Prepelițe pentru ouă: cuști, hrană și productivitate

Prepelița japoneză îți dă cele mai multe ouă pe metru pătrat dintre păsările de curte. Începe să ouă la 6–7 săptămâni, pune un ou aproape în fiecare zi și încape într-o cușcă adâncă de 50 cm. Partea mai grea e alta: nu iartă greșelile de hrană și de lumină. Cu furaj de găini dat ca atare și cu becul stins la ora 17, ai prepelițe sănătoase care ouă de trei ori pe săptămână.

Ce prepelițe iei și de la ce vârstă

Pentru ouă, pornești de la prepelița japoneză și liniile ei. Diferențele sunt mai mici decât se spune la târg:

• Japoneză comună (penaj sălbatic, maroniu): 120–150 g, ouă de 10–11 g, cea mai ușor de sexat.
• Estoniană: ceva mai grea, 170–200 g, ouă de 11–13 g, mănâncă puțin mai mult. Bună dacă vrei și carne de la păsările reformate.
• Faraon: linie de carne. Ouă și ea, dar consumă mai mult furaj pe ou.
• Albă (engleză): ouă bine, dar la ea sexarea după penaj nu merge.

Pui de o zi sau prepelițe gata crescute

Puiul de o zi costă 2–4 lei, prepelița de 5–6 săptămâni 10–15 lei. Diferența de preț plătește trei săptămâni de clocitoare artificială: 37–38°C în prima săptămână, apoi cu 3°C mai puțin în fiecare săptămână, plus pierderi care la început ajung ușor la 10–20% din lot. Dacă nu ai mai crescut pui, ia păsări de 4–6 săptămâni, deja sexate.

Cum deosebești femelele

La penajul sălbatic, de la 3–4 săptămâni masculii au pieptul ruginiu, uniform. Femelele au pieptul bej, cu pete închise. La penajul alb sau auriu te uiți la cloacă: masculul are deasupra ei o glandă umflată care, apăsată ușor, lasă o spumă albă. Masculul mai și cântă, tare, din zori.

Pentru ouă de consum nu îți trebuie mascul. Femelele ouă la fel de bine fără el. Masculul contează doar dacă vrei ouă de incubat, cam unul la 3–4 femele.

Cușca: cât spațiu, ce înălțime, ce pantă

Spațiul pe pasăre

Socotește 150–200 cm² pe femelă. O cușcă de 100 × 50 cm are 5.000 cm², deci încap 25–30 de prepelițe. Crescătoriile mari înghesuie mai mult, dar acolo lumina, furajul și temperatura sunt controlate la fix. În gospodărie, înghesuiala se plătește cu ciupit și cu ouă sparte.

Înălțimea, mai joasă decât crezi

20–25 cm. Nu mai mult. Speriată, prepelița sare drept în sus, ca un arc. Într-o cușcă de 50 cm apucă să ia viteză și se lovește cu capul de tavan, uneori mortal. La 20–25 cm nu are loc de avânt. Dacă ai deja o cușcă înaltă, întinde sub tavan o plasă moale sau o pânză.

Podeaua înclinată și colectorul de ouă

Podeaua se face din plasă sudată zincată cu ochiuri de 10 × 10 sau 12 × 12 mm, din sârmă de 1–1,5 mm. Plasa se pune cu o pantă de 7–8° spre față: pe o adâncime de 50 cm, spatele e cu 6–7 cm mai sus decât fața. Oul se rostogolește sub peretele din față și iese într-un jgheab-colector care depășește cușca cu 8–10 cm și are o margine ridicată de 3 cm.

• Pantă sub 5°: ouăle rămân în cușcă, se murdăresc și sunt ciugulite.
• Pantă peste 10°: păsările alunecă, stau crispate și fac probleme la picioare.

Sub plasă, la 5–8 cm, vine tava pentru dejecții, care se trage prin față. Pentru pui, plasa de 12 mm e prea rară: acoperă-o cu carton sau cu plasă de 5 × 5 mm în primele două săptămâni.

Hrănitoarea și adăpătoarea, pe dinafară

Pe fața cuștii lași bare verticale la 2,5–3 cm distanță, iar în fața lor montezi jgheabul de furaj. Prepelița scoate capul printre bare și nu mai poate intra cu picioarele în mâncare. Dacă faci o baterie de 3–4 etaje, fiecare etaj are tava lui. Lemnul merge pentru cadru, dar crăpăturile din lemn sunt locul preferat al căpușei roșii. Plasa și tabla zincată se spală și se dezinfectează mult mai ușor.

Unde pui cuștile: temperatură, aer, miros

Prepelițele ouă bine la 18–24°C. Sub 15°C ouatul scade vizibil, iar sub 10°C se oprește la majoritatea efectivelor, chiar dacă păsările rezistă fără probleme la frig. Peste 30°C mănâncă mai puțin și cojile se subțiază.

• La câmpie și deal: o magazie izolată, cu becul aprins, ține iarna 8–12°C. Ouatul scade, dar nu se oprește de tot.
• La munte: într-o magazie neîncălzită, de prin noiembrie până în martie ai puține ouă sau deloc, dacă nu încălzești.
• Vara: nu ține cuștile sub acoperiș de tablă sau în bătaia soarelui după-amiaza. O mansardă de tablă trece de 40°C, iar prepelițele mor în câteva ore.

Mirosul vine din dejecțiile umede, care scot amoniac. Curăță tava la 2–3 zile și pune în ea un strat subțire de rumeguș. Ai nevoie de aer proaspăt, fără curent direct pe cușcă. Pentru grădină, gunoiul de prepeliță e bun doar după compostare. Proaspăt, arde rădăcinile.

Șobolanii omoară prepelițe prin plasă, trăgându-le de picioare. Dacă ai rozătoare prin curte, înalță cuștile de la pământ și astupă orice gaură mai mare de 1,5 cm.

Lumina, fără de care nu ouă

Aici se pierd cele mai multe ouă. Prepelița ouă când ziua are cel puțin 14 ore și ouă constant la 16 ore. În decembrie ziua are 9 ore. Fără bec, ouatul se oprește complet.

1. Socotește 16 ore de lumină pe zi, naturală plus artificială.
2. Adaugă lumina dimineața. Un programator o aprinde, de exemplu, la 5:00, iar seara lași lumina naturală să scadă singură, ca păsările să se așeze pe întuneric treptat.
3. Un bec LED cu lumină caldă de 5–7 W ajunge pentru 2–3 m². Lumina puternică stârnește ciupitul.
4. Nu trece de 17–18 ore. Lumina aprinsă non-stop epuizează păsările.

Programul nu se schimbă brusc. O scădere de la 16 la 12 ore oprește ouatul și poate declanșa năpârlirea, iar revenirea durează câteva săptămâni. Un bec ars nesesizat trei zile are exact același efect.

Hrana: proteină, calciu, granulație

Prepelița are nevoie de mai multă proteină decât găina. Furajul combinat pentru găini ouătoare are de obicei 16–17% proteină. Cu el, prepelițele ouă mai rar și ouăle sunt mai mici.

Ce dai concret

• Varianta simplă: furaj combinat pentru prepelițe ouătoare, cam 3,5–4,5 lei/kg.
• Dacă nu găsești: jumătate furaj de găini ouătoare, jumătate starter de pui cu 22–23% proteină. Ies în jur de 19–20%. Citește eticheta starterului: cele pentru pui de carne conțin adesea coccidiostatice, care nu se dau păsărilor ale căror ouă le mănânci. Alege unul fără.
• Calciu: scoică măcinată sau grit calcaros de 1–2 mm, într-un vas separat, mereu plin. Fiecare pasăre ia cât îi trebuie.

O ouătoare mănâncă 25–30 g pe zi, adică aproape 1 kg pe lună. La 30 de prepelițe, un sac de 25 kg ține o lună. Peleții de găini, de 3–4 mm, sunt prea mari: sparge-i în râșnița de cereale sau cumpără granulat mărunt.

Grăunțele întregi scad proteina din rație. Porumbul sau grâul dat de mână peste furaj nu trebuie să depășească 10% din ce mănâncă păsările. Urzica sau salata tocată sunt bune ca adaos, dar nu țin loc de furaj.

Prepelițele scormonesc și aruncă mâncarea. Dintr-o hrănitoare deschisă, umplută ochi, se pierde ușor o cincime. Umple jgheabul cel mult pe două treimi. Sacul stă pe palet, la uscat, și se termină în cel mult două luni. Furajul încins sau mucegăit are micotoxine, iar primul semn e că ouatul scade.

Apa

O prepeliță bea cam dublu față de cât mănâncă, 50–60 ml pe zi. Adăpătoarea cu niplu sau cu cupă ține apa curată. În vasele deschise, apa se umple de furaj și dejecții în câteva ore, iar puii se pot îneca. La pui, în primele zile, pune pietricele în farfurioara cu apă. O zi fără apă oprește ouatul pentru o săptămână. Iarna, sub 0°C, schimbă apa de două ori pe zi sau pune un cablu încălzitor la adăpătoare.

Câte ouă face și când schimbi efectivul

Cinci ouă de prepeliță cântăresc cât un ou de găină. Cu 20 de femele în vârful ouatului strângi 17–18 ouă pe zi.

După 12–14 luni, păsările mănâncă la fel de mult, dar ouă cu o treime mai puțin. Atunci se reformează. Ca să nu rămâi fără ouă în lunile de tranziție, adu un lot nou la fiecare 5–6 luni și ține loturile în cuști separate. Păsările de vârste diferite amestecate se ciupesc.

Cele mai multe ouă se depun după-amiaza și seara, așa că le strângi dimineața. Nu le spăla până nu le folosești, ține-le la frigider și consumă-le în 3–4 săptămâni. Fierte, sunt gata în 3–4 minute de la clocot. Pentru copii mici și gravide, oul crud sau moale de prepeliță are același risc de salmonella ca oul de găină.

Ce oprește ouatul și ce faci

• Ouatul scade brusc la tot lotul: verifică întâi becul și programatorul, apoi apa, apoi temperatura. Urmează stresul: un câine sau o pisică ce dă târcoale noaptea, cușca mutată, o schimbare bruscă de furaj. După o sperietură serioasă, ouatul revine în 1–2 săptămâni.
• Coji subțiri sau ouă fără coajă: lipsește scoica, e prea cald sau păsările au trecut de un an.
• Ciupit și sânge pe capete: prea multe păsări în cușcă, lumină prea puternică sau prea puțină proteină. Scoate imediat pasărea rănită, pentru că sângele le atrage pe celelalte, și redu lumina.
• Ouă mâncate: aceleași cauze, plus colectorul care lasă oul prea aproape de cioc.
• Păsări neliniștite noaptea, anemice, cu creasta ștearsă: căpușa roșie. Noaptea, cu lanterna, șterge crăpăturile cuștii cu un șervețel alb. Dacă apar puncte roșii, cere un tratament de la medicul veterinar. Pământul de diatomee presărat în tavă ajută doar ca prevenție.
• Păsări zburlite, diaree cu sânge sau apoasă, morți una după alta: suni medicul veterinar. Nu da antibiotice pe cont propriu. Au timp de așteptare, iar ouăle din acea perioadă nu se mănâncă.

Când direcția sanitar-veterinară anunță restricții pentru gripa aviară în zona ta, păsările trebuie ținute închise, cu furajul și apa ferite de păsările sălbatice. La prepelițele crescute în cușcă, asta înseamnă în general doar să verifici că nu intră vrăbii sau porumbei la jgheab.

Cât costă și ce acte îți trebuie

Din 30 de femele strângi într-un an 7.500–8.500 de ouă. Furajul te costă 11–17 bani pe ou, în funcție de prețul sacului și de cât se risipește din jgheab. La vânzare, prețul unui ou de prepeliță variază mult după zonă și după cui vinzi. Socotește-l abia după ce afli cât se dă la piața din orașul tău, nu după cât cere un magazin.

Păsările din gospodărie se înregistrează la medicul veterinar de liberă practică împuternicit din localitate, la fel ca găinile. Dacă vrei să vinzi ouă, întreabă la direcția sanitar-veterinară județeană ce înregistrare îți trebuie pentru vânzarea directă. Cerințele diferă după cantitate și după locul unde vinzi.