Câte cutii de gresie sau parchet

Cum calculăm

Pornim de la suprafața de acoperit, la care adăugăm pierderea la tăiere. Împărțim rezultatul la metrii pătrați dintr-o cutie și rotunjim în sus, la cutia întreagă, apoi adăugăm cutiile de rezervă. Cutiile se înmulțesc cu metrii dintr-o cutie și cu prețul pe metru pătrat și dau costul.

Nimeni nu cumpără metri pătrați

Magazinele vând cutii, iar o cutie nu se desface. De aceea rezultatul care contează e numărul de cutii întregi. Cutiile diferă de la un material la altul: gresia de 60 × 60 vine de obicei cu 4 plăci, adică 1,44 m², faianța de 25 × 40 cu 15 plăci, adică 1,5 m², parchetul laminat cu vreo 2,22 m², iar vinilul LVT cu 2,2. La aceeași cameră, două materiale dau numere diferite de cutii. În modul detaliat scrii dimensiunile plăcii și bucățile din cutia ta, iar suprafața cutiei se calculează din ele.

De ce se pierde atât la tăiere

Pierderea nu vine din greșeli, ci din geometrie. La montajul drept, fiecare rând se termină cu o bucată tăiată, iar restul ei pornește rândul următor, dacă lungimea camerei se potrivește. Când nu se potrivește, restul se aruncă. Socotim 7% la montajul drept, 10% la cel decalat la jumătate și 15% în diagonală, unde fiecare tăietură e în unghi și rareori se mai potrivește altundeva. Montajul în spic, cel care arată cel mai bine, e și cel mai risipitor: 20%, plus manopera.

O cameră cu multe colțuri, nișe și țevi pierde mai mult decât una dreptunghiulară, de aceea rezultatul vine cu un interval: cât ar ieși cu o pierdere cu o treime mai mică și cât cu una cu o treime mai mare.

Camerele care nu sunt dreptunghiuri

O cameră în formă de L se împarte în două dreptunghiuri, fiecare scris ca o zonă. Le adunăm, scădem ce rămâne definitiv acoperit, iar pentru plintă socotim perimetrul presupunând că fiecare zonă în plus se lipește de restul camerei pe latura ei scurtă. La faianță, fiecare perete e o zonă: lungimea lui înmulțită cu înălțimea până unde placezi.

Cutia de rezervă nu e opțională

Gresia și parchetul se fabrică pe loturi, iar nuanța diferă vizibil de la un lot la altul: pe cutie e trecut chiar un cod de lot, tocmai pentru asta. Peste doi ani, când se sparge o placă sau se umflă o lamelă, același model fie nu se mai produce, fie vine dintr-un lot care nu se potrivește. O cutie pusă deoparte rezolvă situația fără să refaci camera.

Adezivul, rostul și plinta

Adezivul se ia după consumul de pe sac și după mărimea plăcii: la gresie mare, un sac de 25 kg acoperă în jur de 4–5 m². Chitul de rost se socotește cu formula de pe fișele producătorilor: suma laturilor plăcii împărțită la produsul lor, înmulțită cu adâncimea rostului, cu lățimea lui și cu densitatea chitului, în jur de 1,6 kg pe decimetru cub. Plăcile mici și rosturile late consumă mult mai mult chit decât plăcile mari. Plinta se măsoară pe perimetru, iar folia de sub parchet pe suprafață.

Măsoară camera, nu planul

Planul de la constructor dă dimensiunile la structură, nu la finisaj. Între ele stau tencuiala, gletul și uneori un termosistem interior: până la cinci centimetri pe fiecare perete. La o cameră de patru pe cinci, diferența e aproape jumătate de metru pătrat. Se măsoară în două locuri pe fiecare latură, ca să prinzi și pereții care nu sunt paraleli, și se ia valoarea mai mare.

Ce nu face calculatorul

Nu desenează planul de montaj și nu știe unde cad tăieturile în camera ta. Distanțierii, profilele de trecere dintre camere și manopera se socotesc separat. Prețul pe metru pătrat din modul detaliat e doar un punct de pornire: scrie-l pe cel de la magazin.