Ceara de albine: cum o topești, o cureți și ce faci cu ea

Orice stup produce, pe lângă miere, și un strat gros de resturi de ceară: capacele de la extracție, bucăți de faguri rupți, resturi de la rame curățate la primăvară. Toate astea nu se aruncă. Se topesc, se curăță și devin ceară pe care o poți schimba la fabrica de fagure artificial, o poți transforma în lumânări sau în produse cosmetice — cu o condiție importantă legată de sursă, despre care vorbim mai jos.

Ce ceară merită topită și ce arunci

Nu tot ce iese din stup e la fel de valoros. Capacele de la descăpăcit (capăceala) sunt cea mai curată ceară pe care o ai: a stat puțin timp în stup, nu a fost folosită pentru creșterea puietului și nu a absorbit tratamente. Dă un randament bun și o culoare deschisă, aproape albă-gălbuie.

Fagurii vechi, negri, scoși din cuib după 3-4 ani de folosire, dau mult mai puțină ceară utilizabilă. O bună parte din greutatea lor e propolis, cocoane de puiet și resturi solide care nu se topesc deloc. Din 10 kg de fagure vechi negru ies, de regulă, undeva la 1-1,5 kg de ceară curată, restul fiind reziduu solid aruncat.

Resturile strânse de pe fundul stupului, cu propolis și mizerie multă, oricât ar fi de ceroase la pipăit, dau cel mai slab randament și cea mai închisă culoare. Le poți topi separat, fără să le amesteci cu ceara bună — altfel înnegrești tot lotul.

De ce nu se topește direct pe foc

Ceara de albine se topește la 62-65°C, dar se aprinde undeva pe la 200°C. Diferența pare mare, dar pe o plită cu flacără directă, fundul vasului poate atinge local temperaturi mult peste punctul de topire înainte ca restul cerii să se încălzească uniform — și atunci riști fie supraîncălzire și înnegrire, fie, în cazuri rare, aprindere. Nu merită riscul pentru o economie de câteva minute.

Varianta sigură e bain-marie: un vas cu ceară plasat în alt vas cu apă care fierbe. Apa nu poate depăși 100°C, deci ceara din interior nu trece niciodată de pragul periculos, indiferent cât timp o lași acolo. E mai lent, dar nu trebuie să stai cu ochii pe foc tot timpul.

Topirea în bain-marie, pas cu pas

Ai nevoie de două vase: unul mai mare, cu apă, pus direct pe foc, și unul mai mic, în care pui ceara, așezat în primul. Dacă nu ai un vas special pentru ceară — și recomand să nu folosești vasele de bucătărie, ceara lasă urme greu de scos — folosește unul vechi, dedicat exclusiv acestui scop.

• Sparge sau rupe ceara în bucăți mici, cât mai apropiate ca mărime, ca să se topească uniform.
• Pune apă în vasul mare, atât cât să ajungă la jumătatea înălțimii vasului mic cu ceară, fără să dea pe deasupra când fierbe.
• Așază vasul cu ceară în apă și pune totul pe foc mic spre mediu.
• Amestecă din când în când cu o lingură de lemn dedicată, ca să nu rămână bucăți netopite la fund.
• Când toată ceara s-a lichefiat, oprește focul și lasă vasul câteva minute, cât să se depună la fund impuritățile mai grele.

O oală de 5-6 litri de apă ține suficient de mult căldura cât să topești un vas mic de ceară fără să mai adaugi apă fierbinte. Dacă lucrezi cantități mari, mai bine faci mai multe șarje mici decât una uriașă greu de controlat.

Topitorul solar — pentru cantități mari

Dacă ai mai mulți stupi și strângi ceară constant, un topitor solar îți scutește mult timp. E o cutie cu capac de sticlă înclinat, în care razele soarelui încălzesc interiorul până la 70-90°C în zilele senine de vară — suficient pentru a topi ceara, dar fără riscul de supraîncălzire al focului direct.

Ceara pusă pe un grătar înclinat în interior se topește și curge printr-un filtru direct într-un vas colector, lăsând în urmă pe grătar resturile solide: propolis, cocoane, bucăți de lemn de la rame. E metoda cea mai curată și mai sigură, dar funcționează doar pe timp însorit și e lentă — o șarjă poate dura câteva ore bune.

Curățarea și filtrarea

Ceara topită, chiar și o singură dată, nu e gata de folosit. Trebuie filtrată cât încă e lichidă, pentru că la răcire impuritățile rămân prinse în masă și nu mai ies.

Pentru filtrare mai merge o bucată de tifon dublat, un ciorap de nailon curat (fără alt uz anterior) sau un filtru special de apicultură. Torni ceara fierbinte prin filtru direct în forma în care urmează să se răcească — un vas metalic sau de silicon, uns ușor în prealabil cu puțină apă cu săpun, ca ceara să nu se lipească la scos.

Cât de curat iese la primul topit și cât la al doilea

La prima topire, mai ales dacă ai folosit faguri vechi, ceara iese tulbure, cu un strat de impurități fine care nu s-au prins în filtru. E normală o a doua topire: sparge blocul răcit, topește-l din nou, filtrează mai fin a doua oară. De fiecare dată când topești și lași să se răcească lent, impuritățile mai grele se depun la fund, iar partea de sus a blocului e tot mai curată.

Un detaliu care contează: cu cât ceara se răcește mai încet, cu atât separarea impurităților e mai bună. Dacă scoți vasul direct la rece sau îl bagi la congelator ca să grăbești lucrurile, ceara se solidifică prea repede și impuritățile rămân prinse uniform în masă, nu se mai depun la fund.

Ce faci cu ceara curată

Cea mai comună variantă pentru apicultori e schimbul la fabricile care produc fagure artificial: duci ceara curată, plătești diferența de manoperă și primești înapoi foi de fagure gata de montat în rame. E mai ieftin decât să cumperi fagure artificial direct cu bani, dacă oricum ai ceară acumulată.

Dacă nu vrei să o duci la schimb, poți face lumânări — ceara de albine arde curat, fără fum negru, și miroase plăcut, a miere discret. Pentru lumânări nu contează neapărat sursa exactă, cât timp ceara e bine filtrată.

Pentru cosmetice — balsam de buze, creme, unsori pentru piele — lucrurile stau diferit.

De ce ceara din faguri vechi de cuib nu e bună pentru cosmetice

Fagurii de cuib, folosiți ani de zile pentru creșterea puietului, au stat în contact cu tratamentele aplicate împotriva varroozei — multe dintre ele acaricide care se dizolvă în grăsimi și se acumulează în ceară în timp, fără să se descompună repede. Un fagure vechi de 3-4 ani poate avea concentrații semnificative de reziduuri, chiar dacă vizual pare curat.

Pentru schimbul industrial la fagure artificial, asta contează mai puțin — ceara trece prin procese de rafinare la scară mare. Dar pentru un balsam de buze sau o cremă pe care o aplici direct pe piele sau pe mucoase, nu are rost să riști. Folosește pentru cosmetice doar ceară din capăceală, de preferat de la stupi unde tratamentele au fost făcute corect și la timpul potrivit, nu rămase în stup peste sezon.

Depozitarea cerii

Ceara de albine nu se strică. Nu mucegăiește, nu râncezește ca o grăsime obișnuită și poate sta ani buni fără să-și piardă calitățile, cât timp e ferită de lumină directă și de temperaturi care o pot topi din nou — peste 35-40°C într-o magazie la soare, de exemplu, un bloc de ceară se poate deforma.

Blocurile răcite se înfășoară în hârtie sau pungă de plastic și se țin într-un loc răcoros și întunecat. Molia de ceară (Galleria mellonella) atacă fagurii cu resturi de polen și puiet, nu ceara pură — dar dacă ceara ta nu e perfect curată și mai are urme organice, nu strică să verifici blocurile din când în când.