Păduchii și acarianul roșu la găini: cum îi recunoști și cum scapi de ei

Găinile stau la ouat mai puțin, dorm pe jos în loc să urce pe stinghie, iar dimineața găsești pe bârnă mici puncte roșii care se strivesc și lasă o urmă de sânge. Asta nu e „stres de căldură”. E acarian roșu, iar când ajungi să-l vezi ziua, colonia are deja câteva luni vechime. Paraziții externi la găini sunt rareori o problemă de igienă a păsării — sunt o problemă a lemnului, a crăpăturilor și a cuiburilor.

Patru paraziți diferiți, patru moduri de a-i ataca

Toți se numesc în gospodărie „păduchi”, dar se comportă complet diferit. Dacă tratezi ce nu trebuie, pierzi bani și timp.

Acarianul roșu (Dermanyssus gallinae)

Cel mai des întâlnit și cel mai greu de scos. Are 0,7–1 mm, e cenușiu când e flămând și roșu-vișiniu după ce s-a hrănit. Nu trăiește pe pasăre. Urcă noaptea, suge sânge 30–60 de minute, apoi se retrage în crăpăturile stinghiilor, sub capacele cuiburilor, în îmbinările de lemn, în spatele hrănitorilor. Ziua nu găsești nimic pe găină. Vara, la 25–30 °C, ciclul ou–adult se închide în 7–10 zile, așa că o populație se poate înmulți de zeci de ori într-o lună. Fără gazdă, rezistă în lemn până la 8 luni — de aici ideea greșită că „a trecut iarna de la sine”.

Păduchii masticatori (Menopon, Menacanthus)

Aceștia stau permanent pe pasăre. Sunt gălbui-maronii, de 1,5–3 mm, aleargă pe piele când dai penele la o parte, mai ales în jurul cloacei, sub aripi și la baza cozii. Nu sug sânge, rod fulgi, scuame și mănâncă crustele. Ouăle (lindenii) sunt lipite în ciorchini albi la baza penelor și nu se desprind la spălare. Eclozează în 4–7 zile, iar ciclul întreg durează circa trei săptămâni.

Căpușa păsărilor (Argas persicus)

Apare mai ales în sudul și sud-estul țării, în adăposturi vechi de chirpici sau lemn, cu multe fisuri. E o căpușă moale, plată, de 4–8 mm, se hrănește tot noaptea și tot scurt. Mușcăturile sunt vizibile: pete roșii, pasărea slăbește rapid, iar la infestații mari pot apărea paralizii. Se tratează ca acarianul roșu, dar insistând pe pereți și pe fundațiile crăpate, nu doar pe stinghii.

Râia picioarelor (Knemidocoptes mutans)

Solzii de pe fluierul piciorului se ridică, se albesc și se îngroașă, piciorul pare acoperit cu var. Acarianul sapă galerii sub solzi. Nu se rezolvă cu pulbere insecticidă presărată în așternut — se tratează individual, pasăre cu pasăre.

Verificarea de noapte: singura care spune adevărul

Intră în coteț la două ore după ce s-a întunecat, cu o lanternă. Ridică stinghia și uită-te pe partea de jos și în locașul unde intră în perete. Treci cu degetul pe sub ea: dacă rămân dungi roșu-maronii, ai acarian roșu, nu „murdărie”.

• Lipește o bandă de hârtie sau carton ondulat pe capătul stinghiei și las-o o săptămână. Verifici dimineața ce s-a ascuns în ea.
• Pune o coală albă sub cuiburi peste noapte. Punctele mobile de pe ea, dimineața devreme, sunt acarieni.
• Pentru păduchi, ia o găină în brațe ziua și suflă în penaj la cloacă și sub aripă. Se văd în trei secunde dacă sunt.
• Uită-te la găinile care refuză stinghia și dorm pe podea. E semnul cel mai timpuriu și cel mai ignorat.

Ce pierzi dacă amâni

La infestație medie, ouatul scade vizibil în două-trei săptămâni; la una severă, găinile pot ajunge la creastă palidă, aproape albă, din anemie. Puii și cloștile pe cuib sunt cele mai expuse: o cloșcă nu pleacă de pe ouă și e mâncată toată noaptea, uneori până moare. Acarianul roșu transmite și agenți patogeni între păsări, iar mușcăturile lui pot provoca iritații și la om — înțepături care mănâncă pe brațe și pe gât după ce ai strâns ouăle, fără ca parazitul să trăiască pe tine.

Tratamentul păsării

Pentru păduchi masticatori, pulberile pe bază de piretroizi (permetrin, deltametrin) aplicate direct în penaj funcționează bine. Se dă la piele, nu peste pene: ridici penele în răspăr la cloacă, sub aripi, pe spate, la ceafă, și pufăi pulberea la baza lor. O găină medie consumă 5–10 g. Repeți obligatoriu la 7–10 zile, pentru că nimic din ce aplici nu omoară lindenii lipiți pe pene; a doua rundă prinde nimfele proaspăt ieșite, înainte să depună la rândul lor.

Pentru acarianul roșu, tratarea păsării singură e aproape inutilă — 95% din populație stă în adăpost, nu pe găină. Are sens doar ca măsură de însoțire, în paralel cu dezinsecția cotețului.

Pentru râia picioarelor, se înmoaie piciorul în apă călduță cu săpun, se curăță blând crustele care cedează singure (nu le smulgi), apoi se unge fluierul cu ulei mineral sau vaselină, care sufocă acarianul. Se repetă la 5–7 zile, de trei-patru ori. Cazurile vechi, cu deformări, cer tratament sistemic recomandat de medicul veterinar.

Despre ivermectină și produsele „de la vecin”

Ivermectina injectabilă sau pour-on pentru bovine și ovine se folosește frecvent la păsări, dar nu este autorizată la găinile ouătoare. Dozarea la o pasăre de 2 kg dintr-o seringă gândită pentru 500 kg de vacă e o loterie, iar reziduurile trec în ou. Dacă mănânci ouăle, folosește produse cu perioadă de așteptare declarată sau cere medicului veterinar o schemă scrisă, cu timpul de așteptare stabilit de el.

Tratamentul adăpostului — partea care decide rezultatul

Ordinea contează. Insecticidul pulverizat peste praf și găinaț uscat nu ajunge la acarieni.

1. Scoate tot: așternut, cuiburi, hrănitori, adăpători, stinghii demontabile. Așternutul infestat se arde sau se duce departe, nu în grămada de compost de lângă coteț.
2. Răzuiește lemnul. Un șpaclu și o perie de sârmă scot straturile de găinaț uscat din care insecticidul nu are cum să treacă.
3. Spală cu apă fierbinte și detergent. Un aparat cu abur sau apă peste 60 °C, plimbat lent pe crăpături și pe capetele stinghiilor, omoară mecanic ouă și adulți — e cea mai ieftină lovitură serioasă pe care o poți da.
4. Lasă să se usuce complet, apoi aplică produsul, insistând pe îmbinări, capete de scândură, dedesubtul stinghiei, spatele cuiburilor, colțurile tavanului.
5. Repetă la 7 zile. Vara, unii repetă a treia oară la 14 zile — ouăle de acarian nu sunt afectate de majoritatea produselor.

Găinile stau afară în timpul lucrării și se întorc după ce suprafețele s-au uscat și cotețul s-a aerisit.

Ce folosești, pe scurt

La un coteț de 6–10 găini, o rundă completă (pulbere pentru păsări, soluție pentru adăpost, un kilogram de pământ de diatomee, var) costă undeva la 100–180 de lei. Repetată de două ori pe sezon. Comparat cu o serie de ouat pierdută, e nimic.

Pământul de diatomee: cum se folosește ca să chiar facă ceva

Funcționează mecanic — particulele microscopice zgârie stratul ceros al parazitului, care se deshidratează. De aici cele două condiții pe care lumea le ratează: trebuie să fie uscat și trebuie să fie acolo unde trece parazitul. Presărat peste așternutul umed, e praf scump. Pudrat în stratul subțire pe stinghii, în locașurile lor, pe fundul cuiburilor sub paie și în crăpături, taie serios populația în 7–10 zile.

Poartă mască (FFP2 sau mai bună) când îl împrăștii și scoate păsările din coteț până se așază praful. Praful fin de silice nu e prietenos nici cu plămânii tăi, nici cu ai găinilor. Cumpără varianta pentru uz zootehnic, nu cea pentru filtre de piscină, care e calcinată și mult mai agresivă respirator.

Baia de cenușă: prevenția care nu costă nimic

Găina se curăță singură dacă îi dai unde. O ladă sau un cauciuc vechi, undeva la adăpost de ploaie, cu un amestec de nisip uscat, pământ mărunt și cenușă de lemn (fără resturi de cărbune sau plastic ars), în părți aproximativ egale. Un pumn de pământ de diatomee amestecat în el ajută. Găinile se vor tăvăli zilnic, iar praful care intră între pene sufocă păduchii — asta ține infestațiile de păduchi sub control aproape singură. Nu rezolvă însă acarianul roșu, care oricum nu stă pe pasăre.

Ce nu merge, deși se recomandă des

• Motorina, uleiul ars, păcura pe stinghii. Omoară ce atinge, dar sunt iritante pentru piele și căi respiratorii, contaminează ouăle și așternutul și, în plus, lasă lemnul într-o stare în care nu-l mai poți curăța niciodată ca lumea.
• Usturoiul în apă și oțetul ca tratament. Ca mirodenie în furaj, fie. Ca soluție pentru o colonie instalată în lemn, nu.
• Un singur tratament. Cea mai frecventă greșeală. Ouăle supraviețuiesc, în 7 zile sunt nimfe, în două săptămâni ai aceeași problemă și convingerea că „produsul nu e bun”.
• Același produs, ani la rând. Rezistența la piretroizi e reală și e larg răspândită. Dacă o substanță care mergea acum doi ani nu mai are efect, schimbă clasa, nu marca.
• Tratarea găinilor fără tratarea cotețului, la acarian roșu. Le pudrezi conștiincios, iar seara urcă înapoi pe stinghia infestată.

Prevenția care ține: construcția, nu chimia

Un coteț cu pereți netezi, fără fisuri, cu stinghii ușor de scos și de spălat, cu cuiburi demontabile, nu ajunge niciodată la infestații grave. Câteva lucruri concrete:

• Stinghii din lemn rindeluit, rotunde sau cu muchii teșite, prinse în suporturi metalice în formă de U din care le poți ridica în trei secunde. Fără scânduri bătute în cuie, cu crăpături între ele.
• Interiorul văruit o dată sau de două ori pe an. Varul intră în fisuri și le închide.
• Fără polistiren expandat neacoperit la interior — devine un hotel perfect. Izolația se închide cu placaj sau OSB bine îmbinat.
• Păsări noi în carantină 2–3 săptămâni, într-un adăpost separat, verificate cu lanterna înainte de a le băga în efectiv. Cele mai multe infestații intră odată cu două găini luate din târg.
• Ține porumbeii și vrăbiile afară. Plasă la ferestre și la ventilații — păsările sălbatice sunt o sursă constantă de acarieni și căpușe.

Calendarul pe an

Când suni medicul veterinar

Când găinile au creasta și bărbițele palide sau gălbui, când mor păsări fără altă explicație, când infestația revine după două runde corecte de tratament, sau când ai peste 30–40 de păsări și vrei o soluție sistemică. Medicul poate prescrie produse care nu se vând liber, inclusiv tratamentul în apa de băut, și îți stabilește în scris perioada de așteptare pentru ouă. Dacă vinzi ouă, acea perioadă nu e o formalitate — reziduurile de insecticid în ou sunt problema ta legală, nu a farmaciei veterinare.