Cum vopsești mobila veche: pal melaminat, lemn masiv și metal

Mobila veche se vopsește bine doar dacă vopseaua are de ce să se prindă. Pe un dulap de pal melaminat, emailul pus direct se ia cu unghia după câteva zile. Pe un scrin de stejar, albul pe bază de apă se pătează gălbui în dreptul porilor. Pe un pat de fier, rugina iese prin vopsea în prima iarnă. Vopseaua contează mai puțin decât crezi. Pregătirea contează mult mai mult, și pregătirea depinde de ce material ai în față.

Află din ce e făcută mobila

Înainte să cumperi ceva, uită-te la muchii și la colțurile ciobite. Acolo se vede adevărul.

• Pal melaminat: suprafață perfect uniformă, de obicei cu imprimeu de lemn care se repetă identic pe toate ușile. Muchiile au cant lipit (bandă de plastic sau hârtie). La o ciobitură vezi așchii presate.
• Furnir: un strat de lemn adevărat, de sub un milimetru, lipit peste pal sau MDF. Desenul fibrei e natural, dar pe muchie vezi că dedesubt e altceva. Se șlefuiește doar ușor.
• Lemn masiv: fibra continuă de pe față pe muchie, fără linie de îmbinare. Piesa e mai grea decât pare.
• MDF: material compact și fin, fără așchii vizibile, deseori vopsit din fabrică.
• Metal: ia un magnet. Dacă se prinde, e oțel sau fontă și poate rugini. Dacă nu se prinde, e aluminiu, inox sau tablă zincată, care cer alt grund.

La lemnul lăcuit, merită să știi și ce lac are. Freacă un colț ascuns cu o cârpă înmuiată în spirt. Dacă lacul se înmoaie și devine lipicios, e șelac, un lac vechi care se scoate ușor. Dacă nu se întâmplă nimic, încearcă cu diluant nitro. Dacă nici el nu înmoaie lacul, e un lac poliuretanic sau catalizat, cel mai dur și cel mai greu de acoperit: acolo șlefuirea trebuie făcută cu grijă, pe toată suprafața.

Vopselele vechi de câteva decenii, mai ales grundul portocaliu de pe piesele de metal (miniu de plumb), pot conține plumb. Nu le șlefui uscat în casă. Folosește decapant sau șlefuire umedă, mască FFP3 și strânge resturile cu o cârpă umedă, nu cu mătura. Dacă în casă sunt copii mici sau o femeie însărcinată, fă lucrarea afară sau dă piesa la un atelier.

Ce vopsea alegi

Pentru mobilă de interior, alegerea obișnuită e emailul acrilic pe bază de apă. Celelalte au rostul lor, dar și dezavantaje pe care le simți abia după câteva luni.

La luciu, gândește-te la suprafață. Lucios arată fiecare denivelare și fiecare trecere de rolă. Satinat sau mat iartă mult, motiv pentru care e alegerea sigură la mobila veche, care rar e perfect plană.

Despre vopseaua cretă: se vinde cu promisiunea că nu are nevoie de șlefuire sau grund. Pe lemn mătuit chiar se prinde bine. Pe melamină lucioasă, pe ușile folosite zilnic, se tocește în dreptul mânerelor în câteva luni. Și dacă o protejezi cu ceară, mai târziu nu mai poți revopsi decât după ce scoți ceara complet, cu diluant și șlefuire.

Pregătirea comună: curățare, demontare, reparații

Indiferent de material, ordinea e aceeași.

1. Demontează tot ce se poate. Mânere, balamale, sertare, uși, poliță de sticlă. Pune șuruburile fiecărei piese într-o pungă și scrie pe ea de unde sunt. Ușile vopsite pe loc, cu balamalele acoperite cu bandă, ies aproape mereu cu muchii urâte.
2. Spală și degresează. Apă caldă cu detergent de vase, buretele stors bine, apoi clătire cu apă curată și uscare. La mobila de bucătărie, grăsimea e peste tot, și pe deasupra dulapurilor; spală de două ori. Sprayurile de lustruit mobilă lasă silicon, iar vopseaua se retrage de pe el în cratere mici. Dacă știi că piesa a fost lustruită ani de zile, mai treci o dată cu alcool izopropilic.
3. Repară. Găurile și ciobiturile se umplu cu chit pentru lemn, puțin peste nivel, pentru că se trage la uscare. După uscare se șlefuiește la nivel. Furnirul desprins se lipește cu aracet rezistent la umezeală și se ține presat cu cleme sau greutăți 24 de ore.

Palul umflat de apă, de obicei la baza dulapurilor de bucătărie sau de baie, nu se repară cu vopsea. Poți să-l șlefuiești și să-l chituiești, dar rămâne moale și se umflă din nou. Dacă e o plintă sau un fund de dulap, mai ieftin e să tai o bucată nouă.

Pal melaminat și MDF

Melamina e un strat de plastic dur. Nu o scoți, doar îi iei luciul, ca grundul să aibă de ce să se agațe.

• Mătuiește cu hârtie P180–P240, cu mâna sau cu un burete abraziv. Te oprești când suprafața e uniform mată, fără zone lucioase. Dacă dai de pal dedesubt, ai apăsat prea tare; chituiește locul.
• Aspiră praful, apoi șterge cu o lavetă abia umedă. Praful rămas face grăunți în vopsea.
• Pune un grund de aderență pentru suprafețe lucioase (scrie pe cutie că merge pe melamină, faianță sau PVC). Un strat subțire ajunge. Pe canturile de plastic, care se ciobesc primele, insistă puțin.
• După uscare, treci ușor cu P320 ca să scoți asperitățile și dai emailul în două straturi. Când acoperi un pal închis la culoare cu alb, ține cont că poți avea nevoie de trei.

MDF-ul vopsit din fabrică se tratează la fel. Muchiile de MDF tăiate și nevopsite sunt altă poveste: beau vopseaua și se ridică pufos după primul strat. Dă-le două straturi de grund, cu o șlefuire P240 între ele, până devin netede la atingere.

Lemn masiv și furnir

Lac vechi: șlefuiești sau decapezi

Dacă lacul e întreg, doar tocit sau cu zgârieturi fine, nu-l scoate. Mătuiește cu P120, apoi cu P180, pe direcția fibrei. Scopul e să-i iei luciul, nu să ajungi la lemn gol.

Dacă lacul e crăpat, cojit sau pus în multe straturi, șlefuirea îl încălzește și îl întinde ca pe gumă, iar hârtia se încarcă după un minut. Atunci e mai rapid cu decapant: îl întinzi gros, aștepți cât scrie pe cutie, ridici lacul înmuiat cu o spatulă de plastic și cureți resturile cum cere producătorul (unele decapante se spală cu apă, altele cu diluant). Apoi șlefuiești cu P120 și P180.

Pe furnir nu folosi P80 și nu ține șlefuitorul electric pe colțuri. Treci prin el într-o secundă, iar locul acela rămâne o pată care se vede și prin vopsea.

Stejar, nuc, brad: ce iese prin vopsea

Stejarul și nucul conțin taninuri care migrează prin vopselele pe bază de apă și fac pete gălbui-maronii, mai ales sub alb sau culori pastel. Petele apar uneori abia la al doilea strat. Soluția e un grund izolant, pe bază de solvent sau de șelac, pus înaintea emailului acrilic. Al treilea strat de vopsea nu ajută; petele trec și prin el.

La brad și pin, nodurile elimină rășină ani de zile și se văd ca niște cercuri galbene. Pune izolant pe fiecare nod, în două straturi, înainte de grundul general.

Vopselele pe bază de apă ridică fibra lemnului gol, iar suprafața devine aspră după primul strat. E normal. O trecere ușoară cu P240 înainte de al doilea strat rezolvă.

Metal: rugină, grund anticoroziv, email

Paturile de fier, scaunele de bucătărie, dulapurile metalice de birou și mesele de grădină aduse în casă cer aceeași ordine.

1. Scoate rugina care se cojește cu peria de sârmă sau cu o perie pe polizor (cu ochelari de protecție, sârmele se rup și zboară). Pe suprafețele netede, hârtie P80–P120.
2. Pe rugina care a rămas în pori, pune convertor de rugină și lasă-l cât scrie pe ambalaj. Rugina se închide la culoare, aproape neagră.
3. Degresează cu diluant sau alcool și pune grundul anticoroziv în aceeași zi. Oțelul curățat la luciu face un strat fin de rugină peste noapte într-un garaj umed.
4. Dă două straturi de email pentru metal.

Tabla zincată și aluminiul nu ruginesc, dar nici nu țin grundul anticoroziv obișnuit: vopseaua se desprinde în foi după un an. Pentru ele cumperi grund pentru zinc și metale neferoase, după o șlefuire fină cu P240 și degresare.

Pe bare subțiri și grilaje, spray-ul iese mai frumos decât pensula. Ține tubul la 20–30 cm, fă mai multe treceri subțiri și începe și termină fiecare trecere în afara piesei. Un tub de 400 ml acoperă în jur de 1,5 m² pe strat pe o suprafață plină și mult mai puțin pe bare, unde o bună parte trece pe lângă. La un pat de fier socotește 3–4 tuburi.

Feroneria cromată sau nichelată (mânere, picioare de scaun) se vopsește greu și ține puțin, pentru că se freacă zilnic. Lustruiește-o sau înlocuiește-o.

Cum aplici vopseaua fără urme de rolă

Lucrează la 15–25 °C, într-o cameră fără curent și fără soare direct pe piesă. Sub 10 °C, vopselele acrilice nu formează un film bun. Peste 28–30 °C sau în soare se usucă înainte să se întindă și rămân urmele de pensulă.

• Unelte: o rolă de 10 cm din burete fin sau microfibră cu fir scurt (4–6 mm) pentru fețele mari, o pensulă sintetică de 3–4 cm pentru colțuri și profiluri. Rolele cu fir lung lasă textură de coajă de portocală.
• Tehnica: încarci rola, întinzi vopseaua pe o zonă de o palmă-două, apoi faci o trecere finală ușoară pe toată lungimea, într-o singură direcție. Nu reveni peste o zonă care a început să se usuce; acolo apar dungile.
• Straturi subțiri. Dacă după primul strat se vede culoarea veche, e în regulă. Un strat gros curge pe muchii și rămâne moale dedesubt zile întregi.
• Muchiile: vopseaua se adună pe ele și face picături. Uită-te după 10 minute și trage picătura cu pensula aproape uscată.
• Diluarea: dacă emailul acrilic se întinde greu, adaugă puțină apă, de obicei până la 5–10%, dar verifică fișa tehnică. Prea diluat, acoperă slab și curge.

Nu vopsi lateralele sertarelor și glisierele de lemn. Vopseaua le îngroașă cu câțiva milimetri, iar sertarul se freacă sau se blochează. Pe muchiile ușilor și pe zona corpului pe care se închid dă un strat foarte subțire, din același motiv.

Emailul alchidic și diluanții cer ventilație și nicio flacără în apropiere. Cârpele îmbibate cu ulei de in sau cu produse pe bază de ulei se pot aprinde singure când stau mototolite. Întinde-le la uscat afară sau ține-le într-un borcan închis, cu apă, până le arunci.

Uscare, întărire și ce se strică în primele săptămâni

Uscat la atingere nu înseamnă întărit. Emailul acrilic se poate atinge după o oră sau două, se montează feroneria după 24–48 de ore, dar rezistența finală o capătă în 2–3 săptămâni, mai repede la cald și în strat subțire, mai încet la frig și în strat gros.

În perioada asta:

• nu închide ușile complet primele 2–3 zile, pentru că vopseaua de pe muchie se lipește de corp și se rupe la deschidere;
• nu pune pe blat vaze, cărți grele sau pahare ude în prima săptămână, rămân urme;
• nu spăla cu degresant, doar o cârpă umedă dacă e nevoie.

La blaturi de masă, birouri și noptiere, unde se pun căni și se sprijină coatele, dă peste vopsea două straturi de lac poliuretanic pe bază de apă. Nu pune lac pe bază de solvent peste o vopsea albă sau gri-deschis, pentru că îngălbenește.

După o săptămână, fă un test de aderență pe o zonă ascunsă: lipește o bandă de hârtie, apas-o bine cu unghia și smulge-o dintr-o mișcare. Dacă vine vopseaua cu ea, problema e aproape sigur la degresare sau la grund, nu la vopsea. Mai bine afli acum, pe spatele dulapului, decât pe ușa din față peste o lună.

Cât costă să vopsești o comodă

Pentru o comodă de aproximativ 80×45×85 cm cu patru sertare, suprafața vizibilă de vopsit e în jur de 3 m². La un randament obișnuit de 10–12 m² pe litru pe strat, două straturi de email încap într-o cutie de 0,75 litri.

Totalul iese între 200 și 390 de lei fără mânere. Prețul crește cu lacul de protecție (încă 60–120 de lei) sau dacă alegi o culoare preparată la mașina de nuanțare. La metal, grundul anticoroziv și emailul pentru metal costă cam la fel, dar dacă lucrezi cu spray, un tub de 400 ml e 25–50 de lei, iar un pat cere mai multe. Uneltele rămân pentru următoarea piesă, așa că al doilea corp de mobilă te costă mult mai puțin.