Cât spațiu îi trebuie fiecărui animal

Cum calculăm

Fiecare specie are o suprafață de adăpost și una de padoc pe animal. Le înmulțim cu numărul de animale din fiecare grup și le adunăm. Dacă îți spui suprafața adăpostului și a padocului pe care le ai, calculatorul arată cât din ele ar fi ocupat și câte animale din grupul principal mai încap lângă celelalte. Acolo unde legislația europeană stabilește un minim pe cap, îl vezi alături, separat.

Bună practică și minim legal

Cifrele implicite sunt valori de bună practică pentru o gospodărie: 4 găini ouătoare pe metrul pătrat de adăpost, 8 pui de carne, 3 rațe, 2 gâște, 1,5 curcani, 1,33 m² pentru un porc la îngrășat și în jur de 1,4 m² pentru o oaie. Sunt mai generoase decât legea, fiindcă păsările dintr-o gospodărie stau adesea mult înăuntru, iar adăpostul e mic.

Minimele legale pe cap există pentru puține specii. La găinile ouătoare, Directiva 1999/74/CE cere cel mult 9 găini pe metrul pătrat util, 15 cm de stinghie, un cuibar la cel mult 7 găini, 10 cm de hrănitoare și 2,5 cm de adăpătoare pe găină — obligatoriu în fermele de la 350 de găini în sus. La puii de carne, Directiva 2007/43/CE limitează densitatea la 33 kg de greutate vie pe metrul pătrat, de la 500 de pui. La porci, Directiva 2008/120/CE cere 0,65 m² de pardoseală liberă pentru un porc între 85 și 110 kg și 1 m² peste. Pentru rațe, gâște, curcani, iepuri și oi nu există un minim european pe cap. Minimul legal e pragul de jos, nu ținta.

Adăpost și padoc, două cifre diferite

Adăpostul e locul unde animalele dorm și se feresc de vreme; padocul e curtea în care stau ziua. La gâște raportul se inversează: au nevoie de puțin adăpost, dar de mult loc afară, 6 m² de cap, fiindcă pasc. Cifrele de padoc sunt pentru animale ținute permanent în curtea îngrădită; câteva ore pe zi la iarbă le micșorează, dar adăpostul rămâne la fel. Dacă animalele nu ies deloc, spui asta, iar padocul nu se mai socotește.

Pentru ouăle vândute ca „din crescătorie în aer liber”, regula de comercializare cere 4 m² de padoc pe găină. Pentru ouăle din curte, mâncate acasă, e doar un reper.

Stinghia, cuibarul și hrănitoarea, la găini

Douăzeci de centimetri de stinghie pentru fiecare găină, la 40–50 cm de la sol, cu spațiu între stinghii ca cele de sus să nu le murdărească pe cele de jos. O găină fără loc pe stinghie doarme pe jos, în așternut, și de acolo vin ouăle pătate. Un cuibar la patru găini, în partea cea mai întunecoasă a adăpostului și mai jos decât stinghiile — altfel dorm în el. Hrănitoarea și adăpătoarea se socotesc în centimetri de jgheab, ca toate găinile să poată mânca și bea deodată.

Înălțimea și aerul

Metrii pătrați sunt jumătate din poveste. Un adăpost jos, fără ventilație pe la vârf, adună amoniac din așternut. Regula empirică: dacă te apleci la nivelul păsărilor și te ustură ochii, ventilația e insuficientă, indiferent cât spațiu au. Aerul se schimbă pe sus, prin fante sub streașină, niciodată prin curent la nivelul animalelor.

Ce faci dacă nu ai loc

Reduci efectivul. Zece găini într-un adăpost pentru zece produc mai multe ouă decât cincisprezece în același spațiu, și cu mai puțin furaj. Alternativa e un padoc mobil, mutat săptămânal pe iarbă proaspătă, care rezolvă și spațiul, și hrana, și curățenia.

Ce nu face calculatorul

Nu verifică toate regulile unei ferme înregistrate — iluminatul, ventilația, așternutul, distanțele sanitare — și nu ține seama de rasă: o rasă grea de găini cere mai mult loc decât una ușoară. Pentru o fermă, regulile complete sunt în legislația sanitar-veterinară și la direcția sanitar-veterinară a județului.