Pomi fructiferi pitici pentru curte și balcon: alegere și îngrijire

Un măr altoit pe portaltoiul M9 ajunge la 2,5–3 m și face mere de mărime normală. Același soi altoit pe sălbatic crește la 6–7 m și începe să rodească abia după șase-opt ani. Diferența dintre un pom „pitic” și unul obișnuit stă în rădăcină, nu în soi. De aici pornesc și cele mai multe dezamăgiri: pomi cumpărați drept pitici care după patru ani trec de gard, sau pomi cu adevărat pitici puși într-un ghiveci de 15 litri, unde se usucă în prima vară.

Ce ține un pom mic

Sunt trei căi. Trebuie să știi pe care dintre ele o cumperi.

• Portaltoiul pitic. Soiul obișnuit e altoit pe o rădăcină care frânează creșterea. La măr: M27 (cel mai mic, 1,5–2 m), M9 (2,5–3 m), M26 (3–4 m). MM106 e deja semiviguros, 4–5 m, și nu e pentru balcon. La păr se folosește gutuiul (tipurile notate MA, MC, BA29), la cireș și vișin Gisela 5 sau Gisela 3, la prun portaltoiul Pixy.
• Pomii columnari. Meri, mai rar alte specii, care cresc pe un singur ax, cu ramuri de rod foarte scurte. Ocupă 40–50 cm în lățime și ajung la 2–3 m înălțime.
• Piticii genetici. La piersic și nectarin există soiuri care rămân singure la 1–1,5 m, cu frunzele foarte dese pe lăstari. Arată ca o tufă. Fructele sunt de obicei mai mici și mai puțin aromate decât la soiurile mari.

Cere eticheta cu portaltoiul. Un pom vândut în piață ca „pitic”, fără portaltoi scris, poate fi altoit pe franc și îl vezi la 5 m peste câțiva ani. Mai e o capcană: un portaltoi pitic își pierde efectul dacă îngropi punctul de altoire. Soiul face rădăcini proprii deasupra lui și pomul pornește în creștere ca un pom obișnuit. Punctul de altoire e umflătura de la baza tulpinii, de obicei la 10–20 cm deasupra rădăcinilor.

Ce specii merg în vas și ce specii merg mai bine în curte

Mărul pe M27 și mărul columnar sunt alegerile cele mai sigure pentru balcon. Iartă greșelile, rezistă la ger și rodesc din anul al doilea sau al treilea.

Piersicul pitic vine imediat după. E autofertil și mic, dar înflorește în martie și face bășicarea frunzelor în primăverile ploioase. Aici vasul te ajută: în nopțile cu brumă îl tragi lângă perete, iar în săptămânile cu ploaie îl ții sub streașină. Boala are nevoie de muguri și frunze ude, așa că un piersic ținut la uscat primăvara are mult mai puține frunze bășicate.

Cireșul pe Gisela 5 crește bine în curte, dar în vas e pretențios. Vrea vas mare și apă constantă, iar fructele crapă când alternezi uscăciunea cu udatul abundent. Caisul e cel mai capricios: în multe zone din țară se usucă brusc, de la o zi la alta, și în vas e și mai greu de ținut. Nu începe cu el.

Smochinul nu e pom pitic, dar merge bine în vas de 40–60 L și rodește pe balcoanele sudice. Iarna îl ții la 0–7°C, fără să înghețe pământul din vas.

Balconul cu fața la nord nu e pentru pomi fructiferi. Acolo coacăzul și agrișul, care sunt arbuști, sunt singurele care mai dau ceva.

Polenizarea: de ce un pom singur pe balcon poate să nu lege

Majoritatea merilor și perilor, și mulți cireși, nu leagă cu propriul polen. Le trebuie un alt soi din aceeași specie, care înflorește în aceeași perioadă, aflat la câteva sute de metri cel mult. Într-un cartier de case, pomii vecinilor rezolvă de obicei problema fără să știi. Pe un balcon la etajul 7, bătut de vânt și unde albinele ajung rar, nu te baza pe asta.

• Alege specii sau soiuri autofertile: piersic, nectarin, vișin, unele soiuri de prun și de cireș. Pe etichetă scrie „autofertil”. Dacă nu scrie, întreabă la pepinieră.
• Pune doi meri de soiuri diferite, care înfloresc în aceeași perioadă. Doi columnari încap pe un metru de balcon.
• Polenizează cu mâna. Ia o pensulă moale și trece-o din floare în floare, între cei doi pomi, în zilele însorite din timpul înfloririi, de 2–3 ori. La piersic ajută și pe un singur pom.

Balconul închis cu termopan e un caz aparte, pentru că insectele nu intră. Deschide geamurile în zilele de înflorire sau folosește pensula. Altfel ai flori frumoase și niciun fruct.

Vasul și pământul

Cât de mare

Pentru un pom de un an începe cu un vas de 30–40 L. După 2–3 ani îl muți în unul de 50–80 L. Diametrul și adâncimea trebuie să aibă cel puțin 40 cm. Vasele mici se încing: un ghiveci negru de plastic, pe beton, pe un balcon sudic, trece de 40°C în iulie, iar rădăcinile de pe margine mor. Ajută mult un vas de culoare deschisă, unul de lemn sau un ghiveci pus în altul, cu 2–3 cm de aer între ele.

Găurile de scurgere contează mai mult decât stratul de pietriș de pe fund. Pietrișul ridică de fapt nivelul apei care stă în vas. Fă găuri de 1–2 cm, acoperă-le cu o bucată de plasă ca să nu iasă pământul și ridică vasul 2–3 cm de pe pardoseală.

Greutatea pe balcon

Un vas de 60 L cu pământ ud și pom cântărește 70–90 kg. Trei vase fac un sfert de tonă pe placa balconului. Pune-le lângă peretele clădirii, nu pe marginea dinspre stradă. Nu încărca un balcon vechi cu fisuri, cu armătură ruginită la vedere sau cu parapet care se mișcă: acolo cere întâi părerea unui inginer constructor.

Pe etajele înalte, leagă pomul de balustradă sau de perete. O rafală culcă ușor un pom cu coroana plină de frunze și fructe.

Amestecul

Pământul de flori din saci e prea ușor pentru un pom care stă trei ani în același vas. Se tasează, se usucă repede și nu ține pomul drept. Un amestec care merge:

• 1 parte pământ de grădină bun sau pământ de țelină cernut;
• 1 parte compost bine descompus;
• 1 parte nisip grosier, perlit sau pietriș mărunt.

Dacă n-ai pământ de grădină, folosește substrat universal în care adaugi un sfert perlit și un sfert compost. Amestecă și îngrășământ cu eliberare lentă, la doza de pe ambalaj pentru volumul vasului.

Când și cum plantezi

Pomii cu rădăcină nudă se plantează în două perioade. Toamna, după căderea frunzelor și până îngheață pământul, adică octombrie și noiembrie la câmpie și deal. Primăvara, din martie până pornesc mugurii. La munte e mai sigură primăvara: un pom plantat în noiembrie, cu rădăcinile încă neprinse, iernează greu. Pomii la container se pot pune și în mai sau iunie, dacă îi uzi constant, dar nu în caniculă.

În curte

Pentru un pom pe portaltoi pitic ajunge o groapă de 50 × 50 × 50 cm. Distanțele dintre pomi:

• măr pe M9: 1–1,5 m pe rând, 3 m între rânduri;
• măr pe M27 sau columnar: 0,6–1 m;
• păr pe gutui, cireș pe Gisela 5: 2–3 m;
• cordon oblic pe gard, cu măr sau păr pe portaltoi pitic: 60–75 cm între pomi.

Mărul pe M9 și M27 are rădăcini scurte și casante. Îi trebuie tutore toată viața, nu doar în primii doi ani: un par de 2–2,5 m bătut 60 cm în pământ, sau sârme întinse la 50, 100 și 150 cm. Fără sprijin, primul an cu rod bogat îl apleacă sau îl rupe chiar de la nivelul solului.

Pomii pitici suportă greu concurența ierbii. Ține un cerc de 60–80 cm fără iarbă în jurul tulpinii, acoperit cu mulci, mai ales în primii trei ani.

În vas

Lasă 3–5 cm liberi între pământ și marginea vasului, ca apa să aibă unde să stea când uzi. Pomul cu rădăcina nudă se așază pe un mic con de pământ, cu rădăcinile răsfirate în jos, nu înghesuite pe fundul vasului. Tutorele îl bați înainte să acoperi rădăcinile, ca să nu le străpungi.

Apa și îngrășământul

În vas, pomul are doar ce îi dai tu. Un măr matur într-un vas de 50 L, în soare plin, bea în iulie 5–8 L pe zi. În caniculă îl uzi dimineața și seara. Verifică cu degetul: dacă pământul e uscat la 3–4 cm adâncime, udă până iese apa pe fund. Apa rămasă în farfurie după o oră o arunci.

Greșeala tipică nu e udatul prea rar, ci udatul neregulat. Trei zile pământul stă uscat, apoi primește o găleată. Pomul își aruncă fructele mici în iunie, iar cireșele și prunele crapă. Dacă pleci de acasă vara, un sistem de picurare cu temporizator pe robinetul de balcon costă cam cât un pom și îți salvează recolta.

Îngrășământul îl dai în trei etape:

1. În martie, 2–3 cm de compost la suprafață.
2. La pornirea în vegetație, granule cu eliberare lentă, dacă nu le-ai pus la plantare.
3. Din înflorire până la sfârșitul lui iulie, un îngrășământ lichid bogat în potasiu, la 10–14 zile, la doza de pe etichetă.

Din august te oprești. Lemnul trebuie să se maturizeze înainte de ger, iar lăstarii crescuți toamna târziu îngheață.

Frunzele care se îngălbenesc între nervuri, în timp ce nervurile rămân verzi, arată de obicei că pomul nu poate lua fierul. Cauza e apa de la robinet foarte calcaroasă. Udă cu apă de ploaie când poți.

Tăierea și răritul fructelor

Un pom pitic netăiat nu crește mult mai mare. În schimb se îndesește, se umbrește singur și rodește din doi în doi ani. Îl tai în două momente:

• La sfârșitul iernii, în februarie–martie, în zile fără ger: scoți ramurile uscate, cele care se încrucișează și cele care cresc spre interior.
• Vara, de la sfârșitul lui iulie până la începutul lui august: scurtezi lăstarii crescuți în anul acela la 3–4 frunze de la bază. Așa ții coroana mică și pomul formează muguri de rod pentru anul următor. La cireș, tăierea de vară e de fapt cea principală, fiindcă rănile se închid mai repede pe căldură.

La columnari nu tăia vârful axului cât timp pomul n-a ajuns la înălțimea pe care o vrei. Ramurile laterale care trec de 20–30 cm le scurtezi la 2–3 muguri.

Răritul fructelor e pasul pe care îl sare aproape toată lumea. Un măr pitic leagă adesea mai multe fructe decât poate duce. În primul an după plantare rupe-le pe toate sau lasă cel mult 2–3, ca pomul să-și facă rădăcini. Din al doilea an, după ce pomul își aruncă singur o parte din fructe în iunie, lasă un singur măr pe buchet și 15–20 cm între fructe. Pe un columnar de 2 m rămân astfel 20–30 de mere, nu 80. Merele ies mai mari și ai rod și anul următor.

Iarna pe balcon: rădăcinile îngheață primele

Coroana unui măr rezistă la −25°C. Rădăcinile nu: pe portaltoi pitic se vatămă pe la −8…−12°C, în funcție de portaltoi. În pământ le apără solul, dar în vas gerul intră din toate părțile. Un pom cu rădăcinile moarte înfrunzește totuși primăvara, din rezervele din lemn, și se usucă brusc în mai sau iunie. De aceea pierderea pare fără cauză.

• Strânge vasele lângă peretele casei, unde e cu câteva grade mai cald.
• Pune-le pe o placă de polistiren sau pe lemn de 3–5 cm, nu direct pe beton.
• Învelește vasul, nu coroana, în folie cu bule și peste ea iută. Sau pune-l într-o ladă umplută cu frunze uscate ori rumeguș.
• Udă o dată la 3–4 săptămâni, în zilele fără îngheț, dacă pământul e uscat. Un vas uscat îngheață mai adânc.

La munte și oriunde se anunță mai multe nopți la rând sub −15°C, mută vasele într-un garaj, o magazie sau o casă a scării neîncălzită, la 0–5°C. În apartamentul încălzit nu: acolo pomul iese din repaus în ianuarie, face lăstari moi și suferă când îl scoți afară. Lumina nu contează iarna, pentru că pomul n-are frunze.

Piersicul și caisul înfloresc în martie, iar florile deschise se pierd pe la −2°C. Pe balcon îi acoperi cu un voal agril în nopțile cu brumă.

Cât costă și ce recoltă să aștepți

Pomul ieftin, fără etichetă, cumpărat de la târg, iese de obicei cel mai scump. Afli după trei ani că nu e pitic și n-ai ce face cu el pe balcon.

Recolta e mai mică decât îți imaginezi când vezi poza de pe etichetă. Un măr pe M27 în vas dă de obicei 2–5 kg din anul al treilea sau al patrulea. Un columnar în vas, 1–4 kg. Pe M9, în curte, la maturitate (anul 5–6), 10–20 kg. Un pom pitic nu-ți umple cămara. Îți dă câteva săptămâni de fructe proaspete, culese când sunt coapte de-a binelea.