Pești în iazul din curte: ce specii alegi și cum îi întreții

Peștii dintr-un iaz de grădină mor rar din cauza iernii. Mult mai des mor într-o noapte de august fără oxigen sau într-un iaz în care s-au adunat prea mulți. Cu adâncimea potrivită, un filtru dimensionat după volum și puțină reținere la hrănit, carașii trăiesc 10–15 ani, iar crapii koi trec de 25. Mai jos găsești speciile care rezistă în clima de aici, câți pești încap în apa ta și ce faci în fiecare anotimp.

Ce iaz poate ține pești peste iarnă

Adâncimea decide. Gheața pe un iaz de grădină ajunge la 10–20 cm în iernile obișnuite de la câmpie și poate trece de 30 cm la deal și la munte, când gerul ține săptămâni. Iarna, peștii stau în stratul de jos, unde apa rămâne la circa 4 °C. Sub gheață trebuie să mai rămână cel puțin 50–60 cm de apă.

• Câmpie și zone joase (Bărăgan, Banat, Dobrogea, Oltenia): minimum 80 cm în zona cea mai adâncă, pentru carași și lini.
• Deal și depresiuni (Transilvania, Bucovina, Subcarpați): 1–1,2 m.
• Munte, peste 700–800 m: 1,2–1,5 m. Sub atât, apa poate îngheța aproape până la fund.
• Koi, în orice zonă: 1,2–1,5 m. Sunt pești mari și au nevoie de un volum care nu se încălzește și nu se răcește brusc.

Nu trebuie să fie adânc tot iazul. Ajunge o groapă de 1–2 m² cu pereți abrupți, iar restul poate fi terase de 20–40 cm pentru plante. Pereții abrupți au un avantaj în plus: stârcul nu are unde să stea în picioare.

Al doilea lucru e lumina. Un iaz în soare de dimineața până seara ajunge vara la 28–30 °C. Apa caldă ține mai puțin oxigen, iar algele se înmulțesc peste noapte. Ținta e ca 40–60% din suprafață să fie acoperită de frunze de nufăr sau să stea în umbră după-amiaza. Nu așeza totuși iazul chiar sub un copac care își varsă frunzele: frunzele putrezite pe fund consumă oxigen toată iarna.

Cum îți calculezi volumul

Aproape tot ce urmează (câți pești, ce pompă, ce doză la un tratament) se calculează în litri, așa că fă socoteala o dată și noteaz-o. Înmulțești lungimea cu lățimea și cu adâncimea medie, toate în metri, apoi rezultatul cu 1.000 și afli litrii. La un iaz oval sau cu margini rotunjite, mai înmulțești cu 0,8.

Exemplu: 3 m × 2 m × 0,7 m adâncime medie înseamnă 4.200 l la un dreptunghi și în jur de 3.400 l dacă marginile sunt rotunjite. Adâncimea medie nu e cea maximă. Dacă ai terase, ea iese de obicei între jumătate și două treimi din adâncimea maximă. Varianta exactă: citește apometrul înainte și după prima umplere.

Ce specii rezistă în clima de aici

Toate speciile din tabel iernează afară în România, dacă adâncimea e cea de mai sus. Prețurile sunt orientative, pentru exemplare tinere cumpărate primăvara de la crescătorii și magazine de acvaristică. Variază după mărime și varietate.

Ce nu pui afară sau nu pui deloc

• Carașii fantezie (voalați, oranda, ranchu, ochi de telescop). Corpul scurt și înotătoarele lungi îi fac lenți, suportă prost frigul și îi prind ușor prădătorii. Vara pot sta afară. Când apa coboară sub 10–12 °C, îi muți într-un acvariu sau într-un bazin în garaj.
• Murgoiul bălțat, bibanul-soare și moșul de Amur. Sunt pe lista Uniunii Europene de specii invazive, deci nu pot fi ținute sau vândute. Ajung uneori în iazuri amestecate printre puietul cumpărat ieftin.
• Somnul pitic american. Scormonește, tulbură apa și mănâncă icrele și puii celorlalți. În apele noastre e invaziv.
• Peștii prinși din râuri sau din bălți. Aduc paraziți și boli care pot omorî tot iazul.
• Sturionii (cega). Trăiesc doar în iazuri mari și reci, cu apă sub 22 °C vara și foarte mult oxigen. Într-un iaz obișnuit de curte, care vara trece de 25 °C, nu rezistă.

Nici invers nu se face: nu elibera peștii din iaz într-un râu sau lac. Carasul auriu ajuns în natură se înmulțește repede și ia locul speciilor locale.

Câți pești încap

Supraaglomerarea nu se vede în primul an. Se vede în al treilea, când carașii s-au înmulțit, peștii vechi au crescut, iar apa stă verde și tulbure tot sezonul. Ca punct de plecare:

• Carași, roșioare, lini: un pește adult de 15–20 cm la 100–200 l. La 3.000 l asta înseamnă 15–30 de pești la maturitate, nu la cumpărare.
• Koi: un pește adult la 1.000 l. Koi trăiesc în grup, deci un iaz de 5.000 l ține 4–5 exemplare.
• Orfe: cel mult 5 orfe adulte la 5.000 l, fără alți pești mari.

Socotește după mărimea pe care o vor avea peste trei-patru ani. Un caras de 5 cm cumpărat în aprilie ajunge la 15 cm în doi ani, dacă are loc și mâncare. Pune la socoteală și înmulțirea. Carașii depun icre din mai până în iulie, iar într-un iaz cu plante supraviețuiesc zeci de pui pe an. Dacă nu vrei asta, ține și câteva orfe, care mănâncă icrele, sau dă surplusul cunoscuților cu iazuri.

Un filtru mai mare nu repară un iaz supraaglomerat. Te ajută cu limpezimea apei, dar oxigenul dintr-o noapte caldă de iulie depinde de câți pești îl consumă, nu de filtru.

Iazul nou și primii pești

Greșeala care se repetă cel mai des: iazul se umple sâmbătă și peștii intră duminică. Apa nouă nu are încă bacteriile care transformă amoniacul din excremente în nitriți și apoi în nitrați. Amoniacul și nitriții ard branhiile, iar peștii mor în prima lună.

1. Umple iazul, pornește pompa și filtrul și lasă-le să meargă 3–4 săptămâni fără pești. Plantele le poți pune de la început.
2. Dacă ai apă de la rețea, clorul se evaporă în 1–2 zile cu pompa pornită. Cloramina, pe care o folosesc unele rețele, nu se evaporă. Întreabă operatorul de apă ce folosește sau tratează apa cu un decloronant pentru iazuri.
3. Testează apa. Pui peștii doar când amoniacul e 0 și nitriții sub 0,1 mg/l.
4. Introdu întâi o treime din pești, iar restul după încă 2–3 săptămâni, ca bacteriile din filtru să țină pasul cu încărcătura.

Peștii se pun când apa stă peste 12–15 °C: la câmpie din aprilie, la deal din mai, la munte de la sfârșitul lui mai. Toamna târziu nu e un moment bun, pentru că peștii nu apucă să se obișnuiască și să se hrănească înainte de iarnă.

Peștii noi aduși într-un iaz care are deja pești trec întâi prin carantină: 2–4 săptămâni într-un bazin separat de 100–200 l, cu aerator. Multe boli, de la punctele albe la viermii de branhii, se văd abia după una-două săptămâni.

Apa: filtrul, testele și schimburile

Pompa trebuie să treacă tot volumul iazului prin filtru o dată la 2–3 ore la un iaz cu carași și o dată la 1–1,5 ore la koi. Pentru 5.000 l cu carași ai nevoie de o pompă care să dea efectiv 2.000–2.500 l/h. Atenție la cutie: debitul scris acolo e măsurat fără diferență de nivel și fără furtun. Când apa urcă 1 m până la filtru, debitul scade cu o treime sau mai mult. Uită-te pe graficul de debit din instrucțiuni.

Filtrul se curăță, nu se sterilizează. Clătește buretele și materialul biologic într-o găleată cu apă scoasă din iaz, niciodată sub robinet, pentru că clorul omoară bacteriile crescute săptămâni la rând. Nu curăța tot filtrul deodată. Dacă are mai multe compartimente, ia-le pe rând, la câteva zile distanță.

Lampa UV-C din filtru ține apa limpede, pentru că omoară algele care plutesc. Tubul pierde din putere după un sezon, chiar dacă încă luminează, așa că îl schimbi în fiecare primăvară.

Ce testezi și cât de des

Un set de teste cu picături costă 100–250 lei și e mai precis decât benzile. În primul sezon testează săptămânal. După ce apa se stabilizează, ajunge o dată pe lună, plus după orice semnal: un pește mort, apă tulburată brusc, un val de căldură.

Schimburile de apă

În sezonul cald schimbă 10–15% din apă la una-două săptămâni. Schimburile mici și dese sunt mai bune decât cele mari și rare: dacă înlocuiești jumătate din iaz cu apă rece de la rețea, temperatura și pH-ul se schimbă brusc. Apa de ploaie de pe acoperiș e bună doar dacă acoperișul și jgheaburile nu sunt din cupru, din zinc sau acoperite cu bitum proaspăt. După o perioadă secetoasă, lasă primele minute de ploaie să spele acoperișul înainte să colectezi.

Hrănirea după temperatura apei

Peștii nu își fac singuri căldura, iar digestia lor merge după apă. Același pește care vara mănâncă de trei ori pe zi ajunge toamna cu hrană nedigerată în intestin, unde fermentează. Leagă un termometru de o sfoară, coboară-l la 30–40 cm și hrănește după el, nu după calendar.

Ce mai plutește după 5 minute scoți cu minciogul. Hrana nemâncată se descompune pe fund și devine amoniac. Într-un iaz cu plante și puțini carași, peștii găsesc singuri larve, alge și insecte. Poți hrăni doar de câteva ori pe săptămână: peștii cresc mai încet, dar apa stă limpede.

Primăvara nu te grăbi. La primele zile însorite din martie peștii par flămânzi, dar apa se poate răci din nou peste noapte. Începe abia după ce apa a stat câteva zile la rând peste 10 °C.

Vara: oxigenul de dimineață

Dacă la 6–7 dimineața vezi peștii la suprafață, cu gura deschisă spre aer, nu cer mâncare. Le lipsește oxigenul. Noaptea plantele și algele nu mai produc oxigen, ci consumă și ele, așa că minimul se atinge în zori. Se întâmplă mai ales în nopțile calde, după câteva zile înnorate și apăsătoare, și când apa e verde de alge.

Ce faci pe loc: pornești un aerator sau întorci ieșirea pompei ca să spargă suprafața apei, nu hrănești în ziua aceea și schimbi 10–20% din apă. Ca să nu se repete, un aerator de 5–10 W cu piatră poroasă, pus la jumătatea adâncimii, poate merge non-stop din iulie până în septembrie.

Peste 28 °C suferă primele koi și orfele. Carașii și linii rezistă mai mult. Umbra pentru vară se pregătește în aprilie, când plantezi nuferii, nu în august.

Toamna și iarna sub gheață

Din octombrie, întinde o plasă peste iaz până cad toate frunzele. Taie plantele de mal uscate și scoate nămolul gros de pe fund cu un aspirator de iaz sau cu minciogul. Nu-l scoate pe tot: lasă un strat de 2–3 cm, pentru că acolo iernează microorganismele de care iazul are nevoie primăvara.

Iarna, peștii nu au nevoie de apă încălzită. Au nevoie de o gaură în gheață, prin care să iasă gazele din descompunere (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat). Un iaz acoperit complet săptămâni la rând poate deveni o capcană chiar dacă apa de dedesubt nu îngheață.

• Plutitorul de polistiren ține deschisă o porțiune la geruri ușoare și costă 30–80 lei. După mai multe nopți la -10 °C îngheață și el.
• Încălzitorul plutitor (100–300 W, 150–400 lei) ține deschisă o gaură de câțiva centimetri și la geruri mari. Unul de 200 W pornit continuu consumă 4,8 kWh pe zi, dar cele mai multe au termostat și pornesc doar în jur de 0 °C. Cablul și priza trebuie să fie pentru exterior, iar circuitul protejat de un întrerupător diferențial de 30 mA. Dacă circuitul de afară nu are unul, montajul îl face un electrician autorizat.
• Aeratorul ține și el o gaură deschisă, dacă piatra stă la 20–30 cm sub suprafață, nu pe fund.

Pompa o urci de pe fund la 30–40 cm sub suprafață sau o oprești și o scoți. Lăsată pe fund, amestecă apa de 4 °C cu cea rece de sus și răcește tocmai zona în care stau peștii. Nu sparge niciodată gheața cu ciocanul sau cu toporul. Șocul se transmite prin apă și poate ameți sau răni peștii. Dacă trebuie deschisă urgent, pune pe gheață o oală cu apă fierbinte și las-o să topească.

Prădători și semne de boală

Stârcul cenușiu face cele mai multe pagube în iazurile de curte, inclusiv în orașe. Vine dimineața devreme, stă pe mal și poate goli un iaz mic în câteva zile. Ce funcționează:

• plasa întinsă peste iaz, mai ales toamna și primăvara, când peștii sunt lenți;
• un fir de nailon sau de sârmă subțire de jur împrejur, la 20–30 cm înălțime și la 30 cm de margine, ca să nu poată intra pe jos în apă;
• ascunzători pe fund: bucăți de țeavă de canalizare de 110–160 mm, ghivece mari culcate.

Statuile de stârc și sperietorile țin câteva zile, până se obișnuiește pasărea. Pisicile prind rar pești dintr-un iaz cu margini abrupte și cu apă mai adâncă de 40 cm.

Când chemi medicul veterinar

Un pește bolnav stă deoparte, cu înotătoarele strânse, se freacă de pietre sau are pete albe, răni roșii, solzi ridicați. Primul pas e testul apei, pentru că acolo încep cele mai multe probleme. Nu turna în iaz tratamente fără diagnostic. Multe omoară bacteriile din filtru și plantele, iar unele sunt toxice pentru anumite specii.

Dacă mor mai mulți pești în câteva zile, iar valorile apei sunt bune, chemi un medic veterinar și anunți direcția sanitar-veterinară a județului (DSVSA). Asta contează mai ales la koi și la crapi, când apa e între 16 și 28 °C: herpesviroza koi (KHV) apare tocmai la aceste temperaturi și e o boală care se declară. Până la diagnostic nu da nimănui pești din acel iaz și nu arunca peștii morți în apă sau în râu.

Cât costă un iaz cu pești pe an

Cifrele sunt pentru un iaz de circa 5.000 l cu carași. Curentul e calculat la 1,3 lei/kWh. Dacă tariful tău e altul, înmulțește consumul cu prețul de pe factură: o pompă de 40 W pornită non-stop consumă aproape 29 kWh pe lună.

Un iaz cu koi costă de câteva ori mai mult. Are nevoie de filtre mai mari și de o pompă care merge și iarna, la debit redus, iar peștii înșiși pot fi cea mai mare cheltuială.