Miros de canalizare în baie: cauze și cum îl elimini

Mirosul de canalizare din baie are aproape întotdeauna o cauză banală: între tine și coloana de scurgere lipsește bariera de apă sau de etanșare. În cele mai multe cazuri e un sifon uscat ori murdar și se rezolvă cu o găleată și o perie. Mai rar, problema e garnitura WC-ului, aerisirea coloanei sau o țeavă fisurată în perete. Ordinea în care verifici contează, pentru că primele teste costă zero lei și durează câteva minute.

Mai întâi: e chiar canalizare?

Trei mirosuri se confundă des cu cel de canalizare. Verifică-le înainte de orice altceva.

• Gazul. Gazul din rețea are adăugat un odorizant care miroase a varză stricată sau a ou clocit, foarte apropiat de mirosul de canal. Dacă ai centrală sau aragaz în apropiere și mirosul e mai puternic lângă ele, nu aprinde lumina, nu folosi întrerupătoare, nu aprinde flacără. Închide robinetul de gaz dacă îl ai la îndemână, deschide geamurile, ieși din locuință și sună la 112 sau la numărul de urgență al distribuitorului. Gazul nu se depanează singur.
• Boilerul electric. Dacă miros de ou stricat are doar apa caldă, iar cea rece nu, problema nu e canalizarea. Anodul de magneziu din boiler, combinat cu anumite bacterii din apă, produce hidrogen sulfurat. Lasă apa rece să curgă un minut într-un pahar, apoi apa caldă în altul și miroase-le separat. Pentru boiler se golește, se spală și, de regulă, se schimbă anodul.
• Mucegaiul. Miroase a pivniță umedă, nu a ou. Îl găsești în rosturile de silicon, sub cadă, în spatele mobilierului lipit de perete. Acolo problema e ventilația, nu scurgerea.

Cum găsești sursa în jumătate de oră

Mirosul de canalizare are o sursă precisă. Ca s-o găsești, notează când apare și unde e mai puternic.

• Apare după ce n-ai folosit baia câteva zile: aproape sigur un sifon uscat.
• Apare imediat după ce tragi apa la WC sau golești cada: aerisire insuficientă sau sifon aspirat.
• Apare când bate vântul sau la schimbări de vreme: coloana de ventilație de pe acoperiș sau ghena.
• E constant, mai tare lângă un anumit obiect: sifonul sau racordul acelui obiect.

Apoi fă testul cu astupare. Ia folie alimentară, dopuri de cauciuc sau o pungă cu apă și acoperă pe rând fiecare scurgere: chiuveta, preaplinul chiuvetei (gaura de sub marginea ei), cada, dușul, sifonul de pardoseală, bideul. Lasă fiecare astupat câteva ore. Când mirosul scade simțitor, ai găsit vinovatul. Dacă le-ai astupat pe toate și tot miroase, sursa e WC-ul, peretele sau ghena.

Un al doilea test: toarnă 1–2 litri de apă în fiecare scurgere, inclusiv în cele pe care nu le folosești niciodată. Dacă mirosul dispare în câteva minute, ai avut un sifon uscat și poți sări peste restul articolului.

Sifonul uscat, cauza care apare cel mai des

Sifonul e cotul de sub orice scurgere. Apa care rămâne în el, numită gardă hidraulică, blochează gazele din canalizare. La sifoanele obișnuite are în jur de 50 mm. Când apa se evaporă, gazele urcă direct în baie.

Evaporarea e mai rapidă decât crede lumea. O cadă folosită doar pentru spălat câinele, un bideu uitat, un duș din camera de oaspeți: în două-patru săptămâni pot rămâne fără apă. Vara, sau iarna cu încălzire în pardoseală, durează și mai puțin, pentru că sifonul de pardoseală stă practic pe un calorifer.

Sifonul de pardoseală și dușul fără cădiță

Aici apar cele mai multe plângeri. Multe sifoane de pardoseală au gardă hidraulică mică, de 20–35 mm, ca să încapă în grosimea șapei, deci se usucă mai repede. Câteva soluții:

• Toarnă un litru de apă o dată pe săptămână, mai ales dacă sifonul e doar pentru scurgerea în caz de inundație și nu intră apă în el în mod normal.
• Montează un insert anti-miros: o clapetă sau o membrană care se închide singură când nu curge apă. Se găsește pentru majoritatea diametrelor, la 30–100 de lei, și se pune fără scule, după ce scoți grătarul. Verifică diametrul înainte să cumperi.
• Curăță paharul sifonului. Cele mai multe se scot cu mâna. Părul și săpunul de pe el țin apa la nivel mai jos și miros singure.

Când pleci de acasă mai mult timp

Pentru o absență de peste trei săptămâni, toarnă apă în toate scurgerile, apoi o lingură de ulei de gătit peste apa din sifon. Uleiul face o peliculă care încetinește mult evaporarea. În WC poți pune folie alimentară peste vas, sub capac. La casele de vacanță ținute neîncălzite iarna, sifoanele se golesc oricum, ca să nu înghețe. Acolo astupă scurgerile cu dopuri.

Sifonul murdar și preaplinul chiuvetei

Un sifon plin cu apă poate mirosi și el, dacă pe pereții lui s-a strâns un strat gros de păr, săpun, pastă de dinți și bacterii. Mirosul e mai dulceag, de putrefacție, și e mai puternic chiar deasupra scurgerii.

Preaplinul chiuvetei e o sursă trecută adesea cu vederea. Canalul din ceramică nu se spală aproape niciodată, pentru că apa nu ajunge acolo decât dacă umpli chiuveta ochi. Biofilmul de pe pereții lui miroase puternic. Toarnă pe acolo apă fierbinte de la robinet amestecată cu detergent de vase, iar cu o perie subțire de sticle freacă cât ajungi.

Curățarea sifonului de chiuvetă

1. Pune o găleată sau un lighean sub sifon și un prosop pe jos.
2. Deșurubează cu mâna paharul de jos al sifonului (la modelele tip butelie) sau piulițele de la cot (la cele tip U).
3. Golește apa murdară, scoate depunerile cu mâna, în mănuși, și freacă interiorul cu o perie veche și detergent.
4. Verifică garniturile. Dacă sunt întărite, crăpate sau turtite, înlocuiește-le. Un sifon nou de plastic costă 30–80 de lei și se montează fără scule.
5. Montează la loc, strânge cu mâna, dă drumul la apă și urmărește îmbinările un minut, cu un șervețel uscat dedesubt.

La cadă și la duș sifonul e de obicei ascuns. La multe căzi se curăță de sus: scoți dopul și grătarul și tragi părul cu o sârmă cu cârlig sau cu o bandă de plastic cu zimți, care se găsește la magazinele de bricolaj.

Ce torni și ce nu torni în scurgere

Bicarbonatul cu oțet face spumă și e ieftin, dar efectul pe un sifon îmbâcsit e modest. E bun pentru întreținere, nu pentru desfundat. Ajută mai mult apa fierbinte de la robinet, de 50–60 °C, lăsată să curgă câteva minute.

Soluțiile de desfundat pe bază de sodă caustică funcționează, dar sunt corozive. Poartă mănuși și ochelari, aerisește și urmează exact doza de pe ambalaj. Nu le amesteca niciodată cu clor, înălbitor sau alți desfundători, pentru că degajă gaze periculoase. Nu le folosi pe sifoane din aluminiu sau pe țevi foarte vechi de fontă deja fisurate.

Nu turna apă clocotită direct în vasul WC. Ceramica poate crăpa din cauza diferenței de temperatură, iar uneori crapă abia după câteva zile.

Mirosul de la baza WC-ului

Dacă mirosul e cel mai puternic lângă vasul de toaletă, la nivelul podelei sau în spatele lui, suspectul principal e manșonul de legătură. E bucata de cauciuc sau de plastic care unește ieșirea vasului cu țeava de canalizare. În timp se întărește, crapă sau iese din poziție, mai ales dacă vasul se clatină puțin când te așezi.

• Mișcă ușor vasul cu mâna. Dacă joacă, prinderile de podea s-au slăbit și manșonul lucrează la fiecare folosire.
• Uită-te după urme de apă sau după îngălbenire în spatele vasului. Pot însemna și o scurgere mică la manșon.
• La vasele suspendate, problema poate fi garnitura dintre vas și cadrul din perete sau racordul din spatele faianței, la care nu ajungi fără să demontezi vasul.

Siliconul pus în jurul bazei vasului ascunde mirosul, dar nu repară nimic. Gazul și eventualele scurgeri rămân sub vas, iar podeaua se poate degrada fără să vezi. Înlocuirea manșonului costă 20–60 de lei piesa. Necesită demontarea vasului: închizi apa, golești rezervorul, desfaci racordul de apă și prinderile. Dacă nu ai mai făcut asta, cheamă un instalator, mai ales la vasele suspendate.

Mai e un caz: un WC care miroase deși manșonul e în regulă poate avea fisuri fine în ceramică, sub marginea interioară, unde se adună depuneri. Acolo curățarea cu perie și soluție anticalcar rezolvă de multe ori.

Gâlgâitul: aerisirea coloanei

Când tragi apa la WC și chiuveta sau cada scoate un gâlgâit, apa din sifoane e trasă afară. Coloana de scurgere are nevoie de aer ca să curgă liber. Dacă nu primește aer pe sus, îl ia din sifoanele cele mai apropiate și le golește. Imediat după, simți mirosul.

Cauza poate fi și o pantă greșită a țevilor. Țevile orizontale de scurgere au nevoie de o pantă de cel puțin 2 cm pe metru spre coloană. Cu pantă prea mică se depun resturi. Cu cot invers, apa stă pe loc și miroase.

La bloc

Coloana de canalizare e comună și se aerisește printr-o țeavă care iese pe acoperiș. Dacă e înfundată cu cuiburi sau resturi sau a fost tăiată la o renovare a terasei, sifoanele de la etajele de sus sunt aspirate des. Nu e lucrare pentru proprietarul unui singur apartament: anunță asociația de proprietari. Dacă mai mulți vecini de pe aceeași verticală au aceeași problemă, ai aproape confirmarea.

La casă

Verifică dacă există țeava de aerisire și dacă nu e acoperită. Dacă instalația nu are deloc aerisire, sau baia e departe de coloană, se poate monta o supapă de aerisire. E un ventil care lasă aerul să intre în țeavă, dar nu lasă gazele să iasă. Se pune la capătul de sus al coloanei sau pe ramificația care gâlgâie, într-un loc accesibil, de regulă sub chiuvetă sau în nișa tehnică. Costă 50–150 de lei pentru diametrul de 50 mm și 100–250 de lei pentru 110 mm. Supapa nu înlocuiește complet aerisirea pe acoperiș la o casă cu fosă septică, pentru că fosa trebuie ventilată separat.

Mirosul care vine din perete sau din ghenă

În blocurile construite între anii '60 și '90, coloanele sunt adesea din fontă și trec printr-o ghenă din spatele faianței, cu un capac de vizitare. Fonta ruginește și crapă, iar îmbinările cu mufă și chit se deschid. Mirosul vine atunci din ghenă, uneori de la etajele vecine, și e mai puternic când vântul trage aerul prin ea.

Ca să verifici, deschide capacul ghenei și miroase. Dacă mirosul e clar mai puternic acolo, etanșează capacul cu bandă sau cu garnitură de burete. Spune asociației, pentru că înlocuirea coloanei se face de obicei pe toată verticala, nu pe un singur apartament.

Tot aici intră ventilatorul de baie. Un ventilator puternic sau o hotă în bucătărie, într-un apartament cu geamuri termopan etanșe, creează depresiune. Aerul intră atunci pe unde poate, inclusiv prin sifoanele cu gardă hidraulică slabă sau prin crăpăturile ghenei. Dacă mirosul apare mai ales când merge ventilatorul, lasă ușa băii întredeschisă sau un geam pe ventilare și vezi dacă se schimbă ceva.

Simptom, cauză, rezolvare, cost

Manopera instalatorilor diferă mult între orașe mari și localități mici, iar urgențele în weekend se plătesc în plus. Costurile din tabel sunt orientative.

Când chemi instalatorul

Unele situații nu se rezolvă cu găleata și peria:

• Mirosul persistă după ce ai umplut și curățat toate sifoanele și nu găsești sursa. Un instalator poate face un test cu fum: introduce fum în canalizare și vezi pe unde iese. Unii au și cameră de inspecție pentru țevi. Inspecția video costă de regulă câteva sute de lei.
• Apa se scurge greu din mai multe obiecte deodată. Atunci e o înfundare mai jos pe țeavă, iar desfundarea mecanică cu spirală e mai sigură decât chimicalele turnate pe rând.
• Vezi pete de umezeală pe perete, pe tavanul vecinului de dedesubt sau pe podea, lângă WC.
• Vasul WC e suspendat și bănuiești racordul din spatele peretelui.

Dacă mirosul seamănă cu cel de gaz, nu chema instalatorul de apă: sună la urgență. Pe instalația de gaz lucrează numai instalatori autorizați pentru gaze.