Porumbei de rasă: îngrijire și amenajarea porumbarului

Un porumbar bun se recunoaște după miros. Dacă intri și te ustură ochii de amoniac, ceva e greșit: prea multe păsări, prea puțin aer sau așternut ud. Porumbeii de rasă suportă frigul fără probleme. Nu suportă umezeala și aglomerația, iar cele mai multe boli pornesc de acolo. Mai jos găsești dimensiunile, hrana, reproducția și bolile la care trebuie să fii atent când ții câteva perechi în curte.

Tipul de porumbei hotărăște cum arată porumbarul

Înainte să bați primul cui, decide ce crești. Un zburător care stă ore în aer are nevoie de ieșire liberă și de o intrare cu clapete. Un porumbel de expoziție cu picioare încălțate sau cu penaj bogat stă mai mult în volieră și are nevoie de podea curată, altfel se murdărește și își rupe penele. O rasă de carne de 900 g nu încape într-un cuib făcut pentru un jucător de 300 g.

Suprafața e socotită la podea, pentru un porumbar înalt de circa 2 m. Dacă ai și volieră, poți strânge puțin interiorul, dar nu sub 0,25 m² pe pasăre. Peste densitatea asta apar bătăi pentru stinghii, ouă sparte și boli care trec de la o pasăre la alta în câteva zile.

Cum se construiește porumbarul

Locul și orientarea

Pune porumbarul pe un loc uscat, unde nu băltește apa după ploaie, cu fața deschisă spre sud sau sud-est. Soarele de dimineață usucă așternutul și încălzește păsările fără să le coacă după-amiaza. Evită colțul dintre două clădiri înalte, unde aerul stă pe loc, și locurile de sub copaci mari: frunzele țin umezeala pe acoperiș, iar ramurile le dau acces pisicilor și jderilor.

Pentru zburători și voiajori contează și ce e în jur. Firele electrice, antenele și copacii înalți lângă porumbar înseamnă păsări lovite la aterizare.

Dimensiuni și materiale

Pentru 8–10 perechi de talie mijlocie ajunge un compartiment de 2×3 m, înalt de 2–2,2 m în față. Mai înalt nu ajută: aerul cald urcă, iar păsările se prind greu. Dacă vrei mai mult spațiu, fă două compartimente cu un perete despărțitor în loc de o singură cameră mare, unul pentru perechile de reproducție, altul pentru tineret. Toamna și iarna vei separa masculii de femele, și fără al doilea compartiment nu ai unde.

• Podeaua ridicată la 30–40 cm de sol, pe stâlpi de beton sau piloni, din scândură groasă sau OSB. Spațiul liber dedesubt se vede ușor, așa că observi la timp dacă se mută șobolani acolo.
• Pereții din lemn, căptușiți pe interior cu scândură netedă sau placă. Fiecare crăpătură e o ascunzătoare pentru căpușa roșie a păsărilor, așa că astupă-le de la început.
• Acoperișul cu pantă, din țiglă sau tablă cu izolație dedesubt. Tabla goală face porumbarul cuptor vara, peste 40°C în interior, și picură condens iarna.

Un porumbar de lemn de 2×3 m, făcut cu mâna ta, pornește de la circa 3.000 de lei în materiale și poate trece de 7.000 de lei. Diferența o fac lemnul, acoperișul și mărimea volierei.

Aer proaspăt, fără curent

Amoniacul din găinaț face mai mult rău decât frigul. Aerul proaspăt trebuie să intre prin față, prin lamele sau fante cu plasă, și să iasă sus, pe sub streașină sau printr-o fantă la coamă. La nivelul stinghiilor nu trebuie să tragă. Verifici simplu: într-o zi cu vânt ține o fâșie de hârtie subțire în dreptul stinghiilor. Dacă flutură tare, ai curent și trebuie să muți sau să îngustezi fanta de intrare.

Vara, fereastra din față se poate înlocui cu plasă. Iarna nu închide tot. Un porumbar sigilat se umezește în câteva zile, iar pereții se acoperă de condens.

Intrarea, volierea și plasa

La zburători, intrarea se face printr-o trapă cu clapete, adică bare care se deschid doar spre înăuntru, și un prag de aterizare lat de 30–40 cm. Porumbelul intră, dar nu mai iese până nu deschizi tu. Pentru rasele care nu zboară liber, lipește de porumbar o volieră cu suprafața cel puțin egală cu a interiorului, cu fundul din nisip sau pietriș mărunt, care se poate schimba.

Plasa de peste tot, de la volieră, ventilații și ferestre, trebuie să aibă ochiul de cel mult 13 mm. Prin ochiul de 25 mm intră vrăbiile, care aduc paraziți și boli și mănâncă din hrană, și se strecoară șoarecii tineri. Îngroapă plasa volierei 30–40 cm în pământ sau toarnă o bordură de beton, pentru că șobolanii și dihorii sapă. Uliul porumbar atacă de sus și prin plasa moale, așa că și acoperișul volierei îl faci din plasă sudată, nu din plasă de pescuit.

Stinghii, cuiburi și hrănitori

Fiecare porumbel își apără locul de dormit. Dacă ai mai puține stinghii decât păsări, cele slabe dorm pe jos, în murdărie. Socotește câte o stinghie pentru fiecare pasăre și încă 10–20% în plus. Cele mai folosite sunt stinghiile în V întors, ca un acoperiș mic, lungi de 25–30 cm, și căsuțele-raft de 30×30 cm, unde găinațul nu cade peste pasărea de dedesubt. Nu pune o bară lungă orizontală. Porumbeii se bat pe ea și o murdăresc toată.

La reproducție pui două cuiburi pentru fiecare pereche, unul lângă altul. Femela depune des ouăle următoare când puii din prima serie au 2–3 săptămâni și sunt încă în cuib. În fiecare cuib pui o cupă de lut, ipsos sau plastic, de 20–22 cm diametru pentru talia mijlocie, cu un pumn de paie scurte sau ace de pin. Cuiburile cu ușiță te ajută să ții perechea închisă câteva zile la împerechere.

Hrănitorul trebuie făcut în așa fel încât porumbeii să nu calce în boabe, cu grilaj sau capac deasupra. Adăpătoarea la fel: tip clopot sau cu sifon, nu un vas deschis. Apa murdărită cu găinaț e drumul cel mai scurt al trichomonozei și al coccidiozei.

Hrana și apa: cât și ce

Un porumbel de talie mijlocie mănâncă 30–40 g de boabe pe zi, iar rasele mari de carne ajung la 50–60 g. Cel mai simplu e să dai de două ori pe zi, dimineața și seara, cât mănâncă în 15–20 de minute, apoi strângi ce rămâne. Hrana lăsată tot timpul îngrașă păsările, atrage șoareci și îți ia singurul mijloc prin care chemi zburătorii acasă: foamea.

Boabele trebuie să fie uscate, fără praf și fără mucegai. Porumbul încins sau cu pete verzi-negre poate avea micotoxine. Îl arunci, nu îl amesteci cu cel bun.

Grit-ul nu e opțional. Porumbeii înghit boabele întregi și le macină în pipotă cu pietricele. Ține tot timpul un vas cu amestec mineral: nisip grunjos spălat, coji de ouă coapte la cuptor și pisate, scoici mărunțite și puțină cărămidă pisată sau argilă. Când se murdărește, îl schimbi, nu doar îl completezi.

Apa: 50–60 ml pe zi pentru o pasăre mijlocie în repaus, de două ori mai mult la căldură și când hrănește pui. O schimbi zilnic și freci adăpătoarea cu peria cel puțin o dată pe săptămână. Vara, adăpătoarea stă la umbră.

Baia o dai de una-două ori pe săptămână, într-o tavă de 8–10 cm adâncime, dimineața, în zile însorite, și o scoți după o oră. Pe ger renunți la ea, pentru că penajul ud nu se mai usucă până seara.

Curățenia și așternutul

Există două metode, iar crescătorii nu cad de acord care e mai bună.

• Curățat des. Razi găinațul de pe podea și de sub stinghii cu o racletă, zilnic sau la două zile. Podeaua rămâne goală sau cu un strat subțire de nisip. E mai multă muncă, dar vezi imediat dacă găinațul e apos sau verde, primul semn de boală.
• Așternut adânc. Pui 5–10 cm de talaș, paie tocate sau coji de floarea-soarelui, adaugi deasupra când e nevoie și scoți totul de 2–3 ori pe an. Merge doar într-un porumbar foarte uscat și bine aerisit. Altfel, așternutul se compactează, fermentează și devine cuib de coccidii și mucegai.

Oricum ai face, cuiburile se curăță după fiecare serie de pui, iar o dezinfecție completă se face de două ori pe an: la sfârșitul iernii, înainte de împerechere, și toamna, după năpârlire. Scoți tot, razi, speli cu apă fierbinte și detergent, lași să se usuce, apoi dai cu un dezinfectant pentru adăposturi de animale, la diluția de pe etichetă. Varul stins pe pereți astupă crăpăturile unde se ascunde căpușa roșie (Dermanyssus). Ea iese doar noaptea și suge sânge din păsări, mai ales din pui, așa că ziua n-o vezi.

Praful din porumbar e și problema ta. Penele lasă o pudră fină, iar praful de găinaț uscat poate da în timp o boală alergică a plămânilor, cunoscută chiar ca „plămânul crescătorului de porumbei”. Pune o mască FFP2 când razi sau scuturi așternutul și nu mătura uscat: pulverizează întâi puțină apă. Dacă ai tuse seacă și respiri greu după fiecare intrare în porumbar, spune-i medicului că ții porumbei.

Împerecherea, ouăle și puii

Perechile se formează în februarie–martie. Închizi fiecare pereche într-un cuib cu ușiță pentru 3–7 zile, până se acceptă, apoi îi dai drumul. Porumbeii se pot împerechea de la 6 luni, dar la rasele de expoziție e mai bine să aștepți până aproape de un an, ca să vezi cum arată pasărea formată.

Femela depune două ouă, la aproximativ două zile distanță. Clocesc amândoi părinții, masculul ziua, femela noaptea. Puii din primele zile sunt hrăniți cu „lapte de gușă”, o secreție pe care o produc ambii părinți doar spre finalul clocitului. De aceea o pereche poate adopta ouă sau pui foarte mici numai dacă e și ea în aceeași fază.

1. Ziua 5–6 de clocit: miri ouăle cu o lanternă. Cele clare, fără vase de sânge, le scoți.
2. Ziua 17–18: ies puii.
3. La 5–7 zile după eclozare: pui inelul de identificare. Mai târziu nu mai trece peste degete.
4. La 25–30 de zile: puii ies din cuib și încep să ciugulească singuri.
5. La 28–35 de zile: îi muți în compartimentul de tineret, cu hrană și apă puse jos, la îndemâna lor.

Puii mutați trebuie văzuți mâncând și bând. Dacă unul stă zgribulit și nu ciugulește nici după o zi, îl întorci la părinți încă câteva zile.

O pereche poate scoate pui tot anul, dar asta o epuizează. La zburători și la rasele de expoziție, 2–3 serii între martie și iulie sunt destule. Apoi scoți cupele și separi sexele, ca păsările să intre în năpârlire cu forțe. La rasele de carne se fac mai multe serii, cu hrană mai bogată, dar și acolo perechile au nevoie de pauză.

Boli frecvente și când chemi veterinarul

Porumbeii ascund boala până târziu. Uită-te zilnic la găinaț, la cum stau păsările și la cine nu vine la hrană.

Vaccinul împotriva paramixovirozei se face o dată pe an, cu 3–4 săptămâni înainte de împerechere, de către medicul veterinar sau după instrucțiunile lui. La concursuri și expoziții se cere de regulă dovada vaccinării.

Nu da antibiotice „preventiv”, la grămadă, în apă. Ascund semnele, nu tratează trichomonoza sau coccidioza, care au alte medicamente, și lasă în urmă bacterii rezistente. O analiză de găinaț costă mai puțin decât trei cure greșite.

Orice pasăre nouă stă în carantină 2–3 săptămâni, într-o cușcă sau un compartiment separat, cu adăpătoarea ei. Dacă mor mai multe păsări în câteva zile, anunți medicul veterinar. În perioadele cu gripă aviară, mortalitatea neobișnuită la păsări trebuie raportată autorității sanitar-veterinare.

Porumbeii pot transmite omului ornitoza (psitacoza), o infecție respiratorie. Spală-te pe mâini după porumbar, nu lăsa copiii mici să se joace în praful de acolo și, dacă faci febră și tuse după ce ai îngrijit păsări bolnave, spune-i medicului.

Anul în porumbar, pe perioade

La munte, unde martie e încă iarnă, împinge împerecherea cu 2–4 săptămâni. Puii ieșiți pe ger se descurcă sub părinți, dar cei mutați la tineret în frig cresc mai greu.

Vecini, înregistrare și costuri pe an

Înainte să construiești, întreabă la primărie ce permite regulamentul local în zona ta și ce distanță trebuie păstrată față de casele vecinilor. Normele de igienă pentru adăposturile de animale din gospodării se aplică și porumbarului, iar în orașe restricțiile sunt mai dese. Anunță medicul veterinar de circumscripție că ții păsări. El îți spune cum se înregistrează exploatația și ce acte îți trebuie dacă vinzi păsări sau le duci la expoziții.

Cu vecinii, necazul real nu e zgomotul, ci găinațul pe mașini și rufe când zburătorii stau pe acoperișurile din jur. Un stol obișnuit să fie chemat la hrană imediat după zbor stă mai puțin pe casele altora.

Pentru 10 porumbei de talie mijlocie, socotește pe an:

• Hrană: 110–150 kg. Cu boabe cumpărate separat de la producători ies în jur de 400 de lei; cu amestec gata pentru porumbei, 700–900 de lei.
• Grit și minerale: 50–100 de lei.
• Vaccin, deparazitare, o analiză de găinaț: 150–400 de lei, în funcție de veterinar și de câte analize faci.
• Așternut, var, dezinfectant: 100–200 de lei.

Inelele, cotizațiile la asociații și taxele de expoziție vin peste acestea, dacă intri în circuitul de concursuri.