La ce vârstă nu mai ouă găinile?

Nu se opresc brusc, scad de la an la an. Un hibrid de ouă ajunge pe la 4–5 ani sub 100 de ouă pe an, cu pauze lungi, iar o găină de rasă locală poate da 80–110 ouă și la 5–6 ani. Multe găini ouă ocazional până la 7–8 ani, dar fără valoare economică.

Merită să țin găinile bătrâne peste iarnă?

Pentru ouă, de obicei nu. Iarna, cu lumină puțină, chiar și găinile tinere ouă mai rar, iar una de patru-cinci ani poate sta oprită din octombrie până în februarie, cu furaj de 35–50 de lei în perioada asta. Le ții dacă au alt rost, de exemplu cloșcă bună sau pasăre de companie.

Pot pune puicuțele direct lângă găinile bătrâne?

Nu direct. Ține-le întâi 2–3 săptămâni în carantină, ca să nu aduci boli în cârd, apoi o săptămână separate prin plasă, ca să se obișnuiască. Puicuțele trebuie să aibă cel puțin 16 săptămâni, altfel sunt prea mici să se apere.

Cum aflu vârsta unei găini cumpărate deja mari?

Sigur nu se poate afla. Solzii aspri pe picioare, pintenii sau creasta mai mare dau doar o idee. De aceea e bine să cumperi doar puicuțe cu vârsta știută, de la crescătorii care o trec pe document, și să le pui inel colorat din prima zi.

Lumina artificială scurtează viața productivă a găinii?

Aici părerile diferă. Lumina până la 14 ore pe zi ține ouatul și iarna, dar multe găini forțate în fiecare iarnă scad mai repede în anii următori. O variantă de compromis e să o folosești doar la lotul din primul an și să lași găinile mai vechi pe lumina naturală.

Carnea de găină bătrână se mai poate mânca?

Da, dacă pasărea e sănătoasă și ai respectat timpul de așteptare de după eventualele tratamente. Carnea e tare și se pretează la supă sau ciorbă, fiartă 2,5–3 ore la foc mic sau în jur de o oră la oala sub presiune. Pasărea bolnavă sau găsită moartă nu se consumă.

Găinile bătrâne: când le înlocuiești și cum rotești cârdul

Cât scade ouatul de la an la an, cum recunoști găina care nu mai ouă și cum împarți cârdul pe generații, ca să nu rămâi iarna cu zece găini și două ouă pe zi.

În al treilea an, o găină hibridă mănâncă la fel de mult ca în primul, dar ouă cu o treime mai puțin. În al patrulea, ouăle abia îi plătesc furajul. Problema apare rar la o singură găină. De obicei îmbătrânește tot cârdul deodată, pentru că toate păsările au fost cumpărate în aceeași primăvară, și într-o toamnă constați că ai coteț plin și cuibare goale. Soluția e să ții găinile pe generații, cu o parte nouă în fiecare an, și să scoți la timp ce nu mai produce.

Cât ouă o găină în fiecare an de viață

Cifrele de mai jos sunt pentru curte: furaj combinat de ouătoare, apă la discreție, fără lumină artificială. Cu hrană doar din grăunțe și resturi, scazi cam o cincime din fiecare rând.

Anul de ouat	Hibrid de ouă (roșu sau alb)	Rasă curată sau locală
Anul 1 (de la 5–6 luni)	250–290 ouă	160–200 ouă
Anul 2	200–230	140–170
Anul 3	150–180	120–150
Anul 4	100–130	100–130
Anul 5 și după	sub 100, cu pauze lungi	80–110

Diferența dintre coloane e motivul pentru care nu există o singură vârstă bună de înlocuire. Hibridul e făcut să ouă mult și repede, iar după doi-trei ani scade brusc. Găina de rasă, de exemplu Gâtul golaș de Transilvania, ouă mai puțin de la început, dar curba coboară lin și poate rămâne utilă cinci-șase ani.

Odată cu vârsta se schimbă și ouăle. Devin mai mari, cu coaja mai subțire, și găsești mai des ouă moi sau sparte în cuibar. Spre anul patru-cinci apar și ouăle fără coajă, semn că organismul nu mai ține pasul.

Când nu mai merită ținută: socoteala în lei

O găină ouătoare mănâncă 110–130 g de furaj pe zi, adică 40–45 kg pe an. La un furaj combinat de 2,5–3,5 lei pe kilogram, asta înseamnă 100–160 de lei pe an pentru fiecare pasăre, fără paie, vaccinuri sau pierderi.

Pune lângă cifra asta prețul la care ai cumpăra ouăle de țară, de regulă 1–1,5 lei bucata. Un hibrid în anul doi aduce 200–300 de lei în ouă. În anul patru, cu 110 ouă, ajungi pe zero. Peste anul cinci, găina te costă bani.

Asta nu înseamnă că o găină de patru ani trebuie tăiată automat. Înseamnă doar că, de acolo încolo, o ții pentru alt motiv decât ouăle: e cloșcă bună, duce puii, ține cârdul liniștit sau pur și simplu vrei s-o ții. E o alegere legitimă, numai să o faci cu socoteala în față. Zece găini „pensionare” înseamnă 1.000–1.500 de lei pe an și loc în coteț ocupat.

Cum recunoști găina care nu mai ouă

Numărul de ouă din cuibar îți spune cât ouă cârdul, nu care găină ouă. Pentru fiecare pasăre în parte te uiți la ea, cel mai bine seara, când stă pe stinghie și se prinde ușor.

Oasele pelviene și burta

Ține găina cu capul spre tine și caută cu degetele cele două oase subțiri de o parte și de alta a cloacii. La o găină care ouă, între ele încap 3–4 degete puse lat, iar între ele și vârful sternului încă 3–4 degete. Burta e moale și pare încăpătoare. La găina care nu ouă, oasele sunt strânse, abia intră 1–2 degete, iar burta e tare sau umplută cu grăsime. Grăsimea multă în abdomen, simțită ca o pernă fermă, arată de obicei o pauză de câteva luni.

Creasta, cloaca și culoarea picioarelor

Creasta și bărbițele: roșii, mari, calde la găina în ouat; mici, palide, uneori zbârcite la cea care nu ouă.
Cloaca: umedă, lată, ovală la ouătoare; mică, rotundă și uscată la cea oprită.
Pigmentul galben, la rasele cu picioare galbene: găina care ouă mult își pierde culoarea în ordine fixă, întâi la cloacă, apoi în jurul ochiului, la lobul urechii, la cioc și la urmă pe picioare. Dacă picioarele sunt galbene intens la sfârșitul verii, găina n-a ouat mare lucru în ultimele luni.

Năpârlirea

Năpârlirea de toamnă e cel mai bun test gratuit. Găina care începe să-și piardă penele încă din august a ouat puțin în vară și se oprește devreme. Cea care năpârlește în octombrie-noiembrie, scurt și cu multe pene deodată, e de obicei o ouătoare bună. Năpârlirea durează de regulă 8–12 săptămâni; găinile care se târăsc trei-patru luni fără pene sunt candidatele principale la scoatere.

Găini care pleacă indiferent de vârstă

Unele păsări ies din cârd chiar dacă au doar un an sau doi:

găina care mănâncă ouă, pentru că obiceiul se ia de la una la alta;
găina cu burta umflată și moale ca o pungă cu apă, care merge drept, ca un pinguin (apare la ouătoarele mari, de obicei din cauza unei probleme la oviduct sau a lichidului în abdomen);
găina cu prolaps repetat al cloacii;
găina care slăbește deși mănâncă, are diaree persistentă sau respiră cu zgomot săptămâni la rând;
cloșca permanentă la un hibrid, care nu ouă și ocupă cuibarul.

La semne de boală, mai ales dacă apar la două-trei păsări odată, cheamă medicul veterinar înainte să tai sau să înlocuiești ceva. Nu are rost să aduci puicuțe noi într-un cârd care poartă o boală respiratorie. Dacă mor brusc mai multe păsări în câteva zile, anunță imediat medicul veterinar din comună: poate fi gripă aviară sau boala de Newcastle, iar acolo măsurile nu le decizi tu. O pasăre bolnavă nu se vinde, nu se dă și nu se mănâncă.

Planul pe ani: cârdul împărțit pe generații

Regula simplă: câți ani ții o găină, în atâtea loturi împarți cârdul. La hibrizi, ținuți două sau trei sezoane de ouat, înlocuiești o jumătate sau o treime pe an. La rasele care rămân productive mai mult poți merge pe o pătrime.

Câte găini îți trebuie

Pornește de la ouăle de care ai nevoie pe săptămână. O familie de patru oameni care mănâncă și gătește cu ouă folosește cam 25–30 pe săptămână. Un cârd de hibrizi împărțit în trei generații dă în medie în jur de 215 ouă pe găină pe an, adică vreo 4 pe săptămână. Ar ieși 7 găini, dar media ascunde iarna: în decembrie, cu 8–9 ore de lumină, producția scade la jumătate sau mai puțin. De aceea pui 2 găini în plus față de calcul. Pentru 30 de ouă pe săptămână, 9 găini.

Exemplu: 9 găini, ținute trei sezoane

Anul	Aduci în primăvară	Scoți în toamnă	Cârdul după toamnă
Anul 1	9 puicuțe	—	9 găini de un an
Anul 2	3 puicuțe	3, cele mai slabe la testul de toamnă	3 noi + 6 de doi ani
Anul 3	3 puicuțe	3 din primul lot	3 + 3 + 3
Anul 4 și după	3 puicuțe	cele 3 cele mai vechi	3 + 3 + 3, la fel în fiecare an

Dacă pornești de la zero cu păsări de aceeași vârstă, decalajul se face doar scoțând unele găini mai devreme decât ai vrea. Alegi pentru asta găinile cu cele mai slabe semne la verificare. După al patrulea an, cârdul se așază și nu mai ai ani în care cuibarele stau goale.

Fiecare lot primește un inel colorat pe picior, câte o culoare pe an de eclozare. Fără inele, după doi ani nu mai știi care e care. Găinile de aceeași rasă și culoare arată la fel, iar solzii picioarelor sau pintenii nu dau o vârstă sigură.

Cocoșul și puii din ouăle proprii

Dacă scoți singur pui, cocoșul se schimbă cel târziu o dată la doi-trei ani și se aduce din altă gospodărie. Altfel ajungi să încrucișezi tatăl cu fiicele, iar după câteva generații vezi pui mai slabi, ecloziuni proaste și malformații. Ouăle de pus la clocit le iei de la găinile din anul doi, care au ouă mari și bine formate, nu de la cele de cinci ani. La hibrizi, puii din ouăle lor nu moștenesc producția părinților, așa că lotul nou de ouătoare se cumpără.

Calendarul înlocuirii

Lotul nou trebuie să înceapă ouatul înainte să se scurteze zilele, iar cel vechi să plece înainte să-l hrănești o iarnă întreagă fără ouă.

Februarie: comanzi puii de o zi sau puicuțele. Crescătoriile autorizate fac liste din timp, iar în anii cu restricții de gripă aviară disponibilitatea scade.
Martie–aprilie: iei puii de o zi. Prima săptămână au nevoie de 32–35°C sub sursa de căldură, apoi scazi cu câte 2–3°C pe săptămână. La munte e mai sigur să muți totul în aprilie-mai, când nopțile nu mai coboară sub zero.
Mai–iunie: dacă nu vrei să crești pui, cumperi puicuțe de 16–18 săptămâni.
August–septembrie: puii din martie încep să ouă, la 18–22 de săptămâni. Ouăle sunt mici în primele trei-patru săptămâni, normal.
Septembrie–noiembrie: verifici găinile vechi și scoți pe cele marcate, înainte de ger.

Puii luați în iunie-iulie ajung la vârsta de ouat în noiembrie-decembrie, când lumina e prea puțină, și multe nu pornesc decât în februarie. Asta înseamnă patru luni de furaj în plus pe pasăre.

Lumina artificială dimineața, până la 14 ore pe zi, ține ouatul și iarna. Părerile diferă: unii crescători o folosesc doar la puicuțele din primul an, alții deloc, pentru că o găină forțată iarnă de iarnă scade mai repede. Dacă o pui, aprinde becul dimineața, nu seara, ca păsările să apuce să urce pe stinghie pe întuneric firesc.

Cum aduci puicuțele în cârd fără răni

Primul lucru e carantina: 2–3 săptămâni într-un adăpost separat, cât mai departe de cârdul vechi, cu hrănitor și adăpătoare proprii. Te ocupi de ele după ce ai terminat cu găinile vechi, nu înainte, și te uiți zilnic după strănut, ochi umflați, diaree sau păduchi. Cere la cumpărare fișa de vaccinare. Puicuțele din crescătorii autorizate sunt de obicei vaccinate, cele luate de la vecini aproape niciodată. Discută cu medicul veterinar dacă e cazul să le vaccinezi.

După carantină urmează o săptămână în care se văd prin plasă, fiecare grup în spațiul lui. Abia apoi le pui împreună. Câteva reguli ajută:

nu amesteca puicuțe mai mici de 16 săptămâni cu găini adulte, sunt prea mici să se apere;
adaugă încă un hrănitor și încă o adăpătoare, puse departe de cele vechi, ca găinile dominante să nu blocheze accesul;
pune câteva obstacole în padoc, un palet sprijinit sau o bucată de gard, după care cea fugărită să poată ieși din raza celei care o ciupește;
mutarea seara, pe stinghie, ajută uneori, dar nu înlocuiește săptămâna de contact prin plasă.

Câteva zile de ciupituri și fugăreli sunt normale, așa se refac ierarhiile. O pasăre cu sânge pe creastă sau pe spate o scoți imediat, pentru că găinile atacă tot ce e roșu și o pot omorî. O pui înapoi doar după ce s-a vindecat.

Spațiul se planifică dinainte. În lunile în care lotul nou și cel vechi stau împreună, cârdul are cu o treime mai multe păsări. Socotește în coteț cel mult 3–4 găini pe metru pătrat și 20–25 cm de stinghie pentru fiecare. Dacă nu ai loc, scoate găinile bătrâne înainte să aduci puicuțele, nu după.

Ce faci cu găinile scoase

Cele mai multe ajung la oală. Găina bătrână are carne tare, dar dă cea mai bună supă. Fierbe 2,5–3 ore la foc mic, la oala sub presiune în jur de o oră. Un hibrid de ouă are 1,8–2,2 kg în viu și dă o carcasă de vreo 1,2 kg. Rasele grele dau mai mult.

Tăierea se face repede, dintr-o singură mișcare sigură, cu pasărea liniștită, nu fugărită prin curte. Dacă n-ai făcut-o niciodată, prima dată stai lângă cineva care știe. O ezitare înseamnă suferință pentru pasăre. Dacă ai tratat găina cu antibiotice sau antiparazitare, respectă timpul de așteptare scris pe prospect atât pentru ouă, cât și pentru carne.

Alternativele există, dar au limite. Poți da găinile cuiva care vrea câteva păsări pentru curte și nu are nevoie de ouat mare. Poți păstra una-două cloști bune de rasă, care scot și cresc pui mai bine decât orice incubator. Fiecare pasăre păstrată ocupă însă locul unei puicuțe și costă furajul ei, așa că socotește-le în planul pe ani.