Prosumator: cum funcționează compensarea și ce vezi pe factură

Panourile produc mult exact când casa e goală: între 10 și 16, în mijlocul săptămânii, cu toată lumea la serviciu. Seara, când pornesc cuptorul, mașina de spălat și aerul condiționat, producția e deja pe zero. Compensarea există tocmai ca să acopere decalajul ăsta: rețeaua ține locul unui depozit, iar kWh-ii puși în ea vara îți sting factura din decembrie. Doar că nu la fel de curat pe cât se înțelege din reclame — o parte din factură rămâne de plată chiar și în lunile în care produci de trei ori mai mult decât consumi.

Ce înseamnă, concret, „prosumator”

Ești prosumator când ai un loc de consum racordat la rețea și, în același punct, o sursă proprie de energie din surse regenerabile — practic, fotovoltaice pe acoperiș. Nu e un statut pe care îl capeți montând panourile, ci unul pe care îl obții pe hârtie: certificat de racordare de la operatorul de distribuție, contor bidirecțional montat de ei și un act adițional la contractul de furnizare în care scrie negru pe alb că livrezi energie în rețea.

Regimul se aplică instalațiilor de până la 400 kW putere instalată pe loc de consum, mult peste ce montează o gospodărie (3–10 kW). Limita contează pentru pensiuni, ateliere, ferme mici. Dacă până acum ai avut panouri în sistem insular, fără legătură cu rețeaua, nimic din ce urmează nu te privește: acolo nu există compensare, există doar baterii.

Compensarea cantitativă: kWh contra kWh, nu lei contra lei

Mecanismul de bază e cantitativ. Contorul bidirecțional înregistrează separat energia luată din rețea (indexul A+) și energia injectată (A−). La facturare, furnizorul scade din consumul lunii cantitatea injectată în aceeași lună. Dacă ai consumat 220 kWh și ai injectat 420, componenta de energie activă din factură ajunge la zero, iar cei 200 kWh rămași intră într-un sold pe care îl porți mai departe.

Diferența față de „vânzare” e importantă. Nu-ți cumpără nimeni energia la prețul la care ți-o vinde. Se sting cantități, la același preț, în ambele sensuri — de aceea sistemul e avantajos câtă vreme injectezi cam cât consumi.

Ce rămâne de plată chiar și în lunile cu excedent

Aici apar surprizele. Compensarea lucrează pe componenta de energie activă. Tarifele reglementate — distribuție, transport, sistem — se calculează, în majoritatea ofertelor, pe energia efectiv luată din rețea, nu pe diferența compensată. Adică pe cei 220 kWh din exemplu, nu pe zero. La fel acciza și certificatele verzi, iar TVA se pune peste tot.

Practic, o factură de prosumator în mai nu e zero. E 40–90 de lei, din taxe și tarife de rețea, chiar dacă ai băgat în rețea de două ori cât ai scos. Cere furnizorului detalierea pe linii dacă factura vine cu o singură sumă globală — ai dreptul la ea și e singurul mod în care verifici ce s-a compensat.

Soldul și regularizarea

Surplusul necompensat se adună lună de lună, în kWh. Vara crește, iarna se topește. Contractul prevede un termen de regularizare — cel mai des la 24 de luni — la care soldul rămas ți se plătește în bani. Numai că nu la prețul din ofertă, ci la unul legat de piața en-gros, care poate fi la jumătate. De aceea ținta rezonabilă nu e un sold mare, ci un sold care ajunge aproape de zero în martie, după ce a acoperit iarna.

Un exemplu pe două luni, cu cifre

Casă cu 5 kWp în sudul țării, consum anual de aproximativ 4.500 kWh.

• Mai: producție 755 kWh, consum 400 kWh. Din producție, 180 kWh se consumă direct, în timp real. Injectezi 575, iei din rețea 220. Componenta de energie: zero. Soldul crește cu 355 kWh. Plătești tarifele de rețea și taxele pe 220 kWh — undeva la 60–80 de lei.
• Decembrie: producție 145 kWh, consum 560 kWh. Autoconsum direct 70 kWh, injectezi 75, iei din rețea 490. Se compensează cei 75 plus cât mai ai în sold. Dacă soldul acoperă restul, energia activă rămâne zero, dar tarifele de rețea se calculează tot pe 490 kWh — 140–180 de lei, deși „nu ai consumat nimic plătit”.

Asta e imaginea reală: factura nu dispare, se subțiază. Pe an, o instalație de 5 kWp la un consum de 4.500 kWh taie cam 65–80% din costul total al energiei, nu 100%.

Cât produce, lună de lună

Cifrele de mai jos sunt pentru 5 kWp, orientare sud, înclinare 30°, în sudul țării. În Transilvania și în nord scazi 8–12%, la munte depinde enorm de ceața de iarnă și de umbrirea de la relief.

Reține raportul: iulie produce de peste cinci ori cât decembrie. Orice calcul de rentabilitate făcut pe media lunară e fals; sistemul e proiectat ca să treacă surplusul de vară peste iarnă.

De ce supradimensionarea nu se plătește

Tentația e să umpli acoperișul, mai ales dacă montatorul îți dă un preț bun pe kilowatt. Logica se rupe la regularizare: kWh-ii pe care nu-i consumi într-un ciclu îți sunt plătiți la preț de piață en-gros, nu la prețul la care cumperi. Un sistem de 10 kWp pe o casă care consumă 4.000 kWh pe an nu-ți aduce dublul economiei, ci poate cu 15–20% mai mult decât unul de 5 kWp, restul plecând ieftin în rețea.

Regula de dimensionare, simplificată: în sudul țării, un kilowatt instalat produce 1.150–1.300 kWh pe an. Împarte consumul tău anual la 1.200 și ai puterea de la care se discută. Consum 4.800 kWh → 4 kWp. Adaugi un kilowatt dacă urmează mașină electrică sau pompă de căldură; nu adaugi trei „ca să fie”.

Ce te costă și în cât se scoate

Un sistem on-grid de 5 kWp, la cheie, cu invertor, structură, protecții și manoperă, se așază în 2025 la 22.000–32.000 lei. Diferențele vin din tipul de invertor (string sau cu optimizatoare), din tipul de acoperiș — țigla veche și tabla ondulată complică prinderile — și din lungimea traseului până la tablou.

Programul Casa Verde Fotovoltaice acoperă o parte fixă din sumă (în ultimele ediții, 20.000 lei), restul fiind contribuția ta. Sesiunile se deschid neregulat, cu buget limitat și cu înscriere prin instalator validat, așa că nu-ți construi planul pe ipoteza că prinzi finanțare.

La o economie anuală de 3.500–5.000 lei, amortizarea iese în 5–8 ani fără subvenție și în 3–4 ani cu ea. Panourile își păstrează peste 80% din putere la 25 de ani; invertorul e piesa care cedează prima, la 10–15 ani, și costă 3.000–6.000 lei înlocuirea.

Pașii birocratici și cât durează fiecare

1. Ceri aviz tehnic de racordare la operatorul de distribuție din zonă, cu actul de proprietate, copie CI, schema electrică și fișele tehnice ale panourilor și invertorului. Dosarul îl depune de obicei instalatorul.
2. Primești certificatul de racordare — termenul legal pentru instalațiile mici e de ordinul a 30 de zile de la dosarul complet, dar în practică se lungește când documentația vine cu lipsuri.
3. Operatorul montează contorul bidirecțional. Pentru prosumatori nu plătești contorul.
4. Semnezi actul adițional la contractul de furnizare, cu clauza de prosumator. Abia de la data asta începe compensarea — energia injectată înainte e pierdută.
5. Punerea în funcțiune și proba de funcționare cu operatorul.

Blocajul cel mai frecvent nu e tehnic, ci de acte: locuințe fără intabulare, moșteniri nedezbătute, un contract de furnizare pe numele unei persoane decedate. Rezolvă-le înainte de a comanda panourile.

Situațiile în care compensarea te ajută puțin

• Casă de vacanță. Consumi 300 kWh pe an, injectezi 5.000. Tot surplusul se duce la preț en-gros. Aici are sens un sistem mic, dimensionat pe frigider și pompa de apă.
• Încălzire pe gaz și consum mic. Dacă factura de curent e 120 de lei pe lună, ce poți tăia maxim sunt vreo 1.400 de lei pe an; amortizarea se duce spre 15 ani.
• Apartament. Fără acordul asociației pentru acoperiș și fără loc de consum separat, discuția nici nu începe.
• Acoperiș nordic sau umbrit. O pantă spre nord pierde 35–45% față de sud. Pe est–vest pierzi doar 10–15% și, în schimb, ai producție mai bine întinsă peste zi, ceea ce crește autoconsumul.

Bateria schimbă socoteala?

Fără baterie, cam 25–35% din producție se consumă direct în casă; restul pleacă în rețea și se întoarce prin compensare. Cu o baterie de 5–10 kWh, autoconsumul urcă la 60–80%. Întrebarea e dacă merită, iar răspunsul depinde de cât de bună e compensarea: câtă vreme kWh-ul injectat îți stinge un kWh consumat, rețeaua e o baterie gratuită, cu randament 100% și capacitate infinită. O baterie de 10 kWh costă 15.000–25.000 lei și nu-ți aduce decât diferența dintre tarifele de rețea evitate și cele plătite — se amortizează greu.

Se schimbă calculul în două situații: dacă ai întreruperi dese de curent și vrei backup real (atenție, invertoarele on-grid obișnuite se deconectează automat la pană de rețea, deci nu ai curent nici ziua, la soare, dacă nu ai invertor hibrid cu ieșire de rezervă), sau dacă regulile de compensare se înăspresc.

Regulile s-au schimbat de mai multe ori — verifică înainte să semnezi

Din 2022 încoace, cadrul pentru prosumatori a fost modificat în repetate rânduri: praguri de putere, modul de decontare, termenul de regularizare, tratamentul surplusului. Tendința în toată Europa e dinspre compensare cantitativă spre decontare financiară, adică injectezi la preț de piață și cumperi la preț de raft — mult mai puțin avantajos.

Două lucruri practice: citește în actul adițional exact cum se decontează și la ce interval, și nu accepta calcule de amortizare care presupun că schema de azi ține 20 de ani. Pentru forma în vigoare a reglementării, sursa de verificat este ANRE și contractul tău, nu oferta comercială a instalatorului.