Faianță sau gresie crăpată: cum schimbi o singură placă

O placă crăpată nu cere refacerea băii. Cu o daltă, o bormașină, un sac mic de adeziv și o zi de așteptat, scoți placa și pui alta în loc fără să atingi restul peretelui. Partea grea nu e lipitul. E să spargi placa veche fără să ciupești marginile celor din jur și să găsești una care să semene.

Află întâi de ce a crăpat placa

Înainte să pui mâna pe daltă, uită-te la forma crăpăturii. Îți spune ce urmează.

• Crăpătură în stea sau un colț ciobit, pe o singură placă: a căzut ceva greu pe ea. Schimbi placa și gata.
• O linie dreaptă care trece din placă în placă, peste rosturi: s-a fisurat suportul de dedesubt, adică șapa sau peretele. Placa nouă va crăpa la fel în câteva luni. Problema e la șapă (contracție, lipsa rostului de dilatare, o grindă care lucrează), nu la gresie.
• Crăpătură pe o placă care sună a gol: placa a fost lipită în puncte sau cu prea puțin adeziv, iar sub ea a rămas aer. La prima apăsare mai serioasă s-a rupt. Aici înlocuirea merge, cu condiția să lipești corect.

Testul de sunet îl faci cu coada unei șurubelnițe sau cu o monedă: bați ușor placa crăpată și pe cele din jur. Sunetul plin, surd, înseamnă lipire bună. Sunetul de cutie înseamnă gol dedesubt. Dacă sună a gol jumătate din pardoseală, nu are rost să schimbi o placă; vezi ultima secțiune.

Mai verifică ce e în spatele plăcii. Pe peretele de lângă chiuvetă, cadă sau mașina de spălat trec de obicei țevi, iar în bucătărie cabluri spre prize. Dacă ai încălzire în pardoseală, țevile stau în șapă, la 3–5 cm sub gresie. Poți lucra liniștit, doar că nu găurești mai adânc decât grosimea plăcii.

Găsește o placă de înlocuire care să se potrivească

Cel mai bine e să ai plăci rămase de la montaj. Caută prin debara, pod, garaj — de multe ori stă acolo o cutie începută. Pe cutie sunt trecute codul modelului, nuanța (lotul) și calibrul. Contează toate trei: același model, din alt lot, poate ieși vizibil mai deschis, iar un calibru diferit înseamnă o placă de 29,7 cm lângă una de 30 cm, și rostul iese strâmb.

Dacă nu ai rezerve:

• Du un ciob din placa spartă la magazin și compară pe loc, la lumina zilei, nu sub neoane. Măsoară și grosimea ciobului.
• Scoate o placă dintr-un loc care nu se vede — sub mașina de spălat, în spatele unui corp de mobilă fix, sub cadă dacă are panou demontabil — și mut-o în locul celei sparte. În locul ascuns pui orice placă apropiată ca dimensiune. Riști să spargi și a doua placă la scoatere, așa că lucrează încet.
• Pune intenționat o placă decor sau o culoare diferită. Pe perete mai ales, o placă clar altfel arată ales; una aproape la fel, dar nu chiar, arată a reparație.

Grosimea contează mai mult decât pare. Faianța are de obicei 7–8 mm, gresia obișnuită 8–9 mm, gresia porțelanată 9–11 mm. O diferență de 1–2 mm o compensezi din adeziv; una mai mare te obligă să scobești mult sau să clădești adeziv în straturi, și placa iese greu la nivel.

Scule, materiale și cât costă

Pentru o singură placă cumperi cele mai mici ambalaje. Prețurile sunt orientative, din magazinele de bricolaj, și variază după oraș și magazin:

Dacă ai deja bormașină și ciocan, ieși cu 100–150 lei. Un multitool oscilant cu lamă de carbură scoate rosturile de câteva ori mai repede decât răzuitorul de mână, dar nu-l cumperi pentru o placă. Ochelarii de protecție nu sunt opționali: ciobul de gresie are muchie ca sticla și sare exact spre față.

La adeziv nu lua cel mai ieftin sac (C1). O placă singură, prinsă între plăci vechi, suportă mai bine mișcările mici ale suportului dacă adezivul e flexibil. Diferența e de 15–20 de lei.

Scoate rosturile din jurul plăcii

Aici se decide dacă vecinele rămân întregi. Dacă spargi placa fără să tai întâi rostul, șocul trece prin chitul tare în placa de alături și îi ciupește marginea.

1. Lipește bandă de hârtie pe marginile plăcilor vecine, cât mai aproape de rost. Te apără de o alunecare a răzuitorului.
2. Trage răzuitorul prin mijlocul rostului, cu treceri scurte și apăsare moderată, până dai de adeziv. Un rost de 2–3 mm lățime și 8 mm adâncime cere zeci de treceri. Pentru o placă de 30 × 30 cm socotește 20–40 de minute.
3. Dacă în colț sau lângă cadă e silicon, nu chit, taie-l cu cutterul pe ambele părți și trage-l afară.

Nu trebuie să scoți rostul perfect curat. Important e să nu mai lege placa spartă de celelalte.

Sparge placa veche fără să le strici pe vecine

O slăbești din mijloc și scoți bucățile spre centru. Nu lovești niciodată la margine.

1. Pune bandă lată de hârtie în X peste placă. Ține cioburile la un loc și oprește burghiul să alunece pe glazură.
2. Dă 4–6 găuri cu burghiul de 6 mm în zona centrală, la cel puțin 3 cm de margini. Lucrează fără percuție, la turație mică. Gresia porțelanată e dură: apasă constant și oprește-te din când în când să nu încingi burghiul. Mergi doar cât grosimea plăcii, până simți că a intrat în adeziv.
3. Pune dalta într-o gaură, înclinată la 30–45 de grade, și lovește scurt. Desprinde bucățile din centru spre margini.
4. Ultimii 2–3 cm de lângă rost îi scoți cu dalta ținută aproape culcat, cu tăișul spre centrul golului, niciodată spre placa vecină.

Pe perete, dacă placa e lipită pe gips-carton sau pe tencuială slabă, lovește mai ușor: poți smulge o bucată de perete odată cu placa. Dacă se întâmplă, completezi golul cu mortar de reparații sau cu adeziv în straturi și îl lași să se întărească înainte de lipit placa.

Curăță patul de adeziv vechi

Placa nouă trebuie să încapă în gol cu tot cu stratul de adeziv proaspăt și să iasă exact la nivelul vecinelor. Socoteala: adâncimea golului = grosimea plăcii noi + 3–5 mm.

• Răzuiește cu dalta crestele de adeziv vechi până fundul golului e cât de cât plan. Nu trebuie să ajungi la șapă sau la tencuială.
• Fă o probă pe uscat: pune placa nouă în gol. Trebuie să stea cu 3–4 mm sub nivelul vecinelor. Dacă iese la nivel sau mai sus, mai scobește.
• Curăță marginile plăcilor vecine de resturi de chit și adeziv, ca placa nouă să intre cu rost egal pe toate laturile.
• Aspiră praful și șterge cu un burete umed, stors. Pe un suport prăfos sau foarte absorbant pune amorsă și las-o să se usuce cât scrie pe ambalaj, de obicei 1–3 ore.

Lipește placa nouă

Pentru o placă de 30 × 30 cm ajunge sub 1 kg de adeziv. Prepară puțin, cu apa trecută pe sac — de regulă în jur de 0,25 l la kilogram —, amestecă până nu mai are cocoloașe, lasă-l 5 minute și amestecă din nou. Consistența bună: stă pe spaclul întors fără să curgă.

1. Întinde adezivul pe fundul golului cu partea dreaptă a spaclului, apoi trage-l cu partea dințată, în linii paralele.
2. Pune un strat subțire și pe spatele plăcii. La pardoseală e obligatoriu: golurile de aer sub gresie sunt motivul pentru care se rupe din nou.
3. Așază placa, apas-o cu palma și mișc-o puțin stânga-dreapta, ca să se așeze în adeziv.
4. Pune distanțieri sau pene în rosturi, ca să rămână egale cu cele vechi.
5. Așază o riglă sau o nivelă peste placa nouă și cele vecine. Dacă placa e mai jos, scoate-o și adaugă adeziv. Dacă e mai sus, bate ușor cu un ciocan de cauciuc, cu o scândurică între ciocan și placă.
6. Scoate imediat adezivul ieșit în rosturi, cu un bețișor sau vârful unei șurubelnițe. Rostul trebuie să rămână liber cel puțin două treimi din adâncime, altfel chitul nu are unde să prindă.

Pe perete, o placă grea poate aluneca în prima oră. Prinde-o cu două fâșii de bandă de hârtie de vecinele de deasupra. Pe jos, pune un scaun răsturnat peste ea, ca nimeni din casă să nu calce pe acolo din obișnuință.

Rostuiește și potrivește culoarea chitului

Lasă adezivul să facă priză 24 de ore. Adezivii rapizi permit rostuirea după 3–6 ore; scrie pe sac. Apoi scoate distanțierii și verifică să nu fi rămas adeziv în rosturi.

Culoarea e cea care trădează reparația. Chitul vechi s-a închis de la detergenți și uzură. Cel proaspăt arată mai închis cât e ud și se deschide pe măsură ce se usucă. Fă o probă înainte: întinde puțin chit pe un carton, lasă-l o zi și compară. Dacă nu nimerești nuanța, amestecă două culori sau curăță bine rosturile din jur cu o perie și soluție pentru rosturi, ca să le aduci mai aproape de culoarea inițială. Uneori rostul nou se vede câteva luni, până se uniformizează.

• Presează chitul în rosturi cu racleta de cauciuc, ținută în diagonală față de rost.
• După 10–20 de minute, când chitul s-a mătuit, șterge cu buretele umed, bine stors, în mișcări circulare. Un burete prea ud spală chitul din rost și îl lasă mai deschis.
• După uscare, vălul alb de pe glazură se ia cu o cârpă uscată.

În unghiuri și la îmbinarea cu cada, cabina de duș sau blatul pui silicon sanitar, nu chit. Acolo sunt mișcări mici, iar chitul crapă.

La duș sau lângă cadă, ține zona uscată 48 de ore. Pe pardoseală calci după 24 de ore, dar mobila grea sau mașina de spălat le pui la loc abia după câteva zile.

Când nu merită să schimbi o singură placă

Uneori placa nouă crapă la fel. Alteori, când o scoți, dai peste o problemă mai mare.

• Fisura continuă pe mai multe plăci, în linie. Suportul s-a fisurat. Până nu se rezolvă cauza — un rost de dilatare lipsă pe o suprafață mare, o pardoseală pe grinzi de lemn care se lasă — orice placă nouă se rupe pe aceeași linie.
• Multe plăci sună a gol. O placă goală, dar întreagă, nu o atinge: dacă o scoți, aproape sigur o spargi. Există kituri cu rășină injectată prin rost, dar rezultatul depinde de cât de mare e golul și nu e garantat.
• Sub placă găsești adeziv ud, tencuială care se fărâmițează sau mucegai. Undeva curge apă: o țeavă, un sifon, un rost de duș neetanș. Caută sursa înainte să lipești ceva. Dacă e țeava de alimentare din perete, cheamă un instalator.
• Placa e sub cadă, cabină sau mobilier fix și crăpătura e fină, fără margini ridicate. Se poate lăsa așa. La o fisură fină pe perete merge și un retuș cu rășină epoxidică transparentă — se vede de aproape, dar oprește apa să intre pe sub placă.

Dacă ai zgâriat țeava de încălzire din pardoseală sau ai atins o țeavă de apă, oprește lucrul și cheamă un instalator. Puțină apă care iese prin șapă pare nimic azi și devine tavanul ud al vecinului de jos peste o lună.