Când e cel mai bine să plantezi perene?

Toamna, din septembrie până la mijlocul lui octombrie, sau primăvara, în martie–aprilie. Plantate toamna, înrădăcinează peste iarnă și trec mai ușor prima vară. Plantele la ghiveci se pot pune și vara, dar atunci trebuie udate la 2–3 zile până la sfârșitul lui august.

Trebuie îngrășate perenele în fiecare an?

Cele de soare uscat de pe listă, nu: în sol gras se lungesc și se culcă. Bujorul, crinul de zi și plantele de umbră se descurcă cu mulciul de scoarță care putrezește încet și hrănește solul. Dacă vrei totuși să le ajuți, pune 2–3 cm de compost la suprafață primăvara, o dată la doi-trei ani.

Ce perene sunt toxice pentru copii și animale?

Lăcrămioarele, spânzul (Helleborus), omagul (Aconitum) și degețelul sunt toxice dacă se mănâncă, iar omagul poate irita și pielea. Dacă ai copii mici sau un câine care roade plante, ține-le departe de curte. Dacă animalul a mâncat dintr-una dintre ele, du-l la medicul veterinar fără să aștepți simptomele.

Ce pot planta sub nuc?

Nucul eliberează în sol o substanță care oprește creșterea multor plante, iar sub el e și umbră, și secetă. Crinul de zi și hosta trec de obicei, iar pelargonia de grădină și Epimedium sunt variante de încercat. Pune întâi 2–3 plante și vezi cum arată după o vară, înainte să umpli tot stratul.

În cât timp se umple stratul?

Cu plante din ghivece de 9 cm puse la distanțele recomandate, în doi-trei ani. Cu ghivece de 2–3 litri, de obicei în al doilea an. Golurile din primul an le acoperi cu mulci sau cu câteva flori anuale, nu cu plante perene în plus, care se vor înghesui mai târziu.

Pot lăsa tulpinile uscate peste iarnă?

Da, și chiar e mai bine pentru cele mai multe. Tulpinile țin zăpada, protejează coletul de ger și adăpostesc insecte utile. Le tai la sfârșitul lui februarie sau în martie, înainte să pornească lăstarii noi.

Plante perene fără multă îngrijire: lista pe zone

Ce perene se țin singure la soare, la umbră și sub copaci, pe care să le ocolești dacă n-ai timp și cum le plantezi ca să tai o dată pe an și cam atât.

Perenă care să nu ceară nimic nu există. Există însă plante care se mulțumesc cu o tăiere pe an și cu udat în primele două veri, și plante care arată bine în ghiveci la magazin, apoi cer araci, stropit contra făinării și împărțit la doi ani. Diferența o face alegerea plantei pentru locul exact: cât soare primește, cât de greu e solul, cât de tare îngheață la tine. Lista de mai jos e făcută pentru cineva care vrea să lucreze în strat câteva ore pe an, nu în fiecare weekend.

Ce înseamnă, concret, „puțină îngrijire”

O perenă intră pe listă dacă bifează aproape tot ce urmează:

rezistă la gerul din zona ta fără acoperire (la câmpie, ierni cu −20 °C; în depresiunile de munte, sub −25 °C);
stă în picioare singură, fără araci și sfoară;
nu face aceeași boală pe frunze în fiecare an;
nu se întinde prin rădăcini peste vecini și nu se însămânțează în tot stratul;
trăiește cel puțin 5–8 ani fără să fie scoasă și împărțită.

Bujorul trece de 30 de ani pe același loc. Echinaceea din soiurile noi, portocalii sau duble, adesea nu trece de a treia iarnă. Amândouă se vând la raftul de „perene”.

Lista pentru soare plin și sol uscat

Aici sunt cele mai multe variante bune, pentru că plantele de stepă și de garigă duc bine verile de la noi. Soare plin înseamnă cel puțin 6 ore de lumină directă.

Plantă	Înălțime	Înflorire	Ce cere pe an	Unde dă greș
Iarbă grasă de toamnă (Hylotelephium spectabile, fost Sedum)	40–60 cm	august–octombrie	tăiere la sol primăvara	se desface și se culcă în sol gras sau udat des
Echinacea mov (Echinacea purpurea)	60–90 cm	iulie–septembrie	tăiere primăvara	soiurile colorate noi trăiesc 2–3 ani
Rudbeckia (Rudbeckia fulgida)	50–70 cm	iulie–octombrie	împărțire la 4–5 ani	se lățește, dar se scoate ușor
Salvie ornamentală (Salvia nemorosa)	40–60 cm	mai–iunie, apoi din nou	tăiere după primul val de flori	în umbră se lungește și cade
Cătușnică (Nepeta × faassenii)	30–50 cm	mai–septembrie	tăiere la jumătate în iunie	pisicile se tăvălesc prin ea
Lavandă (Lavandula angustifolia)	40–60 cm	iunie–iulie	tăiere cu o treime după înflorire	moare în argilă udă iarna, nu de ger
Perovskia (Salvia yangii)	80–120 cm	iulie–septembrie	tăiere la 30 cm primăvara	în semiumbră se culcă
Coada-șoricelului (Achillea)	50–80 cm	iunie–august	nimic	soiurile înalte cad dacă solul e îngrășat
Coreopsis (Coreopsis verticillata)	40–50 cm	iunie–septembrie	nimic	în argilă grea se rărește după 3–4 ani
Stânjenel (Iris germanica)	60–90 cm	mai	împărțire la 4–5 ani	putrezește dacă rizomul e îngropat

La lavandă, greșeala obișnuită e tăierea în lemnul bătrân, gol de frunze. De acolo nu mai pornește. Tai doar partea verde, imediat după înflorire, și tufa rămâne compactă 8–10 ani.

Stânjenelul se pune cu rizomul pe jumătate afară, ca un cartof culcat la soare. Sub pământ, într-o vară ploioasă, putrezește.

Pentru semiumbră și pentru umbra uscată de sub copaci

Semiumbră: 3–5 ore de soare pe zi

Crinul de zi (Hemerocallis) e probabil cea mai greu de omorât perenă de pe listă. Merge și la soare plin, și în semiumbră, în argilă sau în nisip. Singura muncă: frunzele uscate, smulse primăvara.
Bujorul de grădină (Paeonia lactiflora) cere un singur lucru, la plantare: mugurii roșii să stea la 3–5 cm sub pământ, nu mai jos. Plantat mai adânc, face frunze ani la rând și nicio floare. După aceea nu-l mai muta.
Pelargonia de grădină (Geranium macrorrhizum), nu cea de balcon, face un covor des de 30 cm prin care buruienile trec greu. Frunzele miros a rășină și rămân verzi aproape toată iarna.
Crețișoara (Alchemilla mollis) e bună la margine de alee, dar se însămânțează peste tot. Dacă n-ai timp să tai florile înainte să facă sămânță, sari peste ea.

Umbră uscată, sub copaci mari

E cel mai greu loc din curte: rădăcinile copacului beau toată apa, iar lumina vine filtrată. Aici merg puține plante, dar cele care merg nu mai cer nimic.

Epimedium, 20–30 cm, se întinde încet și ține pământul acoperit;
bergenia, cu frunze mari, lucioase, care rămân pe plantă și iarna;
Geranium macrorrhizum, din nou, pentru că duce și seceta, și umbra;
saschiul (Vinca minor), ca acoperitor sub tufe și pe taluz. Se întinde, așa că nu-l pune lângă plante mici.

Hosta apare pe toate listele de umbră. E rezistentă, dar în anii ploioși limacșii o fac dantelă. Dacă la tine sunt mulți, n-o pune.

Ierburi ornamentale: o tăiere pe an

Ierburile țin stratul în picioare și iarna, când florile s-au uscat. Le tai o singură dată, la 10–15 cm de sol, înainte să pornească firele noi, de regulă la sfârșitul lui februarie sau în martie.

Calamagrostis × acutiflora 'Karl Foerster': drept ca o perie, 120–150 cm, nu face sămânță viabilă, nu se culcă. E iarba cea mai sigură pentru început.
Pennisetum alopecuroides: 60–90 cm, spice pufoase din august. La câmpie și la deal e în regulă; la munte, în soluri ude, se poate pierde iarna.
Păiușul albastru (Festuca glauca): arată bine 3–4 ani, apoi se golește la mijloc. Ieftin, dar îl înlocuiești.
Miscanthus: frumos, însă după 5–6 ani tufa devine atât de tare încât o împarți cu toporul. Unele soiuri se și însămânțează. Pentru o curte în care nu vrei să muncești, ia-l doar dacă ai loc mult.

Ce să nu plantezi dacă n-ai timp

Plantele astea nu sunt rele. Doar că își cer partea de muncă în fiecare an, și asta e exact ce vrei să eviți.

Nemțișorul de grădină (Delphinium): araci, melci, tijele se rup la prima furtună.
Lupinul: trăiește 3–4 ani și preferă sol acid, iar multe curți de la noi au sol calcaros.
Nalba de grădină (Alcea): rugină pe frunze aproape în fiecare vară.
Brumărelele (Phlox paniculata) și asterii de toamnă: făinare albă din iulie, dacă nu găsești soiuri rezistente.
Margaretele (Leucanthemum): se golesc la mijloc dacă nu le împarți la 2–3 ani.
Menta, lăcrămioarele și topinamburul: pleacă prin rădăcini sub alee și în stratul vecin. Menta se ține doar în ghiveci îngropat.
Gaillardia: înflorește mult, dar dispare după 2–3 ani.

Cum plantezi ca să nu plivești apoi

Cea mai mare parte din munca de mai târziu se hotărăște înainte de plantare. Dacă pui perene peste pir sau volbură, le vei smulge printre plante ani la rând, pentru că o bucată de rădăcină de 2–3 cm pornește din nou.

Curăță locul întâi. Sapă și scoate rădăcinile de pir și volbură cu furca, nu cu cazmaua, care le taie în bucăți. Pe un teren foarte îmburuienat, acoperă suprafața cu carton și folie neagră 2–3 luni înainte de plantare.
Nu îngrășa. Majoritatea plantelor de soare de pe listă vor sol sărac. În pământ gras, iarba grasă și coada-șoricelului se culcă. Compost pui doar în nisip curat, 2–3 cm amestecați în primii 20 cm.
La argilă grea, ridică patul. Pentru lavandă, perovskia și iarbă grasă, fă o movilă de 15–20 cm cu pământ amestecat cu pietriș mărunt. Iarna, apa se scurge, iar rădăcinile nu mai stau în baltă.
Respectă distanțele. Pentru plante mari (bujor, perovskia, calamagrostis), pune 1–3 pe metru pătrat. Pentru cele medii, 5–7. Pentru acoperitoare, 9–11. Pare gol în primul an, dar în al treilea plantele se ating.
Plantează la nivel. Udă ghiveciul înainte, sapă o groapă de două ori mai lată decât el și pune planta exact la adâncimea la care a stat în ghiveci, cu excepția bujorului și a stânjenelului, de mai sus.
Mulcește imediat. Scoarță sau tocătură, 5–7 cm, la plantele de semiumbră și umbră. Pietriș, 3–5 cm, la cele de soare uscat: scoarța ține umezeala la baza tulpinii, exact unde lavanda putrezește. Lasă 3–5 cm liber în jurul tulpinii.

Cât costă un strat de 10 m²

Prețurile diferă destul de mult între pepiniere, centre de grădinărit și raftul de supermarket, iar primăvara sunt mai mari decât toamna. Cifrele de mai jos sunt orientative, pentru un strat cu 6 plante pe metru pătrat.

Ce cumperi	Cantitate	Cost orientativ
Perene în ghiveci de 9 cm (15–25 lei bucata)	60 bucăți	900–1.500 lei
Perene în ghiveci de 2–3 l (35–60 lei bucata)	60 bucăți	2.100–3.600 lei
Bujor la ghiveci	1 bucată	60–150 lei
Mulci de scoarță, 5 cm grosime	aproximativ 500 l, 8–10 saci	200–400 lei
Carton și folie pentru curățat terenul	10 m²	sub 100 lei

Ghivecele mici sunt de două-trei ori mai ieftine și prind la fel de bine. Doar că stratul se închide cu un an mai târziu. Dacă ai răbdare, e cea mai bună economie de pe listă.

Crinul de zi, cătușnica, rudbeckia și pelargonia de grădină se înmulțesc ușor prin împărțire, așa că o tufă luată de la un vecin îți dă 4–5 plante după doi ani.

Munca pe un an întreg, cu timpii reali

Pentru un strat de 10 m² bine pus la punct, după al doilea an:

Februarie–martie: tai tulpinile uscate și ierburile la 10–15 cm. Una-două ore. Resturile mărunțite pot rămâne pe strat, sub mulci.
Aprilie–mai: două-trei treceri de smuls buruienile care au venit prin mulci, 15–20 de minute fiecare.
Iunie: tai salvia și cătușnica la jumătate după primul val de flori; în 3–4 săptămâni înfloresc din nou. Lavanda o tai după ce se trec florile.
Vara: în primele două veri, 10 l de apă pe plantă o dată pe săptămână când nu plouă. Din al treilea an, uzi doar după 3 săptămâni de secetă și caniculă, iar plantele de soare uscat de pe listă trec adesea toată vara fără apă.
Toamna: nimic. Tulpinile uscate de echinacea, iarbă grasă și ierburi rămân peste iarnă: țin zăpada, adăpostesc insecte, iar sticleții mănâncă semințele.
La 3–4 ani: completezi mulciul cu 2–3 cm și împarți ce s-a golit la mijloc.

Ce merge pe zone: câmpie, deal, munte

Câmpie (Bărăgan, Oltenia, vestul țării): problema e căldura, nu gerul. Iarba grasă, perovskia, lavanda, coada-șoricelului și echinaceea duc verile de 38 °C. Hosta și Epimedium la soare se ard; le pui doar la umbră adevărată, pe partea de nord a casei.

Deal (Transilvania, Moldova, subcarpați): aproape toată lista merge. Solurile sunt adesea argiloase, așa că la plantele de soare uscat movila cu pietriș contează mai mult decât soiul.

Munte și depresiuni reci: bujorul, crinul de zi, stânjenelul, calamagrostisul, pelargonia de grădină, rudbeckia și coada-șoricelului rezistă fără probleme. Pennisetum și lavanda sunt la limită, mai ales în sol ud. Brumele târzii din mai înnegresc vârfurile proaspete, dar perenele pornesc din nou de la bază în 2–3 săptămâni.