin: folosești plicul doar dacă nu ai altă sursă pentru soiul acela. Seamănă foarte des și, din plantele care ies, scoate semințe proaspete chiar în acel an.

Roșiile, varza și ridichile încolțesc în 4–7 zile, fasolea și dovleceii în 5–8. Ardeii și pătrunjelul sunt lenți, așa că așteaptă 14 zile înainte să arunci plicul. Fă testul la începutul lui februarie. Ardeii și vinetele se seamănă pentru răsad în februarie–martie și vrei timp să cumperi semințe dacă ale tale nu mai răsar.

Greșeli care strică semințele

• Iei semințe din fructe culese verzi și coapte pe pervaz. La roșii merge uneori, la castraveți și ardei aproape niciodată.
• Închizi în borcan semințe încă umede. După o lună miros a mucegai.
• Lași roșiile la fermentat o săptămână „ca să fie sigur”. Semințele încolțesc în borcan.
• Nu scrii soiul pe plic. Două plicuri fără nume valorează cât unul.
• Păstrezi ani la rând boabe dintr-un singur știulete de porumb.
• Ții aceleași semințe ani de zile fără să le semeni. Un soi vechi se păstrează doar dacă îl cultivi: roșiile o dată la 3–4 ani, ceapa în fiecare an.