Termopane: reglajul iarnă-vară și schimbarea garniturilor

Un termopan care trage pe la margini nu are neapărat nevoie de meșter. De cele mai multe ori problema e una dintre două: cerceveaua nu mai apasă destul pe garnitură, sau garnitura s-a întărit și s-a turtit. Prima se rezolvă în zece minute, cu o cheie imbus. A doua ține o după-amiază și costă cât o pizza pe fereastră. Mai jos găsești ambele lucrări, în ordinea în care le faci, și semnele după care îți dai seama că nu sunt ele de vină.

Ce reglezi de fapt: excentricele de pe cercevea

Deschide fereastra și uită-te pe muchia cercevelei, partea care intră în toc. Vei vedea niște bolțuri mici, rotunde sau ovale, prinse pe bara metalică a feroneriei. Când rotești mânerul, bara culisează și bolțurile intră în niște piese de pe toc, numite închizători sau plăcuțe de închidere. Acolo se face strângerea.

Bolțurile rotunde sunt montate excentric: axul nu e în centrul lor. Dacă le rotești, mută punctul de contact cu închizătoarea cu puțin, de obicei în jur de 1,5 mm de la un capăt la altul al cursei. Pare nimic. Pe o garnitură de cauciuc, 1,5 mm înseamnă diferența dintre o fereastră care fluieră pe vânt și una etanșă.

O fereastră obișnuită de 1,2 × 1,4 m are între 4 și 6 excentrice. Pe ușile de balcon sunt mai multe, uneori 8–10, inclusiv pe latura balamalelor și sus, lângă brațul de rabatare (foarfecă). Le reglezi pe toate, nu doar pe cele vizibile pe partea mânerului.

Cum citești poziția excentricului

Pe fiecare excentric rotund există un semn: un punct, o linie sau o mică crestătură. Poziția semnului îți spune cât de tare apasă cerceveaua. La majoritatea feroneriilor folosite în România regula e cea din tabel, dar există producători care o inversează, așa că verifică întotdeauna cu testul hârtiei după reglaj.

Bolțurile ovale nu au semn. Acolo contează orientarea: la cele mai multe sisteme, ovalul culcat (paralel cu geamul) dă presiune mică, iar ovalul ridicat dă presiune mare. Sensul diferă însă de la o marcă la alta, deci aici testul hârtiei nu e opțional. Unele bolțuri ovale nici nu se rotesc, ci se scot și se reintroduc întoarse — dacă nu se mișcă la o forță moderată, nu le forța.

Reglajul, pas cu pas

Ai nevoie de o cheie hexagonală (imbus) de 4 mm. La unele feronerii merge doar un cleşte cu fălci subțiri sau o cheie Torx T15; încearcă întâi imbusul. Lucrezi cu fereastra deschisă complet, nu rabatată.

1. Deschide cerceveaua și găsește toate excentricele, inclusiv cele de sus și de pe latura balamalelor.
2. Notează poziția inițială a fiecăruia. Dacă unul diferă de celelalte, probabil cineva l-a reglat separat ca să compenseze o cercevea lăsată — ține minte asta.
3. Rotește fiecare excentric în aceeași poziție. Merg cu rezistență; asta e normal, așa nu se dereglează singure.
4. Închide fereastra și verifică mânerul. Trebuie să ajungă la capăt fără să te sprijini cu toată greutatea.
5. Fă testul hârtiei pe toate laturile.

Testul cu foaia de hârtie

Pune o foaie A4 între cercevea și toc, închide fereastra și trage de foaie. Pe poziția de iarnă, foaia trebuie să se rupă sau să iasă doar cu efort serios. Pe poziția de vară, iese cu o rezistență mică, dar nu alunecă singură. Repetă în cel puțin două puncte pe fiecare latură: sus, jos, spre mâner și spre balamale.

Dacă foaia iese ușor într-un singur loc, de exemplu în colțul de sus de lângă balamale, excentricul de acolo e pe altă poziție sau lipsește cu totul. Dacă iese ușor peste tot, chiar pe poziția de iarnă, garnitura nu mai are elasticitate.

Când pui pe iarnă și când pe vară

Treci pe iarnă când nopțile stau constant sub 5 °C și pornești căldura: la câmpie și la deal, de regulă la sfârșitul lui octombrie sau în noiembrie; la munte, încă din a doua jumătate a lui septembrie. Treci pe vară după ultimele înghețuri, în aprilie–mai. Nu e nevoie să ghicești ziua exactă — o săptămână în plus pe iarnă nu strică nimic.

Merită reglajul sezonier?

Aici părerile diferă, inclusiv între montatori. Mulți recomandă poziția normală tot anul pentru ferestrele noi, bine montate, și presiune mărită doar acolo unde trage efectiv. Argumentul lor e corect: o fereastră bună e etanșă și pe poziția din mijloc.

Ce nu e o idee bună este să ții presiunea maximă permanent. Garnitura comprimată tot timpul își pierde elasticitatea mai repede, mai ales vara, când profilul se încălzește la soare și cauciucul se înmoaie. Feroneria se uzează și ea, pentru că fiecare închidere se face cu efort. Pe la al treilea an, mânerul începe să se blocheze și primul impuls e să ungi — când de fapt trebuie să slăbești.

Mai e un efect pe care îl simți iarna: cu cât fereastra e mai etanșă, cu atât umezeala din casă rămâne înăuntru. Dacă după ce ai trecut pe iarnă apare condens pe geam sau negru la colțurile ramei, nu reglajul e problema, ci aerisirea. Deschide larg ferestrele de 2–3 ori pe zi, câte 5–10 minute, în loc să le ții rabatate ore întregi. Umiditatea din cameră trebuie să stea între 40 și 60%.

Când trage aerul și nu e de la excentrice

Înainte să cumperi garnituri, elimină celelalte cauze. Dacă dai cu mâna udă pe lângă fereastră într-o zi cu vânt, simți destul de precis de unde vine curentul.

• Între toc și perete. Curent pe la glaf, pe la pervaz sau pe lângă ramă, nu pe la cercevea. E o problemă de montaj: spumă poliuretanică neprotejată, degradată de UV, sau lipsa benzilor de etanșare. Garniturile noi nu rezolvă nimic aici.
• Cercevea lăsată. Fereastra se freacă jos, în colțul dinspre mâner, sau mânerul se blochează la jumătate. Se reglează din balamaua de jos (înălțime) și din cea de sus sau din foarfecă (lateral), tot cu imbus de 4 mm. Pe balamale ai de obicei ±2 mm. Ridică întâi cerceveaua din balamaua de jos, abia apoi umbli la excentrice.
• Pe la geam. Aer care vine dintre sticlă și profil înseamnă garnituri de geam uzate sau baghete de fixare desprinse. Dacă între cele două foi de sticlă apare condens, pachetul de geam și-a pierdut etanșeitatea și se schimbă geamul, nu garnitura.
• Pe la mâner. Un mâner care se mișcă în lăcaș nu mai împinge bara până la capăt. Ridică capacul ornamental de la bază, rotește-l cu 90° și strânge cele două șuruburi.

Când schimbi garniturile

Garniturile de termopan sunt din EPDM sau din elastomeri termoplastici (TPE) și țin în mod obișnuit 8–15 ani. Intervalul e larg pentru că depinde mult de soare și de întreținere: pe o fațadă sudică, neunsă niciodată, garnitura se întărește în 7–8 ani; pe una nordică, întreținută, trece de 15.

Semnele că s-a terminat:

• apăsată cu unghia, nu mai revine la forma inițială sau revine foarte încet;
• are fisuri fine, mai ales la colțuri;
• s-a turtit și are urma închizătorilor imprimată;
• s-a lipit de profil și se rupe când deschizi fereastra;
• testul hârtiei eșuează chiar pe poziția de iarnă;
• a ieșit din canal și nu mai stă înapoi.

Un termopan are două garnituri de etanșare pe deschidere: una pe cercevea și una pe toc. Uneori e uzată doar una — de obicei cea de pe toc, care stă mai expusă. Schimbă-le totuși pe amândouă deodată; diferența de grosime între o garnitură nouă și una veche lasă fereastra strâmbă la închidere.

Cum schimbi garniturile

Ce cumperi și cât costă

Garnitura se cumpără după profil, nu după aspect. Taie de la capătul vechii garnituri o bucată de 10 cm și du-o la magazinul de accesorii pentru tâmplărie PVC, împreună cu marca profilului, dacă o găsești ștanțată pe toc sau pe muchia cercevelei. Contează lățimea piciorului care intră în canal și înălțimea buzei. O garnitură „aproape la fel” fie nu intră, fie iese din canal după prima iarnă.

Calculează lungimea așa: perimetrul deschiderii, plus 10% pentru colțuri și îmbinare. Pentru o cercevea de 1,2 × 1,4 m, perimetrul e de 5,2 m, deci iei cam 5,7 m pentru cercevea și tot atât pentru toc.

Diferența mare de preț la garnitură vine din material: TPE-ul ieftin e mai tare și se turtește mai repede, EPDM-ul de calitate costă mai mult și ține mai mult. Pentru o fereastră, materialele ies între 40 și 120 de lei.

Montajul

Lucrează la peste +5 °C, ideal peste +10 °C. Garnitura rece e rigidă, nu intră bine în canal și se strânge după montaj, lăsând goluri la colțuri. Ține rola de garnitură în casă cu o noapte înainte.

1. Găsește îmbinarea vechii garnituri, de obicei sus, la mijloc. Prinde capătul și trage-o din canal cu mâna. Nu folosi șurubelnița ca pârghie, zgârii profilul și strici buza canalului.
2. Curăță canalul cu o cârpă umedă și apă cu puțin detergent de vase. Scoate nisipul și resturile de cauciuc din colțuri. Lasă să se usuce.
3. Începe montajul tot sus, la mijloc. Apasă piciorul garniturii în canal cu degetul mare sau cu o rolă de plastic, din 5 în 5 cm.
4. Nu întinde garnitura. E cea mai frecventă greșeală. Garnitura întinsă la montaj revine în câteva zile și se retrage din colțuri exact acolo unde trage aerul. Mai bine o îngrămădești ușor decât s-o tragi.
5. La colțuri, nu tăia. Îndoaie garnitura și apasă-o în canal pe ambele laturi, lăsând un mic surplus de material chiar în colț.
6. Când ajungi înapoi la punctul de pornire, taie capătul cu 2–3 mm mai lung decât e nevoie, cu un cutter, drept. Pune o picătură de adeziv instant pe capete și împinge-le cap la cap.
7. Repetă pe toc, cu îmbinarea într-un loc diferit față de cea de pe cercevea.

După montaj, garnitura nouă e mai groasă decât cea veche. Pune excentricele pe poziția normală sau chiar pe vară, închide fereastra și fă testul hârtiei. Dacă mânerul merge foarte greu în primele zile, e de așteptat. Lasă-l o săptămână, apoi reglează definitiv.

Întreținerea care ține garnitura și feroneria

De două ori pe an, primăvara și toamna, când schimbi și reglajul:

• Spală garniturile cu apă și puțin detergent, apoi șterge-le uscat.
• Unge-le cu un strat subțire de unsoare siliconică sau glicerină. Nu folosi ulei mineral, motorină sau vaselină obișnuită pe garnituri — EPDM-ul se umflă și se înmoaie în contact cu produsele petroliere.
• Pune o picătură de ulei fin (de mașină de cusut sau ulei pentru feronerie fără acid) pe fiecare excentric, pe închizători și pe balamale. Acționează mânerul de câteva ori ca să se distribuie.
• Șterge excesul. Uleiul lăsat în plus adună praf și face o pastă abrazivă.

Sprayurile degresante universale curăță bine, dar nu țin loc de lubrifiant; după două săptămâni feroneria e din nou uscată. Nu vopsi niciodată garniturile odată cu rama, nici măcar cu vopsea „pentru PVC” — cauciucul vopsit crapă în primul an.

Ce lași pe seama unui specialist

O cercevea de termopan cântărește între 20 și 40 kg, iar o ușă de balcon poate trece de 50 kg. Dacă fereastra atârnă doar într-o balama, de obicei după ce mânerul a fost rotit greșit cu fereastra deschisă, nu încerca s-o închizi forțat și nu umbla la foarfecă singur. Ține cerceveaua sprijinită, cheamă pe cineva, și nu lăsa copiii lângă ea până atunci.

Tot pentru un montator rămân: balamale fisurate sau smulse din profil, feronerie ruptă în interiorul cercevelei, cercevele care se freacă și după ce ai epuizat reglajul balamalelor (semn că s-a deformat profilul sau s-a deplasat geamul pe calaje), condensul dintre foile de sticlă și problemele dintre toc și perete. La ferestrele aflate în garanție, verifică întâi contractul: unele firme o anulează dacă descoperă că s-a umblat la feronerie.